6,653 matches
-
Molotov-uri și una Steagul-Roșu -astfel că hăinuțele roșii ale copilului se coloraseră În gri-cenușiu. Oricât s-ar fi străduit conducătorul ciudatului atelaj să ocolească mulțimea pietrelor mari, cu care șoseua era bine Înzestrată, tot nu ar fi putut să le ocolească pe toate, dar cum acesta nici nu se străduia, la fiecare trecere peste pietrele de râu, căruța și, implicit, copilul suportau câte o hurducătură zgomotoasă și total neprietenoasă. O asemenea situație neplăcută, Îl trezi pe copilul Va, care după ce se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
poate chiar azi. Au, au! Copilul se bucură cu vechile sale strigăte de fericire. Părăsind șoseaua, urmară -pe mâna stângăun drum prost amenajat, plin de praf și prin mijlocul căruia ploile verii săpaseră un șanț adânc pe care căruțele Îl ocoleau cu grijă sporită. Au trecut apoi printr-un sat răsfirat la poalele unor dealuri Înalte, cu case modeste din care doar patrucinci erau acoperite cu tablă, restul cu țiglă veche și paie. Cum urcușurile și coborâșurile dese obosiseră caii și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care o deschidea În fața lui SinanPașa. Acesta, mereu Înfometat ca și Vizanti, prindea cu boticul său delicat bucățele de cărniță pe care Va o sustrăsese de la masă, cu oase mici ori numai cu mămăliguță! Subiectul Victor, Cățălești, Ochenoaia, Viorița, era ocolit cu toată puterea de abținere, iar atunci când Va Întreba de ei, răspunsul primit era unul laconic: Ei, unde-i mai Întrebi și tu acu’! La muncă, un’ să fie și ia și te culcă mai repede, copchil! Dar Într-o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și pacifist al olarilor a Învins și pe seară bunica Ileana i-a chemat la o masă „olărească” În care vinul bunicului Ghiorghi a fost vioara-Întâi, a dezlegat limbile și sufletele, sa vorbit frumos și numai de bine, au fost ocolite subiectele considerate „tabu”, iar cei doi iepuri prinși În lațurile bunicului Ghiorghi, un dar al Celui de Sus pentru o asemenea Întâmplare frumoasă, au propulsat-o pe bunica Ileana la gradul de cel mai bun bucătar din lume, În conformitate cu unanimitatea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de om, noaptea era fără lună, Întunericul și liniștea nefirească dar mai ales o umbră, imaginară sau aievea, care semănă la contur cu „ganu’” din tren o făcu pe viteaza Ochenoaie să intre În panică, să sufle din ce În ce mai greu, să ocolească pe după clădirile micuței halte de cale ferată, cu gândul de a reuși să nu fie văzută de „măsliniul” ei dușman. S-au oprit, Mamaia a privit nepotul cu bucurie și răspundere, s-a liniștit, iar recunoscutul ei simț de orientare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu l-am mai zărit. M-am consolat ușor, eram doar un pic tristă, aș fi vrut să știu cum arată. Avea un mers mândru, vroiam (sic!) să știu dacă are o privire la fel. Am luat-o spre centru, ocolind parcul pe care, brusc, îl uram. Din cauza aleilor pierdusem năluca blondă. În Piața Operei erau unii adunați în cerc și cântau. M am apropiat să aud cântecul... Era acolo, blond, în blugi, cu pletele aproape de sol, se așezase pe rucsac
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din "Viețile sfinților", 21 mai (Împărații Constantin și Elena). Eva era împărăteasa lui, Constantin un părinte de care nu te poți teme. Dumnezeu, la 16 ani, este ca un fel de tată sever, pe care uneori este bine să-l ocolești, chiar dacă nu te-a atins nici măcar cu o binecuvântare. Dar cum să-l eviți, când îi simți respirația în ceafă? Mai simplu este să ți-l faci complice printr-un "Doamne ajută-mă!" Dumnezeu stătea de șase: Dumnezeul meu prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am irosit atâția ani, cui am făcut eu bine? Mie în nici un caz. Uite ce carne are, iapă tânără! Uite-o cum calcă, cum strunește, cum rupe hamul! Pinteni, tataie, pinteni și bice! Pe calul altuia nu ai de ce să ocolești vreun un obstacol. Asta s-a copt de una singură. După cum văd, are ceva probleme. Prea chișă ochii, da-i bag două pahare de votcă sub bot și rupe oiștea." Starețul nu a pierdut nicio virgulă din sclifoselile domnișoarei, asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în Discorsi (I, 1l-l5). Aici îl laudă pe Numa Pompiliu pentru iscusința de a fi recurs la religie în sprijinul ordinii statale, aducînd poporul la ascultare. Teama de zei i-a ajutat pe împărații romani: religia instrumentam regni. Nu e ocolit adevărul că biserica, în timpurile modeme, exercită o teroare mascată. Modelul vieții cristice, ca principiu al noii religii, nu mai era invocat. În această ordine e adus exemplul lui Savonarola, care pretindea că se întreține direct cu Dumnezeu. Dar Machiavelli
