2,363 matches
-
și a celorlalți tractoriști din roman, criticul susține pe drept cuvânt că aceștia sunt elemente tipice tocmai pentru că sunt «fruntași între fruntași» și reprezintă de aceea «tendința de dezvoltare a realității» (pag. 112). Atunci însă când discută despre chiaburii din Ogoare noi, cronicarul identifică tipicul cu media artistică (...). În sprijinul afirmației sale, M. Gafița citează chiar date statistice, recurge la calcule și ajunge la concluzia că în satele noastre, cu o populație de 300 până la 500 familii în medie, trebuie să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
satele noastre, cu o populație de 300 până la 500 familii în medie, trebuie să existe 15 până la 25 chiaburi. Calculul cronicarului este însă cu totul eronat. Dacă cei 15-25 chiaburi în medie din satele noastre au doi exponenți în romanul Ogoare noi, atunci restul de cca. 285-475 familii de țărani săraci și mijlocași ar trebui reprezentați, conform regulei de trei simplă, prin 38 de personaje. În romanul lui Aurel Mihale nu apar însă nici pe sfertul acestui număr. Prin urmare, cei
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și pentru poporul nostru”. Nu ne îndoim că multe din aceste sugestii, ori altele mai eficiente au devenit realități, consolidând din mai multe direcții și cu mai multe brațe și mijloace literare edificiul realist-socialist. Pe tron stă încă ideologicul. În ogor: aceeași sămânță. Florile sunt rare, crisalida veghează-n găoace, albatrosul a uitat de Marea Neagră. Semnele emancipării estetice, dragă domnule cititor, par să fie foarte îndepărtate. NOTE ȘI COMENTARII 1. În: Scânteia, nr.2602, 8 mart., 1953: G. Călinescu. - O figură
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
eveniment de seamă în munca Uniunii Scriitorilor. (...) Raportul de activitate a fost prezentat de tov. Petru Dumitriu. Arătând că în ultimul an secția de proză a organizat discuții în jurul unor romane ca Undeva pe Dunăre în jos de Al. Jar, Ogoare noi de A. Mihale ș.a., a ajutat în mod direct un număr de scriitori. (...) Petru Dumitriu a insistat asupra lipsurilor care au frânat munca secției. În anul care a trecut, secția de proză nu a reușit să cuprindă tot câmpul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
-și dea drumul la gură sau constatând înființarea unui nou comitet (comitetul săracilor, comitetul celor-fără-Dumnezeu, comitetul celor-rămași-fără-cai, în fiecare zi, avea el impresia, activiștii mai născoceau ceva nou), Nikolai nu mai avea încredere în soliditatea lucrurilor. Se oprea la marginea ogorului, pentru a-l lăsa pe Vulpoi să respire, parcurgea din ochi câmpia aceea care urca ușor spre casele din Dolșanka, și-i închipuia pe toți oamenii care, cu câțiva ani mai înainte, în timpul războiului, străbăteau locurile acelea, ucigând, murind, dând
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aceea stropită cu atâta sânge nu putea rămâne fără rod. Și că munca zgomotoasă a activiștilor avea poate o forță ascunsă, al cărei sens nu-l putea deocamdată ghici. Forța asta s-a manifestat în primăvara lui l928, pe același ogor, în mijlocul căldurii matinale a acelorași munci de arat. Fără a-și întrerupe lenta înaintare în urma calului, Nikolai supraveghea cu coada ochiului cele patru siluete ce veneau dinspre sat: Carasin, Krasnâi, Batum și un necunoscut îmbrăcat într-o manta lungă din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la soviet până și farfuriile. Alții așteptau, sperând că accesul ăsta de nebunie se va potoli. Nikolai făcea parte dintre ei. Își termină brazda și, ajungând la capăt, ținu calul și se opri. Urmărindu-i pe activiști cum înaintează peste ogor, simțea că se sufocă de mânie și acest lucru îi aminti de o zi îndepărtată: niște ostatici plânși, adunați într-o curte și banda aia fină de hârtie care șerpuiește ieșind din telegraf și vestește moartea. Nu închisese ochii toată
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
depindea de toate astea. Încercă într-o zi să-i explice fiului viața aceea de dinainte. Și chiar crezu că găsise cuvintele potrivite. Vorbi despre țar, despre bătrânul conte Dolșanski, despre revoluție... Era o zi de octombrie călduță și calmă. Ogoarele erau deja pustii, malul pe care stăteau așezați era îmbrăcat în ierburi înalte, îngălbenite. Când văzu pe cer stolul de gâște sălbatice, Nikolai își dădu seama că, de câteva minute, adolescentul nici măcar nu-l mai asculta. Păsările se oglindeau în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nu, or să pescuiască un alt Carasin...“ De multă vreme, portretul lui Stalin din fiecare casă devenise aproape invizibil în evidența lui, la fel de familiar cum era altădată icoana. Nikolai credea mult în perseverența zăpezilor, a ploilor, a vânturilor, în fidelitatea ogoarelor, în fericita rutină a zilelor, care avea să pună din nou totul în ordine. Iar când la Moscova reîncepură să cadă capete, se gândi la acea distanță făcută din câmpii, păduri, zăpezi, care-i îndepărta de capitală. Cu speranța unui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
