2,569 matches
-
un milion de volți), ca metodă de multiplicare a Întineririi și a valorilor paradiziace conexe, dintre care cea mai importantă este hipermnezia, confundată treptat cu o notorie arhimnezie care nu e, nota bene, inutilă. În al treilea rând, acest proces ocult pe care Dominic Matei, profesor de liceu la Piatra-Neamț, În noaptea de Înviere din 1938 (același 1938...), Îl suportă și descoperă fără vrere este ulterior extras din sensul său ocult și secret Într-unul direct exterior - dar camuflat: conflagrația atomică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
e, nota bene, inutilă. În al treilea rând, acest proces ocult pe care Dominic Matei, profesor de liceu la Piatra-Neamț, În noaptea de Înviere din 1938 (același 1938...), Îl suportă și descoperă fără vrere este ulterior extras din sensul său ocult și secret Într-unul direct exterior - dar camuflat: conflagrația atomică. O Însemnare din jurnalul secret al lui Dominic Matei (pattern care continuă tehnica lui Zerlendi, Înlocuind caracterele sanscrite cu un safe american) Începe și se termină astfel: „Nu sunt un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ruinarea acestor vase comunicante Începe din momentul În care exegetul descoperă În ele numai o altă versiune a penitenței Danaidelor, totodată penitență a cititorilor și a postumității naratorului. Articularea aritmetică sau, În fine, vectorială a diferitelor tradiții religioase, magice și oculte are un sens În sine? La această Întrebare Eliade nu răspunde, deși el, aproape pretutindeni, bine camuflat, folosește premisa destul de teozofică a unei philosophia perennis pentru care fiecare din aceste tradiții nu e decât - atroce minimalizare cu responsabilitate imensă - o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Însuși cale preparatorie (prayoga-m³rga) pentru inventarea și comunicarea secretului. Rămâne un fapt straniu acela că prima Încercare de reconstituire a istoriei orientalisticii românești e o mărturisire a unui indianist de anvergură făcută Într-o nuvelă fantastică având ca obiect secretele oculte ale unui doctor sas... Dar nu e mai puțin un fapt cert că nu există o altă atestare a interesului articulat și conștient pentru recepția Asiei În cultura română Înainte de SDH. A fost Însă Eliade Într-adevăr interesat de reconstituirea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de altfel „cercetările contemporane au probat În mod convingător complexitatea, rigoarea și bogata semnificație spirituală a inițierii și practicilor șamanice. Astfel de rezultate sunt importante dacă avem În vedere că șamanismul e cea mai veche și mai larg răspândită tradiție ocultă”3. Cercetătorului i se recomandă așadar urmărirea câtorva sinonimii Între tradiționalismul lui Guénon, placat pe vechea critică a modernității occidentale care afirma puritatea superioară a Orientului, și tradițiile spirirituale ale Indiei, Chinei sau Islamului. Surprinde imensa continuitate Între interesele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de ani, și În pofida celor 50 de publicații serioase, câteva ale maeștrilor și colegilor săi C.G. Jung, Giuseppe Tucci 2, Henry Corbin, Jean Filliozat, Rolf A. Stein, Edward Conze 3, Herbert Geuthner, Jean Naudou 4. Nucleul acestei perceperi proprii a ocultului se compune din: primo, sensul veritabil și compensator al anumitor tradiții oculte; secundo, necesitatea ca „metoda științifică”, „cercetările actuale” să probeze cel puțin „posibilitatea teoretică” a unor experiențe dificile, cu substrat religios și integrator. Regăsea În el ceea ce a căutat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și colegilor săi C.G. Jung, Giuseppe Tucci 2, Henry Corbin, Jean Filliozat, Rolf A. Stein, Edward Conze 3, Herbert Geuthner, Jean Naudou 4. Nucleul acestei perceperi proprii a ocultului se compune din: primo, sensul veritabil și compensator al anumitor tradiții oculte; secundo, necesitatea ca „metoda științifică”, „cercetările actuale” să probeze cel puțin „posibilitatea teoretică” a unor experiențe dificile, cu substrat religios și integrator. Regăsea În el ceea ce a căutat și În religiile Indiei, și, paradoxală coincidență, În creațiile culturale ale epocii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Încă familiarizat cu scrierile lui Honigberger: pentru că „traducerea engleză” este ediția cea mai bună și Îi aparține autorului. „Mă ocupam, pe vremea aceea, de filosofia și tehnicile Yoga și cercetasem cartea lui Honigberger mai ales pentru amănuntele asupra acestor practici oculte pe care, pare-se, doctorul le cunoscuse Îndeaproape. Cum cartea sa apăruse Însă pe la mijlocul veacului trecut, suspectam pe autor de oarecare lipsă de spirit critic.” Practicile relatate de doctorul sas sunt departe de a putea fi considerate oculte, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
