2,453 matches
-
nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un ou. Îl pun cu grijă în buzunar și ... Citește mai mult Un viscol de două zile mi-a întroienit ograda ca pe vremurile copilăriei. Acareturile par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
moldoveni - Noi, de-aici de la Carpați, Știm că și ei ne sunt frați. Prin urmare, frați de Neam, Ia uitați-vă pe geam Cum se strâng colindătorii Să vă prevestească Zorii Zilei Sfinte ce-o să vină Pentru inima Latină, Când Ograda noastră Mare Va fi iar în vechi hotare, Când Prutul cel cu necaz Va ajunge-un biet pârleaz... Sorcova vesela... Frați din Basarabia, Să trăiți, să înforiți, Să fim iar nedespărțiți! Citește mai mult Sorcova vesela,Până-n... Basarabia!Să ne-
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
ce-și zic doar moldoveni -Noi, de-aici de la Carpați, Știm că și ei ne sunt frați. Prin urmare, frați de Neam,Ia uitați-vă pe geamCum se strâng colindătoriiSă vă prevestească ZoriiZilei Sfinte ce-o să vinăPentru inima Latină, Când Ograda noastră MareVa fi iar în vechi hotare,Când Prutul cel cu necazVa ajunge-un biet pârleaz...Sorcova vesela...Frați din Basarabia,Să trăiți, să înforiți,Să fim iar nedespărțiți!... XVI. CUGETARE, LA NAȘTEREA DOMNULUI, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
au domesticit, alții abia le țin în lesă, iar unii s-au mutat în habitatul ... XXII. RONDELUL TOAMNEI MELE, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2126 din 26 octombrie 2016. Curcubeul arcu-și cerne Peste toamna-mi ostenită Și-n ogradă îmi așterne Cuvertură dichisită. Eu mă-mbăt cu visuri terne Lângă-o sticlă-abia golită, Curcubeul arcu-și cerne Peste toamna-mi ostenită. Într-un leagăn de răchită, Soața-mi potrivește perne Și-n ograda-mi răvășită De stihiile eterne, Curcubeul arcu-și
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
cerne Peste toamna-mi ostenită Și-n ogradă îmi așterne Cuvertură dichisită. Eu mă-mbăt cu visuri terne Lângă-o sticlă-abia golită, Curcubeul arcu-și cerne Peste toamna-mi ostenită. Într-un leagăn de răchită, Soața-mi potrivește perne Și-n ograda-mi răvășită De stihiile eterne, Curcubeul arcu-și cerne. Citește mai mult Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenităși-n ogradă îmi așterneCuvertură dichisită.Eu mă-mbăt cu visuri terneLângă-o sticlă-abia golită,Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenită.Într-un leagăn de
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Lângă-o sticlă-abia golită, Curcubeul arcu-și cerne Peste toamna-mi ostenită. Într-un leagăn de răchită, Soața-mi potrivește perne Și-n ograda-mi răvășită De stihiile eterne, Curcubeul arcu-și cerne. Citește mai mult Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenităși-n ogradă îmi așterneCuvertură dichisită.Eu mă-mbăt cu visuri terneLângă-o sticlă-abia golită,Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenită.Într-un leagăn de răchită,Soața-mi potrivește perneși-n ograda-mi răvășităDe stihiile eterne,Curcubeul arcu-și cerne.... XXIII. RONDELUL UNUI DOR, de
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Curcubeul arcu-și cerne. Citește mai mult Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenităși-n ogradă îmi așterneCuvertură dichisită.Eu mă-mbăt cu visuri terneLângă-o sticlă-abia golită,Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenită.Într-un leagăn de răchită,Soața-mi potrivește perneși-n ograda-mi răvășităDe stihiile eterne,Curcubeul arcu-și cerne.... XXIII. RONDELUL UNUI DOR, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. Undeva, peste un nor, Între Ceruri și Pământ, Ostenește-un aprig dor Zămislit pe un mormânt. Urcă
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
