KorAP: Find »[drukola/base=ofta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...201 >

5,006 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

o Înconjurase pe Reiko. În viața mea n-am fost atât de obosit ca atunci. Ne-am Întors la hotel. De fapt, nici nu se putea numi hotel, era o cameră cu patul direct pe pământ. „Ce obosit sunt!, am oftat către Reiko. Și atunci ce crezi că mi-a spus cu zâmbetul pe buze? „Eu sunt obișnuită să fiu obosită, și fizic, și psihic!“ Fata asta e mai puternică decât mine, m-am gândit atunci. Când m-am Întors spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

ora 1 noaptea nu pot. Nebe nu mă luă în seamă: — Zice așa: „Patria mai presus de partid“. Repetă motto-ul, aproape cu evlavie, și îmi aruncă pe urmă ceea ce am bănuit a fi „o privire plină de înțeles“. Am oftat și am clătinat din cap: — Vai, dar m-au lăsat mască. Tocmai tu? Arthur Nebe? Reichskriminaldirektor-ul? Un nazist convins? Ei bine, să-mi zici mie cuțu’. Da, maro pe dinafară, zise el. Nu știu ce culoare am pe dinăuntru, dar nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
patru, care m-au costat aproape cinci mii de mărci. De fiecare dată îmi cere mai mult decât ultima dată. — Fiul dumneavoastră știe de treaba asta? — Nu, și, cel puțin pentru moment, nu văd nici un motiv să suferim amândoi. Am oftat și era cât pe-aci să dau glas dezacordului meu, când ea m-a oprit: — Da, o să-mi spui că asta face prinderea acestui infractor mai dificilă și că Reinhard ar putea să aibă informații care ți-ar fi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
pentru faptul că le dorisem răul lui Bruno și pipei lui inofensive. După vreo oră, ușa se deschise și un ofițer superior din SS intră în încăpere. — Chiar mă întrebam când o să-ți faci apariția, i-am spus. Arthur Nebe oftă și clătină din cap: — Îmi pare rău de Stahlecker. Era un om bun. Vrei, desigur, să-l vezi. Îmi făcu semn să-l urmez, adăugând: — Iar după aia, mă tem că va trebui să te vezi cu Heydrich. Dincolo de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
curățau puțin, dar ce se vedea la suprafață părea sfâșiat, ca și cum cuțitul ar fi fost răsucit înăuntru. — Indiferent cine a făcut asta, se pricepea să omoare un om cu cuțitul, am zis. Asta arată ca o rană de baionetă. Am oftat și am clătinat din cap: — Am văzut destul. Nu e nevoie ca soția lui să treacă prin asta, fac eu identificarea oficială a cadavrului. Ea a aflat? Nebe ridică din umeri: — Nu știu. Deschizând apoi drumul înapoi prin sala de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
mod obișnuit, nu aș fi fost insensibil la situația lui Heinrich. — Dar de ce trebuie să cânte acest cântec? — I-a intrat în cap că evreii ar avea vreo legătură cu moartea tatălui său. — Asta e absurd, i-am zis. Katia oftă și își clătină capul: — I-am spus asta, Bernie. Da’ nu vrea să asculte. În drum spre ieșire am zăbovit în dreptul ușii băiatului, ascultându-i vocea tânără și puternică: „Încărcați-vă armele goale, / Și lustruiți-vă cuțitele, / Să-i omorâm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Ori poate n-ai crezut că plămânii tăi fac față? Ascultă, Becker, am cu zece ani mai mult decât tine și aș fi putut să îl prind pe omul ăsta și dacă aș fi purtat un costum de scafandru. Becker oftă și clătină din cap: — O, Doamne! Îmi pare rău, domnule, zise el. Nu am vrut decât să îl opresc. Se uită stânjenit la pistol, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă că arma putuse să omoare un om. — Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
decât ceea ce este considerat a fi riscul normal al meseriei. Poate vreuna dintre fetele tale a avut un astfel de client. Sau a auzit de cineva care a avut. — Spune-mi mai multe despre criminalul tău. — Nu știu multe, am oftat. Nu știu cum îl cheamă, unde locuiește, de unde vine sau cum arată. Ce știu este că îi place să lege fedeleș școlărițe. — Multor bărbați le place să lege fete, zise Evona. Nu mă întreba ce le iese la asta. Sunt chiar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