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe un al treilea, el nu va putea să cîștige atîta autoritate, încît să poată să-ți facă rău. Pe scurt, armatele mercenare sînt primejdioase prin nepăsarea lor în luptă, iar cele auxiliare prin vitejia lor. Astfel, un principe înțelept ocolește întotdeauna acest fel de armate și se servește numai de ale lui proprii; el preferă să piardă lupta cu soldații lui, decît să o cîștige cu ai altora, judecînd că nu este o victorie adevărată aceea pe care o cîștigi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
schimb, mijlocul prin care poți să cucerești puterea este de a fi priceput în aceasta și de a o practica. Francesco Sforza, pentru că a avut armată, a devenit dintr-un om oarecare, duce al Milanului; iar fiii lui, care au ocolit truda armelor, au ajuns să fie oameni oarecare, după ce fuseseră înainte duci. Se întîmplă astfel că pe lîngă celelalte rele pe care ți le pricinuiește faptul de a fi lipsit de armată este și acela de a merita disprețul celorlați
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din banii tăi. Nu există altceva care să se consume singur atît de mult ca dărnicia; în adevăr, o practici, și în același timp pierzi posibilitatea de a o mai practica și ajungi sau sărac și disprețuit sau, pentru a ocoli sărăcia, devii lacom și urît de ceilalți. Dar între toate lucrurile de care un principe trebuie să se ferească, este tocmai acela de a nu fi disprețuit și urît, iar dărnicia te duce și la una și la cealaltă. Prin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
iubesc așa cum vor ei și se tem după cum vrea principele, așa încît un principe înțelept trebuie să se sprijine pe ceea ce depinde de el, iar nu pe ceea ce depinde de alții. Străduința lui trebuie să fie numai aceea de a ocoli ura supușilor lui, după cum s-a mai spus. CAPITOLUL XVIII Cum trebuie să-și țină cuvîntul un principe Oricine înțelege că este întru totul spre lauda unui principe faptul de a se ține de cuvînt și de a proceda în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de Principele lui Machiavelli. E drept să li se suporte defectele cînd ele sînt contrabalansate de frumoase calități sufletești și bune intenții; trebuie să ne amintim mereu că nimic nu e perfect pe lume și că nici un om nu e ocolit de greșeală și slăbiciune. Țara cea mai fericită este aceea în care indulgența reciprocă dintre suveran și supușii săi revarsă asupra societății acea blîndețe fără de care viața devine o povară, iar lumea o vale a nenorocirilor, în loc să fie un teatru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îndreaptă către un stat ineluctabil staționar, conform legii naturale a lui Malthus. Dar după cel de-al Doilea Război Mondial, primele mari lucrări despre creștere ale post-keynesienilor sau ale neoclasicilor neglijează factorul demografic considerându-l ca fiind exogen. O cale ocolită de natură malthusianistă este totuși prezentă în modelele neoclasice de tip Solow. Țările bogate pot investi mult mai mult, datorită unei creșteri demografice mai mici, decât țările sărace, ceea ce ar explica diferențialul de niveluri de trai între lumea dezvoltată și
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
a-și asigura creșteri relative și potențiale importante, să investească mai mult în capitalul său uman, ceea ce este sugerat cu tărie de "strategia de la Lisabona"... Luarea în calcul a relației între economie și demografie este astăzi, în sfârșit, imposibil de ocolit pe piața muncii. Sub-ansamblul populației totale și responsabile de crearea bogățiilor, populația activă este, în ultimă analiză, suma locurilor de muncă (activi ocupați în producție) și a șomajului (activi momentan lipsiți de ocupație). Această dimensiune demografică a pieței muncii, care
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
adaug nimic din propria mi imaginație. Am aproape doisprezece ani. Intru În grădina de flori de acasă. Cunosc toate aleile, le știu pe dinafară. Nu văd potecile, dar e ca și cum le-aș avea lipite de retină. Înaintez pe alee și ocolesc locul unde se află stropitoarea verde. Dincoace de pleoape, ea mi se arată ca fiind acolo, dar, ca să fiu sigur, Întind mîna. O găsesc și am impresia că lumina nu a dispă rut de tot. O reaprinde atingerea metalului cald
