2,422 matches
-
din Cernăuți, în 1842, poemul religios Iordania. 1841 în Cernăuți, poezia Simțirile la mânecândă, două fabule - Flămândul motan, în care îi moralizează pe cei limbuți - și Cocoveica și vrabia, cu „parimiile” corespunzătoare. În calendarul pe 1844 îi apare traducerea unei ode a lui G. R. Derjavin, cu un conținut religios. În 1848, el tipărește, într-o foaie volantă, ca și Iraclie Porumbescu, o Odă la soborul clirosului Bucovinei. În calendarul pe 1854 figurează o imitație a lui B. după celebra odă
BLAJEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
cei limbuți - și Cocoveica și vrabia, cu „parimiile” corespunzătoare. În calendarul pe 1844 îi apare traducerea unei ode a lui G. R. Derjavin, cu un conținut religios. În 1848, el tipărește, într-o foaie volantă, ca și Iraclie Porumbescu, o Odă la soborul clirosului Bucovinei. În calendarul pe 1854 figurează o imitație a lui B. după celebra odă a lui Derjavin, Dumnezeu. În același an, îi apar într-o broșură poeziile Preotesele vădane și Imnul văduvelor preotese. Limba poeziilor sale este
BLAJEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
ode a lui G. R. Derjavin, cu un conținut religios. În 1848, el tipărește, într-o foaie volantă, ca și Iraclie Porumbescu, o Odă la soborul clirosului Bucovinei. În calendarul pe 1854 figurează o imitație a lui B. după celebra odă a lui Derjavin, Dumnezeu. În același an, îi apar într-o broșură poeziile Preotesele vădane și Imnul văduvelor preotese. Limba poeziilor sale este curată, lipsită de împrumuturi străine, cu o ortografie neinfluențată de etimologismul lui Aron Pumnul. Lui B. îi
BLAJEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
oraculară, vag ori criptic vindicativă, care a fost tolerată ori încurajată de naționalismul ceaușist, și că diferă net de aceea doar prin recursul masiv și explicit la religiozitate și prin afirmarea poziției politice anticomuniste, promonarhice, manifestă, de pildă, într-o odă lui Mihai I. Uneori se disting accente neoexpresioniste de filiație blagiană, în viziuni ceva mai „aspre” și mai sumbre decât cele ale maestrului: „Năpraznic cădeau pietre.../ Pietre peste pietre se azvârleau.../ Pământul se trăgea spre esență/ Neîndurând biciul să lovească
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
de la Academia din Berlin, a mai putut citi o caracterizare elogioasă făcută de Moreau de Brassey (fost ofițer în armata rusă la momentul Stănilești) în cartea sa de memorii, apărută la Amsterdam, în 1716. În 1719, i se închină două ode în limba latină, în stilul cel mai pur al umanismului clasic. Prima este (în traducere) Odă spre lauda operei serenisimului principe Dimitrie Cantemir numită „Sistemul despre religia și starea imperiului turcesc”, semnată de Teofilact, rector al Academiei din Moscova. A
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
fost ofițer în armata rusă la momentul Stănilești) în cartea sa de memorii, apărută la Amsterdam, în 1716. În 1719, i se închină două ode în limba latină, în stilul cel mai pur al umanismului clasic. Prima este (în traducere) Odă spre lauda operei serenisimului principe Dimitrie Cantemir numită „Sistemul despre religia și starea imperiului turcesc”, semnată de Teofilact, rector al Academiei din Moscova. A doua odă, foarte amplă, aparține celui de al doilea rector al Academiei moscovite, profesor de filosofie
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