să trăiești și mai mare lucru să înțelegi memoria adunată întâi în suflet apoi în cărți. Sunt momente prelungite la ani, la decenii, din care nu poți scăpa ca și cum te-ai furișa de-o poveste. Ceea ce s-a întâmplat în ograda ta, în țara ta și pe spinarea ta, trebuie ținut minte și dacă poate fi scris, atunci așa să fie! Au trecut toate anotimpurile dintre care acela cel mai greu de suportat fără a avea o denumire sau fiind într-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
să trăiești și mai mare lucru să înțelegi memoria adunată întâi în suflet apoi în cărți. Sunt momente prelungite la ani, la decenii, din care nu poți scăpa ca și cum te-ai furișa de-o poveste. Ceea ce s-a întâmplat în ograda ta, în țara ta și pe spinarea ta, trebuie ținut minte și dacă poate fi scris, atunci așa să fie! Au trecut toate anotimpurile dintre care acela cel mai greu de suportat fără a avea o denumire sau fiind într-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
și acum, mergând spre localitatea Roșiile, unde s-a nascut mama mea. De câte ori automobilul în care mă aflu înfășoară distanțele pe roți prin comună Bălcești, gândul mi-l aduce în actualitate pe copilul Florentin ai cărui pași îi presimt în ograda părinteasca alături de mama sa în perioada când trăia, de la care primeam cărțile fiului - expediate din Statele Unite. Acum, când am editat cartea “Florentin Smarandache și seducția polimorfismului “, alături de domnul Andrușa R.Vătuiu, în care sunt cuprinse analize, interpretări, cronici, articole, note
FLORENTIN SMARANDACHE SAU POLIVALENȚA UNUI SCRIITOR ȘI OM DE ȘTIINȚĂ, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380899_a_382228]
-
Acasa > Poezie > Imagini > COLIND ÎN SAT Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Auzi un murmur tainic în ogradă? Se-apropie de prag colindători. Ei vin să cânte iarăși vestea bună, Și vor sfârși-o-n luminat de zori. Din cer coboară fulgii să-i îndemne, Cu lerui-ler să cânte la ferești, Ridică-te din patul tău, române, Colinda
COLIND ÎN SAT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374335_a_375664]
-
îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură[ Bătătură = teren bătătorit în fața casei țărănești, unde, de regulă, nu se cultivă nimic, ogradă. (DEX)], iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare și evaporarea umidității din dejecții, se tăia cu un satâr special, în bucăți de 40x40 cm
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
Acasa > Poeme > Antologie > AL.FLORIN ȚENE-POEME Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017 Toate Articolele Autorului Al. Florin ȚENE- Poeme Așteptare Ograda cu nuc sub ceață plutind, Mic voievodat la marginea Oltului, Primăvara în roua căzută din frunze, Case din lemn își spală ferestrele, Nestatornice ochiuri în nopțile de veghe. Când trifoiul decide vara, Când pentru răcirea fontelor solare De la brâul zilei
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină. Așteptând, trec nodurile nopții peste zări Și cocoșii își pregătesc cântecele melancolicelor deșteptări. III Tata despică inima nucului, Tata despică inima mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toată livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos, Și sevele nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
Dar deodată Iar s- ascunde. Unde să o caut? Unde? Uite-o colo-n vârf de fag Cu veveritoiul drag! Prichindel Am un câine atâtica; Mi l-a dăruit bunica Și, că este mititel, Se numește Prichindel. Toată ziua, prin ograda, Merge vesel, dând din coadă. De cu zori și până-n noapte Lătra la tot și la toate. Puișorii de găină Fug pe straturi în grădină. Vrăbiuțele zburlite Stau prin mărăcini pitite. Cățelușul nostru lătra Și la ușă, si la poarta
VEVERITA-GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374498_a_375827]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VOINICUL DIN OGRADĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului VOINICUL DIN OGRADĂ La bunica, în ogradă Stau găinile grămadă, Fiindcă bruma făinoasă, Zgrunțuroasă, albicioasă Ce s-a așezat din plin, Că a fost cerul
