1,174 matches
-
momente solemne: o comemorare - împlinirea, în luna mai, a 50 de ani de la trecerea în eternitate a maestrului absolut al muzicii românești , George Enescu, și o aniversare, în luna octombrie - 145 de ani de învățământ artistic modern la Iași. Manifestările, omagiind personalitatea celui care, cu întreagă dragoste față de Iași, a acceptat ca numele său să fie înscris pe frontispiciul universității noastre, au debutat încă din luna ianuarie a anului 2005, se alătură acum sărbătorii aniversare și vor continua până la sfârșitul anului
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
concerte. Aici, zeci de ani, vocile basarabenilor și pianul care a aparținut compozitorului Alex Cristea reuneau foști coriști de la Catedrala mitropolitană din Chișinău, de la Seminarul Teologic și Școala Eparhială. În anul 1971 foștii elevi ai liceului „Ion Creangă” l-au omagiat la Casa Universitarilor pe bătrânul profesor Nicolae Grosu membru marcant În Sfatul Țării. Cuvintele sale adresate atunci pentru ultima oară au sunat ca un testament către generațiile viitoare. În anul 1973 o scrisoare de la Pan Halippa din București transmisă prin
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
În valoare tezaurul folcloric din Banat și diasporă. Pavel P. Filip animatorul vieții culturale din localitatea Torac oglindește năzuințele sale În revista "Cuvânt Românesc Torăcean" și În articolele consacrate satului natal. Marile jubilee Torăcene sunt zilele sărbătorilor naționale românești: Sunt omagiați oamenii de seamă ai istoriei și culturii: voievozii, eroii patriei Horia, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Mihai Eminescu, Nicolaie Iorga, George Enescu ... Inspirat de peisajul natal, Pavel P. Filip scrie poemul "Amintirile ulmilor'' Închinat satului care păstrează "focul darului de
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
sârbesc și bulgăresc. l decembrie În Piața Independenței din Iași s-a desfășurat o paradă militară cu ocazia Zilei Unirii și au fost depuse coroane de flori. 16 decembrie Împreună cu Liga pentru Bucovina, la biblioteca "Gh. Asachi" Iași, a fost omagiat prof. Traian Cantemir. Au vorbit: prof. Ion Popescu Sirețeanu, prof. C. Turculeț și Dr. V. Bejan. Cu această ocazie sărbătoritului i a fost Înmânată Diploma de membru de Onoare a societății noastre. CAPITOLUL VIII 1996 Românii din Federația Rusă Fatalitatea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
respectând legile și Îndatoririle de cetățeni loiali. Încă la Începutul Războiului de Secesiune români stabiliți În America s-au Înrolat În armată și au participat la război. Este glorificată memoria celor căzuți pe câmpul de luptă precum Nicolae Dunca și omagiată participarea unor comandanți ca Gheorghe Pomuț, Eugen Alcaz, Eugen Ghica. În cel de-al doilea război peste 6.000 voluntari români au participat la luptele din Oceanul Pacific și Nordul Africii. Oameni de știință români au ajuns membri ai Academiei de
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
atât de convingător încât, oprindu-se o clipă, vizibil emoționat, înainte de a fi invitat la catedra care îl aștepta, cu o voce întretăiată, nesigură, ne-a spus direct, cam așa: "Dragii mei, nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu omagiat doar ca om... am fost aplaudat ca artist... voi sunteți primii și mă bucură că se întâmplă în acest oraș al vostru și al meu". Era un om bolnav atunci, doborât de un reumatism al coloanei vertebrale, care îi cocoșase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lăsată în urmă, reduplicată și, în cele din urmă, deposedată de statutul ei de primă putere citadină a imperiului, Roma începe să nutrească sentimente contrare celor cu care, înainte de 357 (anul vizitei lui Constantiu II), poate chiar înainte de 330, își omagiase împăratul. El a privat capitala, totodată, și de ceea ce ea adusese la o culme a spectacolului public: ceremonialul de glorificare din cadrul funerariilor − apoteoza, consecratio −, în timpul căruia comunitatea intra într-o așa-numită stare de excepție, iustitium (Agamben, Starea de excepție
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
43-53) - aici, ca perioadă de doliu −, pe deplin încredințată că are legitimitatea, garantată de divinitate, de a încununa un destin imperial cu laurii gloriei eterne. Ea pierde acest privilegiu sacral, din cauză că beneficiarul unic al tuturor eforturilor ei de a-l omagia o abandonează. Consecințele din istorie au fost cu neputință de previzionat atunci. Turnura pe care a luat-o destinul imperiului, cu efecte asupra a tot ceea ce s-a petrecut ulterior în teritoriile și cu populațiile influențate de romanitate, dar și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un exercițiu de salvare și de purificare, colectivă și individuală (trimitere aici și la exercițiile morale pitagoreice, de rememorare "jurnalieră"), reflex de credință pe care îl regăsim în ceremonialurile