1,653 matches
-
și 1990, au luat forma unor conflicte între state revizioniste, singurele puteri de statu-quo fiind hegemonii regionali. Japonia (în perioada 1868-1945), Uniunea Sovietică (1917-1991), Italia (1861 1943), Marea Britanie (1792-1945) și Statele Unite (1800 1990) se comportă, apreciază el, în conformitate cu enunțurile realismului ofensiv. În toate aceste cazuri, evidențele istorice susțin apreciază Mearsheimer enunțurile realismului ofensiv, iar cazurile de nonexpansiune s-au datorat descurajării reușite: astfel, Germania nu se manifestă agresiv în perioada 1871-1900 întrucât, după unificare, tentativa de hegemonie continentală era blocată de
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
de statu-quo fiind hegemonii regionali. Japonia (în perioada 1868-1945), Uniunea Sovietică (1917-1991), Italia (1861 1943), Marea Britanie (1792-1945) și Statele Unite (1800 1990) se comportă, apreciază el, în conformitate cu enunțurile realismului ofensiv. În toate aceste cazuri, evidențele istorice susțin apreciază Mearsheimer enunțurile realismului ofensiv, iar cazurile de nonexpansiune s-au datorat descurajării reușite: astfel, Germania nu se manifestă agresiv în perioada 1871-1900 întrucât, după unificare, tentativa de hegemonie continentală era blocată de celelalte mari puteri europene. În privința echilibratorilor de peste mări, Marea Britanie și Statele Unite, neglijarea
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
pentru care SUA au fost mulțumite cu statu-quo-ul de după cel de-al doilea război mondial, în condițiile în care teoria ar fi prezis încercarea de obținere a hegemoniei mondiale (Kupchan, 2003). Alte critici au scos în evidență nevoia ca realismul ofensiv să justifice apropierea dintre Marea Britanie și SUA, la începutul secolului XX, precum și modul în care Uniunea Europeană a reușit să provoace schimbări de asemenea amploare în relațiile dintre marile puteri de pe continent. Pe de altă parte, Mearsheimer susține că, în privința incidenței
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
secolului XX, precum și modul în care Uniunea Europeană a reușit să provoace schimbări de asemenea amploare în relațiile dintre marile puteri de pe continent. Pe de altă parte, Mearsheimer susține că, în privința incidenței războiului la nivel de sistem, toate predicțiile teoriei realismului ofensiv au fost, în mare, confirmate pe intervalul studiat, iar epocile de multipolarism neechilibrat (1793 1815, 1903-1918 și 1939-1945) sunt marcate de războaie majore: războaiele napoleoniene și cele două războaie mondiale. Realismul defensiv Realismul defensiv combină perspectiva structurală cu un set
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
care toate statele au acces la tehnologie. Predicția cea mai generală a teoriei este aceea că probabilitatea conflictului internațional crește atunci când balanța se înclină către ofensivă: tehnologia va face mai puțin costisitoare ofensiva, iar ca răspuns, statele vor adopta strategii ofensive. Tehnologic însă, în viziunea realiștilor defensivi, balanța a fost în general înclinată în favoarea defensivei, iar armele nucleare au avut un impact decisiv în acest sens, pentru că deținerea unei capacități de contralovitură nucleară face ca prețul plătit de agresor să fie
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
-și poată dezvolta capacitățile militare pentru a efectua anumite misiuni și, totodată, să-și interzică alte misiuni, ceea ce va oferi mai multă securitate potențialilor rivali, atenuând dilema securității. Pentru aceasta, teoria structurală ar trebui să încorporeze considerații legate de balanța ofensivă defensivă și de distinctibilitatea ofensivă defensivă (o altă temă fundamentală în dilema securității). În mod similar, și teoriile realiștilor neoclasici (vezi secțiunea următoare) pot fi îmbogățite prin încorporarea balanței ofensivă-defensivă, un concept care la realiștii neoclasici nu mai este unul
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
pentru a efectua anumite misiuni și, totodată, să-și interzică alte misiuni, ceea ce va oferi mai multă securitate potențialilor rivali, atenuând dilema securității. Pentru aceasta, teoria structurală ar trebui să încorporeze considerații legate de balanța ofensivă defensivă și de distinctibilitatea ofensivă defensivă (o altă temă fundamentală în dilema securității). În mod similar, și teoriile realiștilor neoclasici (vezi secțiunea următoare) pot fi îmbogățite prin încorporarea balanței ofensivă-defensivă, un concept care la realiștii neoclasici nu mai este unul pur structural, ci include și
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
