1,335 matches
-
nu s-a mai închinat. Re-nefer s-a ridicat și a părăsit încăperea fără nici o ceremonie și apoi, unul câte unul, restul invitaților au plecat și ei. Petrecerea s-a terminat pe tăcute, iar camera s-a golit în sunetul oftaturilor și al vorbelor de mulțumire. Muzicienii și-au strâns instrumentele și și-au condus maestra afară. Câțiva dintre servitori au adormit pe jos, prea obosiți ca să mai poată strânge înainte de răsăritul soarelui. Casa era complet liniștită. Mai erau câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nu sunt fericită, a zis ea. Nici mulțumită nu sunt. În inima mea nu e nimic. Nu-mi pasă de nimic și de nimeni. Visez câini cu dinții rânjiți. Sunt moartă. Dar nu e așa de rău să fii moartă. Oftaturile și sforăiturile muzicanților adormiți au întrerupt-o. - Oameni buni, a zis ea despre ei, cu tandrețe. Nu cerem nimic unii de la alții. Dar tu, a zis Werenro, cum ai ajuns să vorbești pe limba marelui fluviu? Fără nici o ezitare, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Familia lui Meryt credea probabil că moțăi cum stăteam acolo lângă perete, dar eu era pierdută în amintiri cu Rahela și Iosif, Lea și Iacob, mătușile mele și Inna și zilele de dinainte de Salem. Am oftat din nou și era oftatul unei orfane, iar asta a umplut camera de o melancolie de moment care a anunțat sfârșitul unei petreceri de bun-venit. Se lăsa deja noaptea când Menna ne-a condus pe Meryt și pe mine pe străduțele luminate de lună înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să ne mișcăm încet și să nu-i privim în ochi și atunci n-o să pățim nimic, apoi mi-a luat sticla din mână, a băut din ea restul de pălincă, i-a făcut vânt în lac, a scos un oftat și a spus că de un singur lucru îi e rușine, că a sosit prea târziu și n-a ajuns la înmormântarea lui taică-su, deși a pornit-o la drum de-ndată ce a primit vestea, dar bietul bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-am adus aminte ce spusese Csabi despre fantome și-am simțit cum mi se moaie picioarele și mă fac moale ca o cârpă, m-am uitat la câini și m-am agățat de tocul ușii, Zsolt a scos un oftat înainte s-o deschidă, și atunci am tras și eu aer adânc în piept și, cu toate că încă-mi era tare frică, mi-am făcut curaj și am intrat pe ușă. Am pășit înăuntru odată cu Zsolt, eu nu mai fusesem până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe vremuri, e mult de-atunci, ar fi vrut să se apuce de împăiat animale, și că se pregătise pentru asta, și atunci..., dar să dăm uitării toate astea, că ține de o altă viață, da, da, a scos un oftat adânc, s-a uitat la mine, și-a umezit buzele și m-a rugat să-i povestesc despre tata. Am simțit cum mi se face stomacul ghem, știam c-ar trebui să-i spun că nu, nu-i povestesc nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-am apucat în viață, și atunci am știut că bunicul o să-mi ceară să-i promit că și eu o să-l aduc la rându-mi pe fiul meu aici, dar bunicul n-a zis nimic, a scos doar un oftat, apoi a luat din iarbă, de lângă haină, cele două sticle de bere, nici n-am observat când le-a scos din dubă, și atunci mi-am dat seama că bunicul o să le bea pe amândouă, dar n-am spus nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-l puse peste coapse, se lăsă pe o parte și Își scoase sexul. Cu o grație desăvârșită, puștoaicele Își lăsară jos sutienele ca să-și bronzeze sânii. Fără să mai apuce să se atingă, Bruno ejaculă violent În tricou. Scăpă un oftat, se lăți pe nisip. Isprăvise. Rituri primitive la aperitiv Aperitivul, moment convivial al zilei la Locul Schimbării, era de obicei Însoțit de muzică. În seara aceea, trei inși băteau tam-tam-ul pentru vreo cincizeci de spațioți care se agitau pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zile, probabil se mutase. Se sili să-și concentreze atenția asupra mâinilor, constată că tremurul se potolise puțin. Bruno rămânea nemișcat; tăcerea dintre ei mai dură câteva minute. 