publice ale romanilor: Acela ce se proclamă un zeu printre muritori omagiază înțelepciunea excepțională a unuia dintre înaintașii săi, un om a cărui gândire, în loc de a se limita la prezent, "cuprinde cu ușurință evenimentele din zece, douăzeci de vieți omenești" [Empedocle, Purificări 117]. (Vernant, Mit și gândire 149) Memoria este divinizată pentru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mult decât o simplă înmormântare, cu atât mai semnificativ în cazul în care înaltul aristocrat decedase într-un loc îndepărtat, de unde era adusă la Roma urna de cenușă, dacă nu corpul acestuia; cazul augustului Traian, ale cărui rămășițe au fost omagiate și depuse la baza coloanei-mausoleu la aproximativ un an după arderea lui pe rug). Un prim argument pentru această dezvoltare a perimetrului de investigat este faptul că nici în greaca veche și nici în latina de până în secolul IV noțiunea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
capitalei, printre care Romulus, întemeietorul, dar și reprezentări figurale ale populațiilor cucerite. Cum funera imperiale organizate pentru fondatorul principatului au dat tiparul pentru următoarele secole, funus imaginarium a ajuns să includă alături de împăratul defunct, dar și de cei care îl omagiau, ca pontifex maximus (v. fig. 5) și ca civilizator al lumii (v. fig. 6), și figuri-reper ale cetății și ale oïkouménè guvernate, (re)cunoscute astfel, incontestabile valori istorice și morale (sau materiale, în cazul provinciilor). Plecând de la acest caz major
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prilej, dar și un exercițiu de rememorare a unui destin măreț, parte din portretul romanității. Reîntâlnirea cu trecutul în cadrul solemn al ritualului este în acest caz o lecție de corectare a uitării, dar și de corelare a gestului de a omagia gloria cu nevoia de a întări identitatea colectivă prin referire la figurile sale eroice. Pivotul politic al glorificării puterii, element comun pentru gândirea "păgână" și pentru cea creștină, respectiv poli- și monoteistă, va ajuta ulterior ca imaginarul medieval să prindă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un sceptru, în vârful căruia era figurată o acvilă înaripată, simbolul tutelar al armatei romane. Spiritul practic al romanilor s-a făcut resimțit însă și atunci, prin faptul că senatul a decis ca ceremonia dedicată lui Traian pentru a-l omagia ca divus să fie dublată și de ceremonia de adventus pentru noul împărat, Hadrian. Un context particular al comemorării divinatorii a triumfului militar roman − consacrat prin Columnă, axis mundi politic și suprem model iconografic (v. fig. 14 și fig. 15
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se regăsește pentru prima oară în funerariile pentru Augustus, ieșind din funera aristocrate concomitent cu dispariția Republicii). Divinizarea avea loc in consecrationem, în chiar actul translatării împăratului către planul divin. O acvilă, ca simbol suprem atât al romanității care îl omagia pe defunct, cât și al sufletului său eliberat, întărea credința și amplifica emoția colectivă. Un aspect important preluat de teoria puterii creștine de la principatul roman l-a constituit faptul că, în cadrul ceremonialului și mai ales al apoteozei, funcția imperială, care
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
împreună cu care intră în perimetrul sacru al cetății. În același timp, el este și garantul ei spiritual, în calitate de pontifex maximus (v. fig. 17.a), ocrotitorul, cel care îi asigură pacea pe pământ, precum a făcut-o Augustus însuși − Pax Augusta, omagiată prin monumentul Ara Pacis (v. fig. 17.b); totodată, el îi garantează atât calendarul ritualurilor, ludi sæculares, cât și jubileele, natalis Vrbis. În acest fel, comunitatea este vegheată de către familia imperială însăși (ea joacă un rol social semnificativ în cadrul practicilor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o figură centrală, hieratică, eventual din poziția de Pantocrator, privind frontal către credincios, înconjurată de alte figuri, de la cele sacre la cele sacralizate și la altele laice, animate toate de o vie credință. In situ, în vechiul oraș-capitală, împăratul era omagiat pentru victoriile sale militare și reprezentat de statui (în forumuri) sau în altoreliefuri (frizele care ornau frontoanele arcurilor dedicate lui). Maiestatea imperială romană și puterea erau exprimată și prin acest limbaj iconografic, bogat conotat și foarte eficient în ce privește (co)memorarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Roma, iar <pentru mine> ca om, lumea. Ca atare, numai cele ce sunt folositoare acestor două cetăți sunt pentru mine bunuri. (VI 44, 204) Roma va continua în secolul IV, chiar dacă nu va mai fi reședința principală a împăratului, să omagieze victoriile armatei prin sărbători populare și jocuri, Fasti și ludi. Capitala pierde însă motivația și ocaziile de a organiza marile ceremonii, respectiv