23,968 matches
-
rădăcina răului, nu-i în acești oameni (securiștii), ci într-un sistem diabolic, în comunismul care a deformat mentalități și caractere, care a învrajbit frații contra frați, care a înjosit Omul și l-a înlănțuit... „Statuile, monumentele și lăcașurile de odihnă ale eroilor și martirilor neamului sunt pentru trupul țării ca și icoanele în casele noastre”, scria Nicolae Iorga. Lagărele, deportările, infernul comunist sunt plăgi care nu pot fi uitate. Care nu trebuie uitate. Revoluția din decembrie 1989 a instaurat o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de masa populației «nomenclatura», alcătuită din cadrele de partid; aceasta și-a creat privilegii pe care vechea clasă politică (din perioada interbelică) nici nu și le putea imagina: vile, mașini, policlinici, spitale, magazine «cu circuit închis», deplasări în străinătate («pentru odihnă și tratament») etc. - toate pe cheltuiala statului (adică a «poporului muncitor»); cu cât privilegiile nomenclaturii erau mai mari, cu atât propaganda despre «deplina egalitate în drepturi», despre «sacrificiile pe care trebuia să le facem cu toții pentru viitorul luminos al copiilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e plasată în această parte a camerei. Cam așa e toată casa: pereți goi într-o parte, supraîncărcați în alta, de parcă ai dori să concentrezi semnele într-un fel de scriere deasă, înconjurată de un gol unde să-ți găsești odihna și să-ți regăsești suflul. Nici dispunerea mobilei și a bibelourilor nu e niciodată simetrică. Ordinea pe care tu cauți s-o obții (spațiul de care dispui e restrâns, dar se observă o anume intenție în exploatarea lui, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oră și, de vreme ce se băga în pat devreme, reușea mai totdeauna să doarmă cel puțin șapte ore pe noapte. Citise că oamenii au nevoie de opt ore de somn și că, în cele din urmă, trupul își cerea dreptul la odihnă. Dacă era adevărat, atunci ea recupera, deoarece dormea câteva ore în după-amiezile de sâmbătă, iar duminica nu se scula niciodată devreme. Așa că o oră de somn pierdută pe la două-trei în fiecare dimineață nu avea nici o importanță. Nu de mult, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
perete. Hai... Intrăm la „Documentare”. Pe ușă, Adrian și-a lipit și-un program de audiențe. Lunea și marțea - nu. Miercurea și joia - în principiu, nu. Vineri - doar dacă arde. Sâmbăta e srl, iar duminica e dată de la Dumnezeu pentru odihnă. Sacul de dormit e desfăcut într-un colț, în cuier haine, pe scaune tricouri, pe-o poliță, lângă Istoria... în cinci volume, mașina de bărbierit. Un borcan cu zacuscă a rămas pe birou. - Ce faci, omule? Te-ai mutat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
frunza cea verde pe care-o usucă toamna și-o spulberă vântul rece al iernii? E bine, încep să-mi vină în minte comparații din Psalmi. - Este ea altfel decât fumul, este ea altfel decât umbra după care aleargă fără odihnă cel fără de minte și caută s-o prindă în brațe? Fum și umbră sunt toate, visuri și părere... Preotul dă din cap, parc-a mai auzit ceva asemănător, demult, la seminar, prin anul al doilea. Țârcovnicul începe să mă acompanieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de la linia orizontului, ca o uriașă minge azvîrlită În văzduh de un copil ciclopic. - Tare-aș vrea să știu ce fapte cumplite ai săvîrșit În timpul vieții pentru ca, În timp ce sufletul Îți putrezește În iad, nici măcar trupul să nu aibă dreptul la odihna morții, comentă Oberlus cînd negrul ajunse sus și se opri, suflînd greu, În dreptul lui. Însă chiar dacă nu voi afla niciodată, tot mă bucură ce ai făcut, căci În felul ăsta Elegbá mi-a dăruit un sclav atît de vînjos ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