copiii râdeau și căpătau scatoalce. Un glas repetă de mai multe ori, mecanic: „Hitler, Hitler...“ Alte voci spuneau: „Nemții...“ Începuse războiul. I se părea că nu există nici o răsturnare în înșiruirea zilelor. Pur și simplu, ciclului obișnuit al muncilor pe ogoare îi corespundea de acum înaintarea paralelă a liniei frontului. Numele orașelor căzute îl lăsau neîncrezător, era deja vorba de adâncurile Rusiei, unde prezența nemților părea o iluzie optică, o eroare de cartografie. Își amintea de filmele din ultimii ani: inamicul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
munte, are gospodărie cu temei. M-aș bucura să-l revăd deși știu bine că, la bătrânețe, asemenea întâlniri nu pot fi decât triste. CASA în urmă cu optzeci sau poate nouăzeci de ani, pe șesul dintre gârle se aflau ogoarele satului de pe coastă și lunca, o luncă deasă în care odinioară se goneau bourii. Șesul era străbătut doar de un drum de țară rămuros care trecea printre bălți cu rogoz și mladă și printre grâie și porumburi fără sfârșit. Pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu curea bătută în nasturi de alamă. Celălalt se sui în sanie și opinti un sac pântecos în cârca celuilalt. Mărunțelul se holbă pufnind, și, roșu, îndoit din șale, trepădă crăcănat spre moară. Pe celălalt mal al gârlei, într-un ogor cu ciocleji ieșiți din omăt, se fugăreau doi câini. Glasurile care îl treziseră pe Zalomir se auzeau din poarta casei, de sub un mesteacăn. într-o lumină pâcloasă aștepta o roată de oameni. Cu mâneca goală vârâtă în buzunar, unul se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
după o vreme, trece un lipovan cu căruța și, cum vede căpăstrul cel nou, s-a lăcomit lipovanul la el. Oprește, azvârle căpăstrul peste harbuji și pleacă. Nici n-a băgat de samă că-n urma lui guzganii, care umpluseră ogoarele, curgeau potop. Părintele jura că asta a văzut-o el cu ochii lui. - Sunt și solomonari, zise Iordache Cărăușu cel cu chip de broască uscată, dar ca Jorjâcă Bârcă de la noi din Mironeasa nici unul n-are putere așa mare. Las
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
clipă l-am și auzit pe podvodar răcnind de sub căruță : „Stați, oameni buni, nu dați, oameni buni !” Ș-așa s-a chinuit Jorjâcă până ce i-a venit în gând unuia din noi. A luat găleata ș-a vărsat laptele pe ogor. Atunci s-au liniștit oile, au stat ciobanii, iar, ologit, Jorjâcă Bârcă s-a întins în car să-și tragă sufletul. Tot Iordache Cărăușu zicea că, fiind pe drum, a înnoptat odată la o gazdă. Gospodarul l-a omenit cum
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nefirească de a schimba fața naturii și de a cultiva paradoxul. Auzi colo! Să îngemănezi freamătul Romei cu liniștea de la țărmul mării și să trăiești în interiorul unui oraș ca la țară. O prostie, nu alta, când grădina reprezintă în sine ogorul omului înțelept. Îți furnizează o hrană atât de nevătămătoare! Narcissus, însă, crede că e un semn de mare distincție să te înroșești ca racul stând tolănit la soare, apoi să-ți trimiți oamenii să se scufunde în adâncuri - riscând să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vulgar. Surâde cu îngăduință. — Cel de care vorbești tu exista cel mult sub formă de misive de dragoste când vinul ăsta a fost pus la învechit și strecurat prin pânză de sac. Puțin mai liniștit, Ianuarius îndrăznește: — Omul nostru are ogoare întinse... Nerăbdător, Augustus pune jos cupa și bate ușurel cu talpa piciorului în podea. — Asigură Casei Imperiale proviziile de vin, ulei și băuturi care se obține din alac, se grăbește Ianuarius să adauge. — Bine, și ce-i cu asta? suspină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