limba latină, în stilul cel mai pur al umanismului clasic. Prima este (în traducere) Odă spre lauda operei serenisimului principe Dimitrie Cantemir numită „Sistemul despre religia și starea imperiului turcesc”, semnată de Teofilact, rector al Academiei din Moscova. A doua odă, foarte amplă, aparține celui de al doilea rector al Academiei moscovite, profesor de filosofie, Gedeon Wiszniowski, și se dedică Preastrălucitului și preaînaltului Dimitrie Cantemir, principe al Sfântului Imperiu Rusesc, domn ereditar al Țării Moldovei. Ambele texte elogiau mintea excepțional dotată
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
ei Pe umărul meu cade și toat-a lui tărie {EminescuOpVIII 129} A fost până acuma credința ce stăpânul O pune-n al meu suflet... ROMAN Mă tem, hatmane, tare Ca tu *, făcând sprâncene, să-ți scoți odată ochii. IUGA V[ODĂ] Destul, Bodei - puține sânt clipele vieții-mi, Tatarii-s la hotară și ungurii și leșii, Nu-i vreme să se strângă a țărei Direptate, Se poate cumcă [azi chiar să] fiu copil al morții, Căci fața noastră astăzi e-un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și cea mai generală, deși prea puțin suficientă, ni prezintă caracterele genetice a liricei. Însă acestea sânt pentru declamațiune de-o categorie foarte subordinată, căci aicea totul atârnă de la modul cum ele sânt tratate de cătră autor. Cântecul ca și oda sânt determinațiuni de-o întindere foarte vastă, cari ele de sine nici nu decid care să fie tonul fundamental al declamațiunii lor, ci coprinsul și modul cum acesta e tratat - iată legislatorii proprii pentru fixarea în fiece timp a tonului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
remediile din „Cartea lui Solomon”. Deja în secolul I e.n., legenda unor cărți scrise de Solomon făcuse carieră, astfel că istoricul evreu Josephus Flavius o rezumă în lucrarea sa Antichități iudaice. Solomon a scris o mie și cinci cărți de ode și cântări, precum și trei mii de pilde și proverbe. N-a trecut cu vederea și nu a lăsat necercetat nici un domeniu al naturii și, firesc, despre toate a vorbit în termeni filosofici, dovedind că și-a însușit știința însușirilor lor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Negruzzi] bătea din palme, feciorul umplea un nou ciubuc, îl punea în gură trăgând câteva fumuri de încercare, apoi îl trecea stăpânului. Obiceiuri de boier bătrân... (207). C.A. Rosetti (în 1847) și Alexandru Macedonski (pe la 1880) vor compune adevărate ode dedicate tutunului ca stupefiant. Fiind obiecte provocatoare de „dulce extază” (Nicolae Filimon) și de „reverie delicioasă” (Lazăr Șăineanu), ciubucele boierilor erau păstrate, curățate, umplute și aprinse cu grijă de slujitori speciali (ciubuccii), care erau generos răsplătiți. „Cel cu rangul”, adică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Daniel Rosenthal, prieten cu Maria și C.A. Rosetti, era la curent cu practicile de intoxicare cu diverse „tutunuri”. Într-una din picturile sale, datată 1848, o natură moartă de genul vechilor reprezentări Vanitas („Deșertăciune”), Rosenthal închină un soi de „odă fumatului” (215). Este un tablou din colecția Muzeului Național de Artă al României, pe care l-am folosit ca ilustrație pe coperta unui volum anterior (270). Rosenthal pictează cu sute de detalii un „altar al fumătorului”, cuprinzând prețioase narghilele, ciubuce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
poetului, vine și el la Herculanum, în vilă. Horațiu scrie numeroase versuri legate de modul de viață practicat în vila lui Piso, iar o lectură avizată permite reperarea unei multitudini de referințe la lucrarea Despre moarte a lui Philodemos în Ode, Epistole și Satire. Aceeași remarcă și în privința lui Tibul, a cărui înțelepciune preia mult din maximele lui Epicur: să disprețuiești bogăția, să-ți moderezi dorințele, să renunți la ficțiunile sociale, să vizezi calmul interior, să-ți reduci nevoile la elementar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la