în tavan, și apoi mi-am ridicat mâinile ca și cum aș fi vrut să dau de înțeles că prezența lui Gottfried Bautz din celula de jos nu e vina mea. Din punct de vedere circumstanțial, ar putea să corespundă tiparului. Am oftat și eu. — Dar nu există nici o dovadă care să îl indice pe el în mod sigur. Funia pe care am găsit-o în camera lui este același tip de funie care a fost folosită pentru legarea picioarelor uneia dintre fetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
fi terminat cu ea. Poate chiar să o aranjeze un pic pentru mama ei? — Nu sunt de la pompe funebre, Bernie, zise Illmann cu răceală. — Haide, că te-am văzut și altă dată cosând un sac de carne tocată. — Bine, bine, oftă Illmann, o să văd ce pot face. Însă voi avea nevoie de aproape toată ziua, posibil până mâine. Stai cât vrei tu, dar vreau să le spun vestea în seara asta. Așa că vezi dacă nu poți ca măcar capul să i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
AEG de pe Seestrasse, părea oricum altcumva, numai resemnat de moartea unicei sale fiice, nu. Totuși, nu am scăpat din vedere ce-mi povestise Becker. Îmi păstram mintea deschisă până puteam să-mi formez propria opinie. — Irma era o fată deșteaptă, oftă Hanke. Vorbea cu accent din zona Rinului, cu o voce care era exact ca a lui Goebbels. Suficient de deșteaptă ca să-și vadă de școală și să își ia diploma de Abitur, pe care o dorise. Dar nu era tocilară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
pufni disprețuitor: — Dumnezeule, de așa ceva se ocupă Kripo la Berlin acum? — Cred că ar fi fost un polițist foarte bun, domnule, i-am zis zâmbind afabil, dacă nu vă supărați că spun asta. — Scutiți-mă de prelegerea de psihologie, Kommissare, oftă Martin. Spuneți-mi doar ce tipar vedeți încât ar putea să-l implice pe iubitul nostru Gauleiter de aici din Nürnberg. — Păi, domnule, e ăsta: mi-a trecut prin cap că cineva ar putea cineva să încerce să-i coasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
a avut, numărul viselor ude pe care le-a avut săptămâna asta, câți băieți a biciuit într-o zi. E chiar genul de detalii pe care le include în discursurile lui publice. Am clătinat din cap și m-am trezit oftând. Cum de se putuse ajunge atât de rău? Cum de putuse un monstru sadic ca Streicher să ajungă într-o poziție de putere absolută? Și câți alții ca el mai existau? Dar poate că cel mai surprinzător lucru era că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
gust, mirosind puternic a cafea proaspătă, pe care tocmai o făcea. — Îmi pare rău că trebuie să vă fac să treceți din nou prin asta, i-am spus. Vreau doar să mă asigur că nu ne-a scăpat ceva. Ea oftă și se așeză la masa din bucătărie, deschizându-și poșeta din piele de crocodil și scoțând o tabacheră asortată. I-am aprins țigara și i-am văzut fața frumoasă încordându-se un pic. Vorbi ca și cum repetase ceea ce spunea de prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
său că mă puteau duce acasă cu mașina. Apoi cel din spate m-a întrebat dacă aș vrea asta. Am spus că n-am mai mers niciodată cu o mașină așa mare și că mi-ar plăcea... Tatăl lui Sarah oftă zgomotos: — Sarah, de câte ori ți-am spus noi să nu... Dacă nu vă supărați, domnule, am zis eu cu fermitate, poate că asta ar putea aștepta până mai târziu. M-am uitat din nou la Sarah: — Și apoi ce s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
bărbatului care stătea în spate. — Vă referiți la accent? — Da, dacă poți. Nu știu sigur, zise ea. Accentele mi se par foarte greu de identificat. Îmi dau seama că sunt diferite, dar nu pot întotdeauna să spun de unde e persoana. Oftă adânc și se încruntă în timp ce încerca din greu să se concentreze: — Ar fi putut să fie austriac. Dar bănuiesc că putea la fel de bine să fi fost bavarez. Știți, de modă veche. — Austriac sau bavarez, am zis eu, scriind în carnețel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
mi-am spus în sinea mea. Asta e prea scumpă. În plus, avea alte lucruri pe cap. Cum ar fi dacă pantofii se potrivesc cu geanta și ce se întâmplase cu fiica ei dispărută. — Încotro? am întrebat-o. Acasă? Ea oftă de parcă îi sugerasem ieftinul și sordidul motel Palme de pe Frobelstrasse și apoi, cu un zâmbețel curajos, aprobă din cap. Am mers spre est către Bülowstrasse. Mă tem că nu am nici o veste pentru dumneavoastră, i-am zis, luându-mi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