12 — Am cunoscut-o pe Anne În 1981, continuă Bruno cu un oftat. Nu era prea frumoasă, dar mă săturasem să fac labă. Îmi plăcea, totuși, că avea sânii mari. Întotdeauna mi-au plăcut sânii mari... (Oftă din nou, prelung.) Protestanta mea cuminte, țâțoasă, și devreme-acasă... Spre surprinderea lui Michel, ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fără să gândească, nu-i mai era atât de frică. Într-o după-amiază, la opt zile după sosirea lor, Îi spuse Christianei: — Cred că sunt fericit. Ea se opri brusc, cu mâna Încleștată pe vasul cu gheață, și scoase un oftat prelung. El continuă: — Aș vrea să trăim Împreună. Cred că ajunge, că am fost destul de nefericiți până acum, prea mult timp. Mai târziu vor veni boala, infirmitatea și moartea. Cred Însă că putem fi fericiți, Împreună, până la capăt. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care le primim la încheierea unei tranzacții importante. Și... o, Doamne, jumătate de baton de Snickers pe care se vede treaba că n-am apucat să-l termin cine știe când. Îl arunc la coș și mă întorc, cu un oftat, la alt teanc de hârtii. N-ar trebui să ne dea birouri așa de mari. Nu-mi vine să cred câte chestii sunt aici. Partener ! îmi vine întruna în minte, ca un joc de artificii. PARTENER ! Încetează, îmi spun serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am mai Împrumutat de mult nimic de la Jemima, și se pare că de atunci conținutul garderobei s-a schimbat total. — Cred că Îi ia pe puțin o oră pe zi să țină toate astea În ordine, spun cu un vag oftat, gîndindu-mă la talmeș-balmeșul din garderoba mea. — Cam așa, spune Lissy. Am văzut-o. Garderoba lui Lissy e Într-o stare și mai și. Constă dintr-un scaun pus În mijlocul camerei ei, pe care toate lucrurile sînt așezate claie-peste-grămadă, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Aceeași undă nervoasă trece și prin capetele celorlalți, luând firește în fiecare cap o altă formă, după caz. Atașatului Plainjones, chel, deșirat, cu pistrui și mâini osoase, ocupând locul din stânga, de pildă, îi va apărea ca o mică plictiseală, un oftat reținut undeva în coșul pieptului, în vreme ce mai-marelui său, tot un lungan însă negricios și paralelipipedic aidoma unui frigider Zil cu sprâncene groase și negre, abia dacă-i atinge inima, vaccinată prudent la orice simțire omenească. Căci dacă la toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sale tăceri au umplut tot orașul, împărțindu-l în două tabere: fidelii părintelui susțin că o vorbă de-a lui, rară ca o nestemată, are și valoarea uneia, alții, mai isteți, dau cu subînțeles din mână sau scot câte un oftat cu tâlc, adică deh, ce mare lucru să taci când n-ai de spus nimic! Femeia așteaptă. Cine ești tu? o întreabă părintele. Și se apleacă puțin înainte, ca și cum ar vrea să fie sigur că va auzi bine răspunsul. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce să discutăm? am întrebat eu. Indiferent ce-ai spune, nu te-aș iubi nici mai mult nici mai puțin. Dragostea noastră e prea profundă ca s-o poată atinge vreun cuvânt. Este o dragoste din suflet. A scos un oftat. — Ce minunat sună - bineînțeles dacă este adevărat, zise ea apropiindu-și palmele fără să le unească. Sufletele noastre îndrăgostite! — O dragoste care poate schimba orice, am precizat eu. — Sufletul tău simte acum o astfel de dragoste pentru sufletul meu? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a spus el. Nu ți se pare infernal? — Ai ales cuvântul potrivit, am zis eu. — Ce poți face de unul singur? a întrebat el. — Fiecare face câte ceva, cât de puțin, am zis eu, și asta-i tot! A scos un oftat adânc. — Toate se adună. Oamenii nu-și dau seama, a spus el clătinând din cap. Și ce să facă oamenii? — Să respecte legile, i-am răspuns. — Jumătate din ei nici măcar asta nu vor să facă. Ce-mi văd mie ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