furci înălțate de o parte și de alta. Taică-său, Marcus Agrippa, a luat cu japca de la exilați tot ce-a putut! Nu și-a câștigat averea doar prin meșteșugul armelor. Și nici bunicul ei, Pomponius Atticus, nu a muncit ogoarele. Dacă n-ar fi moștenitoarea unora dintre cei mai bogați oameni ai Romei, nu și-ar mai permite să-și înveșmânteze sufletul cu atâta mărinimie. Iar plodul ei, Drusus, în care și-a pus atâtea speranțe, îl dezamăgește profund. Scuipă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aceasta neîncăpătoare. Oamenii au venit grămadă să asiste la sacrificiu. Lângă el, Paterculus și Plautius discută animat: — Și totuși, insistă autoritar acesta din urmă, câmpul era pe vremea lui Servius Tullius proprietatea Statului! Aha! se dumirește Tiberius. Vorbesc despre fostele ogoare ce au aparținut Tarquinilor, hărăzite, odată cu căderea regalității, ze u lui războiului. Numai de n-ar începe să se certe, că de împuns o fac de când s-au văzut! Tânărul istoric chiar pare dornic de harță: — Nu! Și iarăși nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În cursul acestui război cetățile turcești de pe malul Dunării au fost distruse cu tunuri de mare calibru 78. Participant, ca ofițer al armatei ruse, la războiul din 1828-1829, finlandezul Gustav Adolf Ramsay îi menționa pe "moldovenii" din satul Niculițel și ogoarele fertile din nordul Dobrogei 79. Cu toate acestea, după abolirea oficială a monopolului comercial turcesc în 1829, interesele comerciale ale Marilor Puteri au determinat crearea în principalele centre administrative ale Dobrogei de consulate, prin intermediul cărora Europa va cunoaște mai bine
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
inserat un mesaj de bun rămas adresat de către medicul Ioachim Drăgescu locuitorilor județului Constanța: "Am trăit 14 ani în mijlocul bunei și simpaticei populațiuni a orașului și județului Constanța silindu-mă a trage o modestă, dar românească și roditoare brazdă în ogorul de veacuri părăginit al Dobrogei. Acum când trebuie să plec, simt cât îmi sunt de scumpe aceste locuri și cât mă costă despărțirea de aceia cari în tot timpul șederii mele aici, mi-au arătat o sinceră și călduroasă prietenie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Munții de granit păreau să nu se mai sfârșească. Soarele dogorea întruna. Legănat de cal, samuraiul își aduse aminte de valea sa. Și pământutile lui erau sărace, însă, sărăcia de aici era cu totul altfel. În vale era verdeață, erau ogoare și curgeau pâraie. Însă aici nu era pic de apă și creșteau numai plante noduroase, pline de ace. De lângă el, Nishi zise: E prima dată când văd o asemenea priveliște. Samuraiul încuviință din cap. Trecuse oceanul întins și nemărginit. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aici? Da, padre. Să citim și să scriem. Și să vorbim în limba spaniolă. Cu ochii în pământ, mai marele satului răspundea ca și cum ar fi murmurat cuvinte învățate pe de rost. Am mai învățat și să semănăm semințe, să îngrijim ogorul, să tăbăcim pielea. Vă bucurați cu toții că ați învățat aceste lucruri? Da, padre. Undeva în sat se auzi cântând un cocoș. Niște copii despuiați se uitau dintr-un colț al răscrucii la această scenă ce aducea întrucâtva cu o judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Guvernatorul spune că nu ne poate da gărzi. Răzmerițele au apărut din pricina greșelilor făcute de neghiobii de moșieri din Spania. La început, regele le-a îngăduit seniorilor spanioli care au venit în Nueva España drept coloniști să fie stăpâni de ogoare și de pășuni, întocmai ca niște nobili, dar ei s-au folosit de acest drept punându-i pe indieni la munci istovitoare, ca și cum ar fi fost stăpânii lor, și răpindu-le până și puținul pământ pe care aceștia îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fel ca la urcușul de la Acapulco la Mexico, și de data aceasta în fața convoiului se întindea un câmp sălbatic cu agave și cactuși. Pe măsură ce coborau de pe platourile înalte ale orașului Mexico spre șes, arșița devenea din ce în ce mai chinuitoare. Indienii care munceau ogoarele încetau lucrul, iar copiii care pășteau oi și capre de munte se opreau locului și se uitau lung la alaiul neobișnuit de japonezi. O pasăre plutea domol, purtată de curenții de aer pe cerul care din pricina soarelui arzător bătea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pasăre plutea domol, purtată de curenții de aer pe cerul care din pricina soarelui arzător bătea mai degrabă în culoarea micăi decât în azuriu. Era primul vultur pleșuv pe care-l vedeau japonezii în viața lor. Câmpurile sălbatice se preschimbară în ogoare neroditoare de porumb și în livezi de măslini, dar după o vreme locul acestora era din nou luat de deșertul plin de cactuși. Acolo unde erau ogoare se ridicau câteva colibe indiene cu pereți din chirpici și acoperișuri din frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]