dumneavoastră oameni. Nu-mi pot închipui de ce ne-am deranjat. Am lăsat-o să mai continue așa câteva minute. — Vi s-a părut perfect normal faptul că erau atât de multe întrebări evidente pe care nu le-a pus? Ea oftă: — Cum ar fi? — Nu a pomenit nimic de onorariul său. — Îndrăznesc să spun că dacă ar fi crezut că nu ni-l putem permite, atunci ar fi adus vorba de el. Și apropo, să nu vă așteptați ca eu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
jur de 35 de ani, păr blond, ochi albaștri și un aer academic. Vogelmann așteptă până ce ne așezarăm cu toții înainte de a-l prezenta pe celălalt bărbat drept dr. Otto Rahn și promise să spună mai multe despre el curând. Apoi oftă zgomotos și clătină din cap: — Din păcate, n-am avut deloc noroc în căutarea fiicei dumneavoastră Emmeline, zise el. I-am întrebat pe toți cei pe care i-aș fi putut întreba, am căutat peste tot pe unde aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
termina cu acest nonsens al lui despre respectarea proprietății și domnia legii. Evreii o vor păți rău și nu va mai exista nici un polițist ca să oprească asta. Dădu din cap spre seringă și privi impasibil în timp ce Kindermann înfipse acul, apoi oftă cu satisfacție în timp ce pistonul era împins. — Iar acum, domnilor, aveți amabilitatea de a ajuta un om bătrân să meargă la culcare. I-am urmărit cum l-au luat fiecare de un braț și l-au condus în sus pe scările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
am ridicat-o, strângând-o de corpul meu ca pe un invalid și purtând-o spre dormitor. Am așezat-o jos pe marginea patului și am început să-i desfac nasturii de la bluză. Când n-o mai avu pe ea, oftă și căzu pe spate pe cuvertură: s-a amețit un pic, m-am gândit, desfăcându-i fermoarul fustei și trăgându-i-o în jos peste netezimea ciorapilor care îi îmbrăcau picioarele. Trăgând în jos de furoul ei, am sărutat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
casă, am spus. Un Reinhard Lange foarte obosit și răvășit le privi fără prea mult interes. — Ai putea să-mi spui și mie cum au ajuns astea în posesia ta? — Sunt ale mele, ridică el din umeri. Nu neg asta. Oftă și-și lăsă capul să-i cadă în mâini: Uite ce e, am semnat declarația aia a voastră. — Ce vreți mai mult de atât? Am cooperat, nu-i așa? — Aproape că am terminat, Reinhard. Mai sunt doar câteva capete desfăcute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
declarat nebun și a rămas instituționalizat în grija doctorului Kindermann până în 1932. După externare, și-a schimbat numele în Weisthor, iar restul - fără îndoială, îl cunoașteți, Reichsführer. Himmler aruncă o privire dosarului preț de un minut-două. În cele din urmă oftă și întrebă: — E adevărat, Karl? Weisthor, ținut de cei doi ofițeri SS, scutură din cap: — Jur că e o minciună, pe onoarea mea de gentleman și de ofițer. — Suflecați-i mâneca de la mâna stângă, am spus eu. Omu’ e dependent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

H, ora decolării, sosi. Cu un scrâșnet, nava spațială multifuncțională „Bourul” se desprinse de pilonii care-o susțineau și, în câteva secunde, accelerând din principiu, se înălță tot mai sus, până deveni un punct azuriu, apoi nu se mai văzu. Oftând, roboții de jos, care o urmăriseră pierzându-se în cer, fluturară cât fluturară, în semn de rămas bun, hârlețele, apoi își reluară săpatul. În navă era liniște. Robotul debutant Stejeran 1 stătea cu fața lipită de hublou și privea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
învârti câteva clipe în jurul lui și-n cele din urmă găsi o deschidere în spate sub care scria STOP/EJECT. Luă o casetă de înaltă tensiune și-o introduse în deschizătură. Victorie! Se auzi un acord de chitară, Stejeran 1 oftă ca după un somn adânc, deschise ochii și, dând cu privirea de Getta, începu să îngâne stins: — Asta e căciula mea... Episodul 12 Mărturisiri — Ssst! șopti Getta 2, văzând că Stejeran 1 se trezește. Mai încet! Buimac, rotindu-și capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]