au arestat-o. Era trei dimineața, se luase curentul și toți începuseră să înjure. Peste tot bănuiai grupuri de furioși, lovindu-se de pereți și agitându-și brațele. Muzica ce ne pompase în sânge ritmuri sacadate se oprise cu un oftat, și de-abia în clipele când întunericul s-a împletit cu tăcerea ne-am dat seama ce gălăgie fusese. Nu știu cine își serbase ziua, adusese pe hol o stație cât toate zilele și chemase tot căminul la petrecere. Coborâsem de la primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pregătit sau pur și simplu nu ești destul de bun pentru ce fac ei. O grămadă de crize de nervi. Și teatrele nu pot să-i concedieze dacă-și dau seama din vreme că s-au pricopsit cu un dezastru? Ecoul oftatului lui Janey se auzi în receptor. —E foarte greu... Ar putea, în schimb, să aducă pe altcineva. La Cross, de exemplu, se apela, de obicei, la directorul artistic, Philip Cantley. El prelua conducerea și-i dădea spectacolului o formă oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
făcând totuși un pas mic în spate. — N-are nimic. Nu vreau să te deranjez. Dar e ceva foarte personal... Am lăsat cuvintele să plutească în aer. A urmat o tăcere îndelungată, apoi Hazel s-a lăsat convinsă, cu un oftat, și s-a dat la o parte, făcându-mi semn să intru. Era un apartament tipic pentru locuințele sociale, prost proiectat și împărțit în cât mai multe cămăruțe posibil. Ușa de la intrare dădea într-un hol central scurt și îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mult mai distractiv pentru ele. Asta-i tot spun și eu lui Daph, dar spune că vrea să mă implic și eu. Adică, mă însor cu ea, nu? Se poate mai implicat de atât? Aici lăsă să-i scape un oftat lung și resemnat, plin de amărăciune și descurajare. Știam un doberman care ofta așa. Era cel mai trist sunet din lume. Uite, i-am zis eu cu șiretenie, ai nevoie de ceva care să te distragă. De ce să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de multă vreme și n-am nimic ce să vă ofer. — Acolo, în sacul de pânză. Primul... Luă sacul și îl târî spre colibă. Preotul intră după el și se lăsă să cadă pe pat, întinzându-și picioarele cu un oftat satisfăcut. — A fost greu drumul? — Ca de obicei. În prima zi m-a prins o aversă pe la gurile râului Yari. Am crezut că o să mă târască o viitură, dar nu s-a mai repetat nici ieri, nici azi. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
păreau aceleași în toate limbile și la toate rasele. În colibele lor fără pereți, în lumina palidă a focurilor ce se stingeau încet, yubani-i se iubeau, așa cum s-au iubit bărbații și femeile de când lumea și pământul. Erau râsete, și oftaturi, și gâfâituri, și tânguiri... Erau perechi normale și altele care adoptau poziții ciudate și chiar unele care intrau clar în ceea ce s-ar putea considera drept perversiune. Și descoperi, ușor uimit că, în pofida a tot ceea ce crezuse mereu, „rafinamentele“ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la cursul prenatal. —Yogi, am înțeles că v-ați mutat de curând din Londra, i-a dat înainte Lotti. Vrei să ne spui de ce? Bună întrebare, s-a gândit Hugo. Și-o punea și el în majoritatea dimineților. Gâtuindu-și oftatul și-a luat o poză curajoasă. —Ei, știți și voi! Din motivele obișnuite. Viața de calitate și așa mai departe. Și e cu mult mai bine pentru copii, l-a întrerupt plină de energie Amanda. Ne-am gândit la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
încă în flăcări în urma telefonului furios primit de la mama ei. Nu aveau nevoie de o cameră așa de mare, a spus Jake fără nici o urmă de remușcare. Iar diferența de preț am dat-o unui amărât fără adăpost. Alice a oftat. —Jake, înțeleg de ce ai făcut asta. Știu că motivul tău a fost unul întemeiat. Numai că mi-aș fi dorit să discuți întâi cu mine. —Dar ție nu ți-ar fi plăcut ideea mea și-atunci amărâtul acela ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și la modul în care fusese crescută varza cu pricina. Varza ați plantat-o chiar voi? Ce inteligent. Doamna Duffield era hotărâtă să facă eforturi pentru a înveseli atmosfera. —Cum mai e grădina voastră? Viermilor le merge bine? Alice a oftat. Viermilor le mergea la fel de prost. Ea sperase că noua obsesie a lui Jake- un colț cu legume - avea să-l convingă să-i ducă la cel mai apropiat magazin care vindea momeală pentru pești. Dar Jake îi stricase planul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]