seamă că cedaseră și observă, uimit, că veriga se rupsese În două și că putea Înainta fără să trebuiască să sară sau fără teama de a cădea lat cînd făcea un pas mai mare. Își luă o scurtă pauză de odihnă pentru a se bucura de cea dintîi izbîndă după atîta amar de vreme, apoi, cu greutate, se Îndreptă spre ascunzătoarea În care adăpostise o parte din hrana care-i revenea și o secure rudimentară, făcută din mînerul luat de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel ocean apatic, fără pic de elan. Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă și Învinsă, În pofida apei și a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle, se apleca Înainte și Înapoi, Înapoi și Înainte, neobosit, indestructibil, de neînțeles aproape, avînd În vedere că de mai bine de trei zile nu pusese gura pe mîncare. Niña Carmen, trîntită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tîrziu? De ce să fie prea tîrziu? O decizie sigură, o acțiune hotărîtă și rapidă n-are nevoie de aprobarea sau dezaprobarea cuiva. Acestor prea mulți de care ați pomenit nu le va strica o cură de austeritate. Poate și puțină odihnă, un răgaz pentru amintirea propriei vieți, după modelul pomenit de excelența-sa. Cine știe de cîte implozii nu se va mai afla, e o metodă curată, igienică, nu?" Era foarte hotărît, serios, obrazul său ras pînă la sînge se crispase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori aparițiile fulminante. Iar Serviciul trebuise să știe tot despre toate și încă un pic pe deasupra. Ei bine, pînă la acest "pic pe deasupra", totul era bine și frumos. Oamenii săi erau capabili, talentați, atenți, muncitori. N-aveau somn, n-aveau odihnă, nu se tîrguiau, nu se plîngeau, nu încercau să se ascundă pe după degetul cuiva (desigur, numai despre degetul său, al lui Minai Mihail, putea fi vorba!), cădeau în brînci efectiv de nesomn, de epuizare și pînă la urmă se știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toate era faptul că nu putea spune nimănui nici un cuvînt despre ceea ce-l preocupa în ultima vreme, despre ceea ce-l stăpînea cu adevărat în ultimul timp. Nu avusese astfel de gînduri niciodată. Și acum toate îi bîzîiau în cap fără odihnă. Se străduia să-și ocupe fiecare oră din zi, să cadă frînt de oboseală pentru a nu avea timp de gîndire, muncea ca un apucat, citea toate rapoartele, lucru absolut de neconceput pînă atunci și de cele mai multe ori fără de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tu vei fi Vahíne Tiaré, tu vei fi Vahíne Auté, iar tu, Vahíne Tipanié. Eu binecuvântez numele voastre, fiicele mele, și mă rog că Taaroa, Creatorul tuturor lucrurilor frumoase, să vă binecuvânteze și el. A doua zi fu rezervată pentru odihnă, meditații și despărțiri, iar frumoasă Maiana pregăti o cină copioasa pe plajă, exact în locul în care obișnuia să-și conducă nenumărații amanți, deși, de această dată, singurii invitați erau cei trei băieți cărora le promisese mâna ei. După cină, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
niciodată această problemă - probabil datorită faptului că nici membrii sectei nu-și puseseră problemă cooptării în rândurile lor a unuia precum Uriașul din Farepíti - însă Tapú Tetuanúi și chibzuitul Vetéa Pitó purtau deseori discuții aprinse pe această temă. Zilele de odihnă pe acea liniștită insula nelocuita, precum și faptul că se știau la ordinele unui membru marcant al sectei, readuseseră în actualitate această chestiune care îl macină pe Tapú Tetuanúi, mai ales după ultima lui discuție cu Hiro Tavaeárii. —Imaginează-ți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ireconciliabile. Membrii expediției își dedicară timpul petrecut pe insula îndeosebi consumării multor fructe, pescuitului în laguna, strângerii de apă și de provizii și pentru a face dragoste cu vahínes, singurele care nu reușiră să se bucure de nici un minut de odihnă, căci se părea că părăsirea spațiului limitat al navei determinase creșterea libidoului bărbaților, care își petreceau toată ziua, din zori și până în asfințit, hărțuindu-le pe cele trei femei. Miti Matái era singurul care n-avea asemenea preocupări, în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să fie cel mai mare dușman al unui pilot, iar Mării Navigatori obișnuiau să folosească cele patru sau cinci nopți în care luminozitatea lunii era maximă pentru a trage undeva pe uscat și pentru a se bucură de o binemeritata odihnă. Continuară în aceeași direcție, însă în a patra noapte Miti Matái alese un alt Avei’á, care îl devia înspre vest, știind din experiența că în partea aceea se află niște insule ai căror locuitori i-ar putea oferi unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trântească lângă foc și să lase promițătoarea aventură sexuală pentru altă ocazie mai potrivită. În definitiv, ziua și noaptea anterioară fuseseră foarte tensionate, nimeni nu putuse să închidă ochii, iar trupurile tuturor, chiar și al lui, isi cereau dreptul la odihnă. Dimineață, Miti