adventus, funus și consecratio, inclusiv cortegiile triumfale, care se vor modifica semnificativ în urma unei singure domnii, cea a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în timpul principatului, prin fixarea în memoria colectivă a relației simbolice și politice dintre împărat, ca (re)fondator, și cetatea sacră, ceea ce a dus la asimilarea ei în cadrul cultului imperial. Ritualul s-a modificat în cele din urmă într-atât, încât omagia în egală măsură puterea augustului și întemeierea Romei (Benoist 298). Ritualurile populare, după cum indică sursele istorice, au urmat astfel modul în care principatul și-a construit imaginea publică, prin includerea miturilor fondatoare în ideologia imperială. Și în acest fel, destinul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cinic, ambițios. Celebra democrație oligarhică a lumii lui Pericle, atunci când este exercitată ca ascendent în raport cu cetățile supuse, nu pare să fie cu mult diferită de practicile și de scopurile politicilor tiranice. Regăsim argumente, cum subliniam anterior, în discursurile care îi omagiază pe bărbații căzuți în luptă, texte-oglindă pentru modul autoritar în care atenienii își exercitau hegemonia. Chiar și imaginea eroilor defuncți, pentru a putea fi "memorată" de cetate, trebuia acreditată de putere prin discursuri oficiale. Deși în realitate este o perioadă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care-1 avem astăzi pentru studierea problemelor de specialitate, fie pentru un începător, fie pentru un cercetător cu experiență, doritor să consulte operele fundamentale într-o anume chestiune concretă. Iată de ce orice încercare de "completare" a volumului nu face decât să omagieze, indirect, vastitatea problemelor cuprinse în discuție. Fără nici o pretenție de "completare" propriu-zisă, dorim numai să sugerăm unele lucruri în legătură cu două serii de probleme. Mai întâi, ritmul cercetărilor, ca și difuzarea structuralismului însuși, accelerându-se necontenit, este firesc ca, după 1949
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
iar a doua din octombrie 1937 până în iunie 1938. Un numar omagial dedicat lui I. L. Caragiale deschide fiecare serie, bucurându-se de colaborările lui Victor Eftimiu (Amintiri despre Caragiale), G. M. Zamfirescu, Sandu Teleajen și C. R. Ghiulea. Alte numere îi omagiază pe Petre Liciu, Al. Davila, B. Delavrancea. Versuri semnează Ștefan Ciubotărașu, Al. Davila, în timp ce G. M. Zamfirescu, Adrian Păscu, Paul Al. Georgescu, Sandu Teleajen, C. Vernescu-Vâlcea, N. N. Tonitza, G. M. Vlădescu, Octav Botez, G. Ivașcu, Const. Manolache, Emil Serghie, Ion
TEATRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290108_a_291437]
-
un prinț. Timp de șapte zile, cei din tribul Malla au cinstit, prin muzică și dansuri, pe mortul înfășurat în nenumărate văluri și depus într-o albie plină cu ulei, acordându-i astfel funeraliile unui conducător. Numeroși adepți l-au omagiat aducându-i parfumuri, ghirlande de flori și ofrande frumos mirositoare. În cea de-a șaptea zi, trupul lui Buddha a fost incinerat în prezența venerabilului Mahăkăśyapa (păli: Mahăkăssapa) și a 500 de călugări (păli: bhikkhus). Cenușa rezultată din arderea lui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
săi amici pașoptiști: Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri. C. Negri ș.a.; după moarte, corpul său a fost depus la biserica Sf. Gheorghe Nou din București și aici, după cum menționează Trompeta Carpaților din 27 august 1872, nu a venit să-l „omagieze“ nici o persoană oficială (în acest sens trebuie înțeleasă afirmația grăbită a lui Bacalbașa că nimeni n-a asistat la înmormântarea sa); a doua zi trupul neînsuflețit al poetului a fost transportat, urmat de prieteni și rude, în comuna natală Bolintinul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1876, p. 1159. Scena din portul Triest a avut loc la 26 decembrie 1876/7 ianuarie 1877; sabia a fost totuși înmânată învingătorului sârbilor, Abdul Kerim Nadir-pașa, la Constantinopol, la mijlocul lunii ianuarie 1877. Destinul lui Abdul-Kerim Nadir-pașa, pe care îl omagiase studențimea maghiară, a fost însă crud; câteva luni mai târziu, învinuit fiind că n-a luat măsurile necesare - ca șef al armatei - de a opri trupele rusești la Dunăre a fost destituit și trimis în fața Curții Marțiale. 123. Viața politică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vivacitate? De cînd e Anul Nou o sărbătoare anuală de amploare? Am recitit „discursurile” lui Miron Costin. Din ele rezultă că, în secolul al XVII-lea, ziua cea mai importantă, religios și politic, era Crăciunul, cînd, după obicei, boierii îl omagiau pe domn și-i făceau daruri. N-am răbdarea să reiau Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir, dar, dacă nu cumva am uitat, principele nu se referă la chestiunea în discuție. De fapt, aproape că nu are rost să insist în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]