cercetare neorealist lărgit sau să sugereze existența unei tabere comune raționaliste, opusă reflectivismului. Subdisciplina Studiilor de Securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale de exemplu, probabilitatea războiului între marile puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale de exemplu, probabilitatea războiului între marile puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Pot fi delimitate două cadrane: defensiv și ofensiv. Primul cuprinde teorii bazate pe asumpția că sistemul internațional oferă statelor stimulente pentru expansiune doar în anumite condiții. Aici se regăsesc, printre altele, teoria waltziană a balanței de putere sau teoriile preponderent structurale în privința dilemei securității. În cadrul celui de-al
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
comportamentul statelor de exemplu, doctrina militară, preferințele în domeniul alianțelor, tipul de diplomație promovat. Și aici există două cadrane: în cel defensiv se află teoria balanței amenințărilor sau teoriile (orientate spre agent) asupra balanței ofensivă-defensivă. De partea cealaltă, în zona ofensivă, întâlnim teoria hegemonică a politicii externe (William Wohlforth) sau realismul centrat pe stat al lui Fareed Zakaria. Tabloul se bazează însă pe separarea netă între contribuțiile realiste în Studiile de Securitate și cele subsumate economiei politice internaționale, excluzând astfel o
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
excluzând astfel o componentă importantă a studiilor realiste în domeniul Economiei Politice Internaționale, efectuate mai ales de exponenți ai realismului alegerii raționale, precum Steven Krasner sau Joseph Grieco. Dacă facem abstracție de această omisiune și de apariția distincției între curentul ofensiv și cel defensiv, ale cărei rădăcini țin așa cum s-a discutat în secțiunile anterioare de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
Prințul Milan al Serbiei, care se pregătea împreună cu prințul Nichita al Muntenegrului să atace Imperiul Otoman (fără însă a dispune de forțele necesare pentru a rezista armatelor turcești, așa cum s-a și întâmplat, câteva luni mai târziu) propusese o alianță ofensivă țării noastre, dar oamenii politici români au respins orice încercare pripită de obținere a independenței naționale, care ar fi putut primejdui viitorul României, considerând, pe bună dreptate, că în primăvara anului 1876 nu erau create condițiile necesare pentru dobândirea acesteia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cahul, Bolgrad și Ismail - companii (Maria Totu, Garda civică din România, Ed. Militară, București, 1976, p. 250). 111. După trecerea Dunării înaltul comandament rus și-a dispus forțele în trei grupuri strategice: armata de est, menită să anihileze orice acțiune ofensivă a trupelor otomane din Cadrilater; armata principală, comandată de marele duce Nikolai, având misiunea de a înfrânge trupele turcești de la nord de Balcani și apoi de a trece munții, înaintând spre Adrianopol și Constantinopol; armata de vest, care urma să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
organizației și pentru descoperirea căilor și metodelor prin care aceasta obține informații din țară. Față de scopurile urmărite și acțiunile ce le întreprinde Europa Liberă împotriva regimului din RS România, organele noastre vor întreprinde următoarele măsuri: Organizarea mai eficientă și mai ofensivă a muncii informativ-operative, pentru obținerea de informații și documente asupra acțiunilor dușmănoase ce se inițiază împotriva țării noastre. Inițierea unor acțiuni, din țară și din exterior, în vederea contracarării activității ostile a Europei Libere, îndreptată împotriva RS România. Elaborarea unor măsuri
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
era amenințat să rămână fără bani. Legea lui Mihalache a scos din încurcătură pe cămătarul străin, a despuiat de pământ pe românul împroprietărit și a dat la o parte singura lege, care într-o măsură destul de infimă se mai opunea ofensivei de acaparare economică. Nici o gazetă sau revistă cu oarecare răspândire în popor nu făcea cunoscută primejdia și vulcanul pe care stăteam. Masele populare nu erau nici pentru guvernul, care le dezamăgise și nici împotriva lui. Baza partidului național țărănesc era
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
agenți provocatori, care să-i facă a acționa contrar intereselor generale ale Mișcării Legionare, care erau în acel moment de pacificare (declarația din 28 octombrie 1948 ora 16.35 din F.P. 14.900 vol. 3). Având un scop defensiv sau ofensiv, ceea ce este sigur în acest an (1947) s-a reînceput reorganizarea Mișcării Legionare. În mod cert de la venirea sa în țara, organizarea în mod acoperit și lent începuse, oamenii și în special studenții fiind gata de luptă. Perioada de pacificare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
gânditor și jertfitor, influențând destinul românesc. La răscrucea Istoriei Naționale, când neamul nostru era pândit de dușmani interni și de vecini răi, el s-a înarmat sentimental și rațional cu puteri lăuntrice, fiind mereu gata de luptă, îndrăznind a fi ofensiv. Nicolae Petrașcu a călcat hotărât și puternic pe urmele lui Corneliu Codreanu-Căpitanul și pe ale întemeietorilor Legiunii Arhanghelul Mihail, ținând pasul aproape de ei, și păstrând aceeași vie cadență. A luat parte la luptele studențești din anii 1928-1932 și astfel la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