Matái ordona să se aducă de pe Marara pielea sălbaticului. Această eră prima ocazie, din ziua lansării vasului, cănd Hinói Tefaatáu o prelevase, în care Tapú Tetuanúi avea ocazia să o revadă. Tatuajele se păstraseră perfect, însă era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se aprovizioneze cu tot felul de fructe și să-și îmbogățească pentru câteva zile dietă cu răci, scoici, caracatițe, languste și peștișori de apă mică. Însă aspectul cel mai important al popasului lor în atol se dovedi a fi nu odihnă sau reparațiile, ci faptul că observară imediat urme care arătau că locul era vizitat destul de frecvent, ceea ce însemna că trebuia să existe o insulă locuită, undeva în apropiere. Trei zile mai târziu, Miti Matái hotărî să reia drumul spre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
al Peștelui Zburător, desi căpitanul sau se văzu obligat să sublinieze că nimeni nu va mai avea dreptul să-l facă să sune de mai mult de trei ori pe zi, și acest lucru doar în orele când nu deranja odihnă celorlalți. Între timp, pe uscat, reparația bărcii continuă într-un ritm bun, iar dulgherul - care fusese ales dintre discipolii preferați ai lui Tevé Salmón - consideră de foarte bun augur faptul că, în ziua când se pregătea să o lanseze, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că aceasta a fost meseria aleasă și că trebuie dusă la capăt cu meticulozitate. Calcularea poziției, a vitezei și a derivei, studierea schimbărilor mării și ale cerului, verificarea fiecărui detaliu al navei, serviciul de gardă, mâncatul la ore fixe, pescuitul, odihnă... fiecare lucru se face la timpul lui, iar folosirea judicioasa a acestui timp alunga plictiseală, insă peninsula aceea dezolata era că o pluta făcută din nisip, eșuată sub soarele tropical, și singurul lucru pe care-l puteau face era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
distrage, trebuie îndepărtat. Atunci, tu nu-ți iubești soția? Ba da, o iubesc mult, recunoscu celălalt. La fel de mult cum o iubești și tu pe Maiana, însă eu m-am obișnuit să nu mă gândesc la ea decât în momentele de odihnă. —Dar eu nu te-am văzut niciodată să-ți iei un moment de odihnă. — Poate că nici nu trebuie să-mi iau, atâta vreme cât de mine depind peste treizeci de vieți, observă căpitanul Mararei. Însă atunci când sunt acasă, îi dedic tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
recunoscu celălalt. La fel de mult cum o iubești și tu pe Maiana, însă eu m-am obișnuit să nu mă gândesc la ea decât în momentele de odihnă. —Dar eu nu te-am văzut niciodată să-ți iei un moment de odihnă. — Poate că nici nu trebuie să-mi iau, atâta vreme cât de mine depind peste treizeci de vieți, observă căpitanul Mararei. Însă atunci când sunt acasă, îi dedic tot timpul meu. Trebuie să înțelegi că, atunci când navighezi, esti căsătorit doar cu marea, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de fapt, însemna că se aflau exact deasupra liniei ecuatorului, împinși spre est de un curent lent, dar constant, care făcea că ambarcațiunea să alunece întruna spre babord, în încercarea lor de a se îndrepta spre sud. Oamenii vâsleau fără odihnă cu acele mișcări profunde și silențioase - la Râma - ce-i făcuseră faimoși pe vâslașii din Bora Bora, care, atunci când își propuneau, erau în stare să propulseze o ambarcațiune fără să se audă nici cel mai mic zgomot și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în care, biata Bica, privea în urma cârdului de sălbăticiuni, sănătoase și fericite, cu dragoste și în același timp cu groază în priviri. Seara, cea care încheia trupa în drumul spre așternuturile primitoare, căutând tot felul de pretexte pentru a întârzia odihna, era tot Luana. Bica o aștepta la intrare cu o privire pe care fetița nu știa cum s-o interpreteze. Se ferea s-o întâlnească, intuind foarte bine că ființa aceea bună și potolită era capabilă de grele și reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doi băieți li se tăie pofta de mâncare. La prânz, au pornit-o spre capătul satului, acolo unde se adunau rațele și gâștele pentru a se scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea să zburde, îl privea pe Oliviu, frumușel foc și tot numai zâmbet, cum turuia întruna, ca o moară stricată, cu ochii lui Dan și-ai Emei ațintiți asupra lui. Renar, sătul de sporovăiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]