baza activităților de promovare și sprijinire a acestor drepturi. Educarea copiilor în spiritul păcii și cultivarea sentimentelor de dragoste pentru eroi s-a materializat printr-o gamă variată de activități: povestiri istorice,,Stejarul din Borzești” de Eusebiu Cămilar; cântece,,Oda bucuriei” de L.van Beethoven; vizită la ,,Cimitirul eroilor”. Subiectele de discuție precum: ,,Jucăriile războinice”, ,,Copiii, victime ale războiului”, ,,Zonele de conflict din lume”, ,,Ce ai lua cu tine dacă ar trebui să te refugiezi în caz de bombardament?”, ,,Știri
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
frază curgătoare („Convorbiri literare”, 1984). A tălmăcit, de asemenea, o lucrare a lui Montesquieu, sub titlul Considerări asupra cauzelor mărirei și decăderei romanilor, a doua traducere în literatura română a acestei scrieri a gânditorului francez, rămasă însă în manuscris. SCRIERI: Odă la Unirea românilor, „Concordia”, București, 1857, reed. în CL, 1885, 2; Dor de morți, CL, 1883, 9; O scrisoare a lui Iancu Alecsandri adresată domnului [T. Maiorescu], CL, 1884, 4; Morunul, CL, 1885, 6; Note zilnice, LAR, 1899, 8-11. Repere
ALECSANDRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285235_a_286564]
-
este Mecca lui A., tărâmul spre care îl poartă destinul și imaginația (Viziuni antice). Este tărâmul poeziei, întrezărit, la modul simbolist, într-un absorbant „dincolo de orizont”. Instalat într-o Romă imaginară, poetul face, epicureic, elogiul vieții (Petronius către Eunyce), închină ode principiilor vitale (Isis, Lacrimile Soarelui), amestecând vis și realitate sau plasticizând grațios (Carmina). Recea detașare parnasiană, „teoretizată” într-o ars poetica, lipsește. Nota elegiacă, mai plină în volumul Domus taciturna, mișcă desenul și îi imprimă rezonanțele caducității. Elementele simboliste (parcul
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
tensiune acumulată În mine că simt că-mi vor plesni nervii. Și de nervi sînt atît de rea cu fiecare. De ciudă și de nervi capăt adevărate accese de furie. Azi Însă mi-a venit poftă să fac puțină poezie: ‘Odă soarelui/ Să cînt, să rîd, să plîng aș vrea/ De dragul tău, o soare,/ Căci tu-mi-aduci cu lumina ta/ Tot ce se poate astăzi da/ Unei inimi iubitoare/ De cîntec, flori și soare’. Nu-mi vor reuși niciodată poeziile, n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al revistei National Geographic. Ferma viitorului pe care o concepea el - reprodusă În figura 34 - nu era doar pură fantezie, ci, ni se spune, fusese schițată „sub Îndrumarea specialiștilor din cadrul Ministerului American al Agriculturii”. Textul lui Billard este o lungă odă Închinată mecanizării, minunilor științei și proporțiilor ample. Pentru a se putea aplica toate miracolele tehnicii, el Întrevedea un proces de simplificare a peisajului și centralizare administrativă. Câmpurile aveau să fie mai Întinse, cu mai puțini arbori, garduri vii și drumuri
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Poet el însuși, profesează o artă a durității, susținută de vâna satirică, pamfletară a temperamentului. Preferința pentru „o poezie neagră”, „de granit”, „mișcată de teroare și palpitând de ură” (Viersul), aplecarea spre viziunea grotescă și invectiva nestăpânită, fulminantă (Complotul bubei, Odă la ciocoi) îl plasează într-o familie căreia îi aparțin Heliade, Al. Macedonski, Tudor Arghezi ș.a. Târziu, vitalității fruste, deseori prolixă și necenzurată, inflamată retoric, îi iau locul pâlpâiri tainice, o undă de melancolie dureroasă, crepusculară, orchestrată discret, fără gesticulația