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În cea a publicului, autorul unui singur subiect literar. Din motive igienice, nu aduc aici În discuție precaritatea școlară, chiar pestilențialitatea educațională a multor slujitori mass-media. Dar și jurnaliști Înzestrați și aparent onorabili, interpelîndu-mă cu diverse prilejuri, se grăbesc să ocolească țintele principale ale dialogului și lunecă În curiozități biografico-senzoriale. Semnalmentul cel mai evident al apariției mele, detectabil de oricine la prima privire, e suprasolicitat, riscînd să eclipseze, ba să Înghită și să mistuie Întreaga-mi identitate. Înainte de 1990, lucrurile stăteau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vreo doi băieți de-ai noștri, anunțîndu-i că „Bistoș, sută-n sută moara va cădea peste demolatori!“, fiindcă el, Vilmoș, Îi blestemase scuipînd În vînt și că, dacă scuipatul prinde bine vîntul, blestemul se leagă. A luat-o apoi pe ocolite către coliba lui. Locuia, ca toți ceilalți țigani, de-a stînga Văii Măriei, mai sus de poduri, drept În fața dealului Cerhatului. Ca să urce coasta, „bandele“ de țigani treceau Valea prin vaduri știute și bătute numai de ei. „Banda“, atunci și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Locomotiva plecase. I s-a ordonat În germană să se miște spre clădirea gării. Se Împleticea, nu-l duceau picioarele de teama că va fi predat poliției. Neam țul nu-l slăbea, Îl Împingea Înainte, dar i-a cerut să ocolească stația și să se așeze pe un petic de iarbă În fața lui. Pistolul Îl ținea la vedere. — E prizonierul meu, le-a spus din vorbe și prin semne gărzilor maghiare care veniseră să-l ia la Întrebări. I s-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
totuși, nimeni din familie nu reușise pînă atunci să mă pună pe gînduri aruncîndu-mi În față sperietoarea viitorului. Mai aveam un an pînă la bacalaureat, nimeni nu mă Întrebase ce aveam de gînd să fac după aceea, ba subiectul era ocolit cu grijă. Astăzi știu de ce: ca nu cumva să apară În discuție vreo referire la cecitatea mea și difi cultățile pe care ea le antrena, cu atît mai numeroase cu cît voiam să ies de pe traseul umil, dar bine protejat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
călugăr, Benedeit). Brendan parcurge un itinerariu deopotrivă fascinant și înfricoșător, acostând pe insule ciudate, pline de păsări, vizitând castele de un lux divin, celebrând o slujbă chiar pe spatele unei balene, întâlnind grifoni etc. etc. La un moment dat, după ce ocolește la limită gura iadului, vede o stâncă izolată, în plin ocean, iar pe această stâncă o mogâldeață în pielea goală, bătută de valuri. Apropiindu-se, abatele află că personajul înlănțuit acolo, ca un al doilea Prometeu, este Iuda Iscariotul. Ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
exemplu, Tobit 14, 3-11; 4Ezdra 14, 18; Enoh slav 2 și 51,1). A treia trăsătură, mai rar întâlnită, dar extrem de importantă: protagonistul povestește crâmpeie din autobiografia sa, instituindu-se astfel ca model (în dublu sens: de urmat sau de ocolit; de exemplu Viața lui Adam și a Evei 30-44; Apocalipsa lui Moise 15-30). Există și cazuri în care protagonistul se mulțumește să facă o pledoarie fierbinte pentru un alt personaj, văzut ca întrupare a tuturor virtuților umane (de pildă, Iosif
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
supramundane atrag ca un magnet, iar discursurile parenetice își capătă, alături de aceste descrieri extrem de realiste și de plastice, adevăratul sens și adevărata valoare. Pentru exemplificare, mă voi referi pe scurt la Testamentul lui Levi, inclus în lista lui Rowland, dar ocolit în analiza mea anterioară. Înainte de a muri, Levi își adună în jurul său fiii, fiicele ș.a.m.d. și le povestește două viziuni: prima, merkaba și sfârșitul lumii; a doua, viziunea instituirii sacerdoțiului. Dacă viziunile constituie fabula, ca să zic așa, pareneza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mea, fetița mea... Era șeful sinagogii... Ce, nu-l știi ?"... Iair se numea, Iair... Numele Nu știu cum s-a întâmplat, își începu băiatul povestea. De când mă știu, mi-a fost frică să stau cu ceilalți. Chiar frații și surorile mele mă ocoleau sau, când eram împreună, îmi mai scăpau câte un pumn sau mă ciupeau așa, "în joacă", spuneau ei. De ce le-o fi părut bine când plângeam?! Poate fiindcă mama mă iubea mai mult eram cel mai mic. De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]