acestor practici oculte pe care, pare-se, doctorul le cunoscuse Îndeaproape. Cum cartea sa apăruse Însă pe la mijlocul veacului trecut, suspectam pe autor de oarecare lipsă de spirit critic.” Practicile relatate de doctorul sas sunt departe de a putea fi considerate oculte, iar dacă spiritul critic În maniera unui orientalist de la 1940 nu e atuul său, Îl suplinesc Însă spiritul științific și observația justă. „Nu știam, Însă, că doctorul acesta descindea dintr-o familie de vechi brașoveni. Or, acum, tocmai amănuntul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și Amiralul maharajahului Ranjit Singh, din Lahore. De mai multe ori a adunat averi considerabile și le-a pierdut. Aventurier de mare clasă, Honigberger nu fusese niciodată, totuși, un șarlatan. Era un om cultivat În foarte multe științe, profane și oculte, și colecțiile sale etnografice, botanice, numismatice și artistice au Îmbogățit multe muzee ilustre”. Ultimul paragraf e un rezumat surprinzător de clar al „farmecului misterios” și totodată al vieții lui Honigberger. Însă continuarea trece deja, postulativ, către regimul fantastic: Înapoia, În afara
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
paragraf e un rezumat surprinzător de clar al „farmecului misterios” și totodată al vieții lui Honigberger. Însă continuarea trece deja, postulativ, către regimul fantastic: Înapoia, În afara, Înăuntrul acestor date, personajul - care nu fusese pentru Eliade un șarlatan nici În științele „oculte”, deci În dimensiunea sa secretă - are o altă viață, accesibilă doar unui inițiat. „Ușor de Înțeles de ce doctorul Zerlendi, pasionat cum era de trecutul neamului nostru și de istoria medicinei, și-a Închinat atâția ani din viață reconstituirii și descifrării
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
numitele cercetări botanice ale doctorului În Kashmir, făcute cu mult Înainte, i se păreau suspecte. El avea motive să creadă că, În realitate, Honigberger nu fusese numai În Kashmir, ci trecuse În Tibet sau, În orice caz, cercetase știința farmacopeii oculte Într-una din acele mănăstiri din Himalaya și că anchetele botanice fuseseră numai un pretext”. „Oricum, astea le poți judeca mai bine dumneata”, adăugase d-na Zerlendi. Naratorul este așadar invitat de o doamnă enigmatică, undeva În centrul Bucureștiului, să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
invitat de o doamnă enigmatică, undeva În centrul Bucureștiului, să se apropie de problema sa intimă, căci doctorul Zerlendi și doctorul Eliade se Întâlnesc prima dată aici, În această presupoziție fantastică a intrării În Tibet și a asimilării farmacopeii lui oculte. În literatura religioasă tibetană, bunăoară, chiar acestea sunt straturile unei biografii: phyis rnam thar (biografia externă, adică ceea ce naratorul știa dinainte despre Honigberger), naò rnam thar (cea internă, dezvăluită de dna Zerlendi ca fiind pasiunea soțului ei) și graò ba
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Într-o mai mică măsură, doi dintre prietenii și colegii săi de generație (prima generație de orientaliști români): Anton Zigmund-Cerbu1 și Sergiu Al-George (și poate și Marcel Leibovici). Biblioteca acestui indianist secret care era Zerlendi e Însă plină de texte „oculte”, „teozofice”, titulatură sub care Eliade include aproape tot ceea ce poate fi numit așa În Europa (pp. 27-30, cu anumite prelungiri). Încheind larga prezentare a cărților, dna Zerlendi Îi va spune, focalizând intriga: „Când am auzit vorbindu-se despre d-voastră
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a paralizat, nemaiputând fi salvat de Honigberger: „Honigberger a izbutit, probabil, să-i reactiveze anumiți centri - Însă mai mult n-a putut” (cf. 71-72), pasaj despre care Eliade se Întreabă dacă se referă la centrii nervoși sau la plexurile psiho-fizice „oculte pe care le cunoaște yoga și celelalte tradiții”2. Destul de didactic, naratorul revine asupra pasajelor și se Întreabă ce a provocat amnezia și paralizia lui J.E., adică ce anume depășise și Honigberger, și Zerlendi (fiind rândul său). Cred că sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și completă În care Își arată afinitatea și adeziunea completă cu jurnalul lui Zerlendi. Reîntorcându-ne, pericolele care l-au neutralizat pe J.E. erau, pentru Eliade, depășite. Pentru ca al șaselea paragraf să se Închidă cu experiența unificărilor celor două curente oculte din yoga și tantra 1, curente polare, asimilate cu soarele și luna, care conduc la experimentarea sfericității ca atribut al regăsirii stării primordiale. O astfel de practică, În mintea cititorului, deja poate trimite la semnificații oculte, chiar dacă e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unificărilor celor două curente oculte din yoga și tantra 1, curente polare, asimilate cu soarele și luna, care conduc la experimentarea sfericității ca atribut al regăsirii stării primordiale. O astfel de practică, În mintea cititorului, deja poate trimite la semnificații oculte, chiar dacă e vorba de un exercițiu, de o rețetă ascetică, de un breviar funcțional cu sens preparatoriu 2. Dar chiar și medicina homeopatică, cel puțin În prima ei vârstă, așa cum funcționa În timpul lui Honigberger, a fost apropiată de anumite principii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