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VOINICUL DIN OGRADĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului VOINICUL DIN OGRADĂ La bunica, în ogradă Stau găinile grămadă, Fiindcă bruma făinoasă, Zgrunțuroasă, albicioasă Ce s-a așezat din plin, Că a fost cerul senin Din seară până în zori, Cum se-ntâmplă deseori, Ține rece la picioare, Că nici una nu-i în
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VOINICUL DIN OGRADĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului VOINICUL DIN OGRADĂ La bunica, în ogradă Stau găinile grămadă, Fiindcă bruma făinoasă, Zgrunțuroasă, albicioasă Ce s-a așezat din plin, Că a fost cerul senin Din seară până în zori, Cum se-ntâmplă deseori, Ține rece la picioare, Că nici una nu-i în stare Să înfrunte micul
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub el bruma se topește, Și-apoi iarăși cântă, cântă Și aripile-și frământă Și se uită prin ogradă Vreun rival cocoș să vadă, Și-apoi calcă șmecherește Spre găini și le zâmbește. Ele nici nu mai respiră, Stau prostite și se miră Și în șoaptă zic deodat’: „Cotcodac ! Vai, ce bărbat !” Și-ntr-o clipă jumătate Cad de-
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
calcă șmecherește Spre găini și le zâmbește. Ele nici nu mai respiră, Stau prostite și se miră Și în șoaptă zic deodat’: „Cotcodac ! Vai, ce bărbat !” Și-ntr-o clipă jumătate Cad de-a valma, leșinate ... Referință Bibliografică: VOINICUL DIN OGRADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1554, Anul V, 03 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
și grozăvindu-se de-așa ispravă prin țopăieli, țipete și râsete. Omul, nevoit de adunătura strânsă de zmei, scăpă târând cu greu piciorul beteag și lăsând o dâră șerpuită în urmă. Își află salvarea în Lina, care-l ogoi în ograda ei săracă, omenindu-l cu o strachină de lapte și-un colț de turtoi. Milogul sorbi cu plăcere printre plescăituri picul de lapte, pitind, însă, boțul uscat și galben în sânu-i trențăros. La căderea serii, Muica Lina îl îndeamnă la
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
obiele. Iar din cărbunii ce au rămas, Ei au făcut bumbi la jiletcă. Dar omul e trist și fără glas, Că șade singur în potecă. Omul cel mândru de zăpadă Cu ai săi ochi negrii de cărbuni Stă cuminte lângă ogradă, Privind la omătul dintre pruni. El n-are gură să vorbească Căci au uitat ca să i-o facă. Nu poate să le mulțumească Și-atunci el trebuie să tacă. Dar toți năzdrăvanii au fugit Ca să se bată cu zăpadă. Însă
POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371632_a_372961]
-
are gură să vorbească Căci au uitat ca să i-o facă. Nu poate să le mulțumească Și-atunci el trebuie să tacă. Dar toți năzdrăvanii au fugit Ca să se bată cu zăpadă. Însă soarele la asfințit Coboară peste a lor ogradă. Și seara a venit grăbită, Dar copiii toți au obosit. Numai omul singur se uită Spre maidanul rămas liniștit. Când noaptea peste sat coboară Și sătenii toți au adormit, Trist,omul nostru stă afară, Privind luna ce a răsărit. Gabriela
POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371632_a_372961]
-
dat cu sare. Sus la munte-i pregătire, sănii, schi, aglomerare ! Sus pe stâlpi sunt agățate în ghirlande, beculețe luminând feeric toate privirea să ne răsfețe. Zarvă, veselie multă, bulgăreală cu zăpadă. Două vrăbii se insultă pentru-o boabă în ogradă. Nas, obrazul dat cu roșu, țuică fiartă pe reșou ! Poate-l întâlnești pe „Moșu” ca să capeți un cadou ... Doar o mâță ce-i udată tremurând ca babele, se zburlește supărată și-și scutură labele. După multă zbenguială, sau plimbare prin
A VENIT IARNA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374074_a_375403]
-
Acasa > Literatura > Copii > ÎN OGRADA BUNICILOR Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sub teiul uriaș ce își revărsa generos umbra și parfumul ceresc peste curtea casei bunicilor, patru prichindei gălăgioși își revendicau cu tărie și temperament
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]