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Moise al lui Alecsandri, București, 1865; Ion Vodă cel Cumplit, București, 1865; ed. 2, București, 1894; ed. îngr. și pref. I.C. Chițimia, Craiova, 1942; Răzvan-Vodă, ed. 2, București, 1867; ed. 3 (Răzvan și Vidra), București, 1869; ed. 4, București, 1895; Odă la boieri, București, 1869; Poezie, București, 1873; Istoria critică a românilor, I-II, București, 1873-1875; ed. îngr. și introd. Grigore Brâncuș, București, 1999; Cuvente den bătrâni, t. I-III și supl. la t. I, București, 1878-1881; ed. fragm. îngr. și
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
socotit. Cultura filosofică sistematică și firea meditativă se întrevăd în versurile lui I., care se detașează de poeții minori ai epocii prin abordarea unei tematici descinse din romantismul german, din schopenhauerianism și filosofia indică. A mai publicat satire, epigrame și ode în „România literară”, „Buciumul”, „Dâmbovița” și „Revista română”. Este unul dintre prezumtivii autori ai romanului Don Juanii din București, (publicat fără semnătură în foiletonul gazetei „Independința”, 1861-1862), atribuit, succesiv, lui Ion Ghica, Pantazi Ghica și lui I., și aproape sigur
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
arată a fi un precursor al lui Titu Maiorescu, iar în ansamblul esteticii românești din secolul al XIX-lea rămâne cel mai important teoretician prejunimist, contribuind substanțial la călăuzirea criticii literare către o metodă proprie. SCRIERI: Cânturi intime, București, 1854; Odă la România, Paris, 1859; Scrieri alese, îngr. și pref. Dumitru Bălăeț, București, 1974; Catastihul amorului și La gura sobei, îngr. și introd. Dumitru Bălăeț, Cluj-Napoca, 1986. Repere bibliografice: Radu Dragnea, Un critic literar de tranziție, G, 1923, 6; Vianu, Studii
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
toate formele poetice. Prelucrările versificate ale lui I. Barac și stihurile lui Athanasios Christopoulos au însemnat pentru el cea dintâi întâlnire cu poezia, dar adevăratul debut se produce sub puternica influență a lui Lamartine. Primele poezii sunt elegii, sonete și ode care pornesc de la motive romantice comune și celorlalți poeți munteni: curgerea timpului, deșertăciunea vieții, ruinele ca simbol al trecutului, destinul poetului. Interesul acestor scrieri - versificații reușite ale unui bun meșteșugar, lipsite însă de vibrație lirică autentică - stă mai mult în
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
reposatului Ioan Văcărescul, București, 1863; Curs întreg de poezie generală, I-IV, București, 1868-1880; Echilibru între antitezi sau Spiritul și materia, București, 1869; ed. I-II, îngr. și pref. Petre V. Haneș, București, 1916; Imnul creațiunii, București, 1869; Serafita și Oda românilor, București, 1872; Curs de poezie generală. Satirele și fabulele, Craiova, 1883; Scrisori din exil, publ. N.B. Locusteanu, București, 1891; Istoria critică universală, I-II, București, 1892-1893; Amintiri asupra istoriei regenerărei române sau Evenimentele de la 1848, București, 1893; Amintirile și
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
cicluri, Scriptorum și Epistolarium. Primul are o compoziție eterogenă: alături de poezii erotice, pasteluri nostalgice, se întâlnesc evocări ale unor poeți sau eroi ai trecutului, locuri și evenimente istorice. Eminescu, Blaga, Apollinaire, Esenin sunt poeții îndrăgiți, cărora li se consacră fie ode, fie „reconstituiri” ale universului. Evocările istorice au forma unor stampe lirice, fixând ambianța naturală, ale cărei elemente capătă semnificații simbolice. Spre deosebire de alți poeți ai generației sale, la care epicul ocupă un loc important, I. surprinde tocmai prin absența acestuia. SCRIERI
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]