chiar dacă e vorba de un exercițiu, de o rețetă ascetică, de un breviar funcțional cu sens preparatoriu 2. Dar chiar și medicina homeopatică, cel puțin În prima ei vârstă, așa cum funcționa În timpul lui Honigberger, a fost apropiată de anumite principii „oculte” ale menținerii sănătății 3. Oare toate aceste indicații tehnice sunt un comentariu literar la textele yoghinice clasice? Eliade o spune, cu dezarmantă sinceritate (dovedind și imensa libertate de care dispunea pentru a-și schița legăturile dintre opera științifică și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
e antidogmatică și intuitivă, pereche de atribute care a valsat cu sagacitate prin cultura germană, crescând tempoul de la Böhme la Franz von Baader și apoi dincolo de pupitrul Nietzsche, pentru care Steiner, care-l Întâlnise după 1890, păstra, Într-un sens ocult, o venerație particulară. Simpatizanții și detractorii teozofiei se cuplează ei Înșiși, cu rapiditate magnetică, În efortul de a evita frontiera care-i constituie și prin care se identifică. Riscul e, pesemne, apreciabil, de vreme ce ambele categorii, deseori pestrițe până la confuzie, preferă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
parțială de orizontul hindus putea alimenta trama narativă - și motiva existența unui jurnal, deci a unei pedagogii. Iată deci că Zerlendi, ca și Honigberger, nu derivă nicidecum complet din yoga, căci el caută În fond să se Înscrie În ordinea ocultă a reechilibrării lumii, nu În finalizarea procesului decondiționării. Altfel spus, și aici, ca și În 1936, capitolul budist are o importanță incomparabilă 1. Dacă această interpretare e validă, și dacă așa se poate reface traiectoria intimă a scrierii nuvelei, a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
istoric, plin de metodologii, În care scrie despre istorie. Toate acestea sunt, În 1939, trimiteri clare la un tip singular de ezoterism camuflat. Atât de camuflat, Încât Înainte de Culianu, descoperitorul acestui Eliade, chiar vajnici și penibili apărători ai unui Eliade „ocult” (sper că am putut arăta cât de mult mai dificil e cazul) nu știu să-și culeagă argumentele, plini de suflul grosier al suporterilor bine costumați și nu mai puțin euforici. E posibil, prin urmare, ca Eliade să facă aici
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
accent diferit 2. Guénon e considerat „cel mai important și mai semnificativ reprezentant contemporan al ezoterismului” (OVMC, p 67), tocmai pentru că e un „critic intransigent și erudit” (ibidem, p. 70) al majorității (corupte) a revalorificării ezoterismelor, teozofiilor și diferitelor tehnici oculte elaborate În Europa ca umbră a iluminismului și a căror vogă e „greu de Înțeles astăzi, Întrucât ele nu sunt decât un cocktail pretențios” (ibidem, p. 68). E drept că nici Guénon nu e tocmai un suc natural, lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
engleză și alte povestiri, Cluj-Napoca, 1998. Traduceri: Henri Bergson, Râsul. Eseu asupra semnificației comicului, București, 1990; Marguerite Duras, Amanta engleză, București, 1994; Emil Cioran, Despre neajunsul de a te fi născut, București, 1995; Alen Anderson, Hitler, societățile secrete și lumea ocultă, Ploiești, 1996; Terapeutica maladiilor mintale. Experiența Răsăritului creștin din primele secole, București, 1997; Ted Andrews, Vindecarea prin culoare, București, 1998; J. Jusserand, Școala ambasadorilor, București, 1998; Eric Hobsbawm, Era Imperiului (1875-1914), București, 2000; Kieșlowski despre Kieșlowski, îngr. Danusia Stok, București
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
mai fie!” La unire („Uniți în dragoste aveți/Voi, orice biruință”) îndeamnă Marșul românesc, compus la reînființarea miliției naționale. Baladele lui V. închipuie, pe tipare folclorice și prin reminiscențe din Bürger ori din Goethe, scenarii puse la cale de forțe oculte: Peaza rea, Peaza bună. Călătoria unui boier este întreruptă de tot felul de semne potrivnice, până când îi iese în drum chiar vrăjitoarea, „peaza rea”, în chip de cerșetoare ce îl îndeamnă la răbdare și la supunere în fața loviturilor sorții. Portretul
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
o „vânătoare” rituală, o construcție parodiind mitul întemeierii, cu un „castel” unde bărbații o fac pe „nebunii”. Personajele masculine sunt de multe ori „slabe”, „caraghioase”, niște bufoni cu rol de purificare prin carnavalesc, în vreme ce femeile apar puternice, misterioase, sugerând forțe oculte, ca memorabilul personaj Tania, din povestirea „La anii treizeci...”. Antuza, de care se îndrăgostește Vicol, e „prezentă” constant, spunându-i bărbatului care nu o percepe la adevărata ei dimensiune de inițiatoare: „Când ai nevoie de mine o să vin”. În aceste
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]