strălucire imaginii unei lumi de jucărie (animale exotice, insecte, piramide), vor contribui la Îmbogățirea butaforiilor sale romanești cu recuzite ce țin de zoologie, de fantastic, de SF, dar și de transcendențe zădărnicite de nimicuri cotidiene. Umorul debordant (“singura adevărată forță ofensivă și defensivă a omului” care “destabilizează pentru o clipă realitatea”), fantezia adesea cinică și seriozitatea de adâncime sunt principalele caracteristici ale romnelor sale. Debutează devreme, la 23 de ani, cu Mourir m’enrhume (Când mor fac guturai, 1987), povestea unui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În zece lecții, lecția unsprezece, 1998) Volodine Încearcă “să se explice”: post-exotismul ar fi “o construcție care avea legătură cu șamanismul revoluționar și cu literatura [...], o construcție interioară, o bază de repliere, un secret teritoriu de primire, dar și ceva ofensiv, care participa cu mîinile goale ale cîtorva indivizi la complotul contra universului capitalist și contra josniciilor sale fără număr” și ar lucra cu constrîngeri formale codificate, ca “Shaggå, romånce, intrabolțile, feeria... și subgenuri ca recitatul, lecția și naratul”. Borgesian, Își
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
gesta, hotărât să înlăture „glodul”, să opună ezitantului „poate” pe imperativul „trebuie”. Un drum, o „cărăruie” cu „troscoțel” și „nalbe”, un „tren negru” gonind pe „șesul nesfârșit al gândului” orientează, aparent, spre contemplație; programul etic al poetului reclamă însă verbul ofensiv, strigătul în crescendo, apt să spargă „veacuri de zid”. Câtă vreme Copacul (întocmai invocat într-un sonet barbian) vrea să atingă cerul, omului-om, bătut de „toate ploile”, mușcat de „toate vânturile”, îi stau bine sfidarea, cutezanța: „Piciorul meu a
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
pericolele strategiei costului 63 3.8.2. Strategia diferențierii 66 3.8.3. Concentrarea 75 3.8.3.1. Concentrarea verticală 76 3.8.3.2. Concentrarea orizontală 78 3.9. Strategii concurențiale specifice firmei 80 3.9.1. Strategii ofensive și strategii defensive 80 3.9.1.1. Strategiile ofensive pentru obținerea avantajului concurențial 80 3.9.1.2. Strategiile defensive pentru protejarea avantajului concurențial 85 3.9.2. Strategii adaptate ciclului de viață al sectorului industrial 87 3.9
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
3.8.3. Concentrarea 75 3.8.3.1. Concentrarea verticală 76 3.8.3.2. Concentrarea orizontală 78 3.9. Strategii concurențiale specifice firmei 80 3.9.1. Strategii ofensive și strategii defensive 80 3.9.1.1. Strategiile ofensive pentru obținerea avantajului concurențial 80 3.9.1.2. Strategiile defensive pentru protejarea avantajului concurențial 85 3.9.2. Strategii adaptate ciclului de viață al sectorului industrial 87 3.9.3. Strategii situaționale În funcție de poziția competitivă a firmei 92 3
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
pentru că oferă o protecție efectivă Împotriva celor cinci forțe ale mediului concurențial (Porter, 2001a, p. 195). Față de rivalii săi, firma este cel mai bine poziționată pentru a rezista unui „război” al prețurilor și poate utiliza avantajul costului scăzut În strategii ofensive de capturare a unor noi segmente de piață. Mai mult, producătorul cu cele mai mici costuri fixează, În general, un prag al prețurilor pentru tot sectorul. Acest prag poate fi o barieră serioasă În calea nou-veniților sau poate elimina din
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
această strategie concentrându-se asupra utilizatorilor pentru care calitatea echipamentelor este mai importantă decât prețul, deși segmentul de piață respectiv nu este foarte mare. 3.9. Strategii concurențiale specifice firmeitc "3.9. Strategii concurențiale specifice firmei" 3.9.1. Strategii ofensive și strategii defensivetc "3.9.1. Strategii ofensive și strategii defensive" 3.9.1.1. Strategiile ofensive pentru obținerea avantajului concurențialtc "3.9.1.1. Strategiile ofensive pentru obținerea avantajului concurențial" În timp, mărimea avantajului concurențial variază de-a lungul
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
calitatea echipamentelor este mai importantă decât prețul, deși segmentul de piață respectiv nu este foarte mare. 3.9. Strategii concurențiale specifice firmeitc "3.9. Strategii concurențiale specifice firmei" 3.9.1. Strategii ofensive și strategii defensivetc "3.9.1. Strategii ofensive și strategii defensive" 3.9.1.1. Strategiile ofensive pentru obținerea avantajului concurențialtc "3.9.1.1. Strategiile ofensive pentru obținerea avantajului concurențial" În timp, mărimea avantajului concurențial variază de-a lungul a trei stadii: ridicarea inițială, culegerea beneficiilor și
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]