2,025 matches
-
romantic. Onirismul estetic, văzut categorial (deci în mod ideal), se opune liricului metaforizant, dar și epicului bazat pe simplă cauzalitate, pe logica formală, aristotelică.” Textele teoretice și publicistice ale lui Dimov și Țepeneag abundă în asemenea explicații, declarații-program de estetică onirică redactate cu precizie și, deopotrivă, cu plasticitate: „Onirismul structural e estetic. El mizează pe a face și a construi, acte caracteristice artistului. Nu are pretenția vană de a cunoaște, de a descoperi ce există deja. Ambiția sa e să producă
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
în vis. Adică să facă în așa fel, încât imaginile, care în general sunt percepute în succesiunea lor, să se organizeze într-o simultaneitate. Un fel de muzică pictată, de timp fără încetare convertit în spațiu” (D. Țepeneag); „Creația literară onirică, la fel cu cea picturală, nu este decalcul, filmarea unui vis (ne-am afla atunci în fața unui naturalism à rebours), ci dimpotrivă, investigarea imaginii reale cu acea forță reactivă visului, pentru a fi folosită ca unealtă de investigare până în clipa
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
acea forță reactivă visului, pentru a fi folosită ca unealtă de investigare până în clipa așezării potrivit - am spus - unei legislații la cheremul autorului, într-un grup sintagmatic menit a genera aievea o stare de vis în cititor” (Leonid Dimov). Așadar, oniricii nu descriu visuri reale, nu divulgă reminiscențe ale acestora, ci produc visuri. Imaginează situații care se desfășoară după o logică aparte, stranie, inerentă funcționării mecanismelor inconștiente. Identificând acele mecanisme, oniricii le pun în funcțiune în mod conștient. Principiul acestei poetici
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
aievea o stare de vis în cititor” (Leonid Dimov). Așadar, oniricii nu descriu visuri reale, nu divulgă reminiscențe ale acestora, ci produc visuri. Imaginează situații care se desfășoară după o logică aparte, stranie, inerentă funcționării mecanismelor inconștiente. Identificând acele mecanisme, oniricii le pun în funcțiune în mod conștient. Principiul acestei poetici nu e spontaneitatea, ci elaborarea lucidă, cu recurgere la artificiu. Respingând dicteul automat al suprarealismului literar, oniricii recunosc existența unor similitudini și afinități între demersul lor și cele ale unor
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
desfășoară după o logică aparte, stranie, inerentă funcționării mecanismelor inconștiente. Identificând acele mecanisme, oniricii le pun în funcțiune în mod conștient. Principiul acestei poetici nu e spontaneitatea, ci elaborarea lucidă, cu recurgere la artificiu. Respingând dicteul automat al suprarealismului literar, oniricii recunosc existența unor similitudini și afinități între demersul lor și cele ale unor reprezentanți ai picturii suprarealiste (Dalí, De Chirico, Yves Tanguy, Victor Brauner și mai ales Magritte). Năzuința, recunoscută, a tentativei onirice românești din anii ’60-’70 ai secolului
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
artificiu. Respingând dicteul automat al suprarealismului literar, oniricii recunosc existența unor similitudini și afinități între demersul lor și cele ale unor reprezentanți ai picturii suprarealiste (Dalí, De Chirico, Yves Tanguy, Victor Brauner și mai ales Magritte). Năzuința, recunoscută, a tentativei onirice românești din anii ’60-’70 ai secolului al XX-lea a fost „să-i împace pe Breton și Valéry”. Deși tentativa celor reuniți în grupul care promova o. estetic sau structural a fost o bătălie întreruptă, o., în sens larg
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
1991, 1; Corin Braga, Halucinaria - resurecția onirismului, RL, 1992, 6; Gabriel Dimisianu, Onirismul subversiv, RL, 1992, 10; Corin Braga, Onirism estetic și onirism halucinatoriu, RL, 1992, 21; Dumitru Țepeneag, Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, 1993, passim; Octavian Soviany, Onirici și optzeciști, CNT, 1994, 7; Nicolae Oprea, Modelul oniric legislativ, VR, 1994, 2; Sultana Craia, Vis și reverie în literatura română, București, 1994, passim; Dumitru Țepeneag, Tentativa onirică, după război, CC, 1996, 4-5; Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Momentul oniric, îngr
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
6; Gabriel Dimisianu, Onirismul subversiv, RL, 1992, 10; Corin Braga, Onirism estetic și onirism halucinatoriu, RL, 1992, 21; Dumitru Țepeneag, Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, 1993, passim; Octavian Soviany, Onirici și optzeciști, CNT, 1994, 7; Nicolae Oprea, Modelul oniric legislativ, VR, 1994, 2; Sultana Craia, Vis și reverie în literatura română, București, 1994, passim; Dumitru Țepeneag, Tentativa onirică, după război, CC, 1996, 4-5; Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Momentul oniric, îngr. Corin Braga, București, 1997; Dumitru Țepeneag, Un român la
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
Țepeneag, Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, 1993, passim; Octavian Soviany, Onirici și optzeciști, CNT, 1994, 7; Nicolae Oprea, Modelul oniric legislativ, VR, 1994, 2; Sultana Craia, Vis și reverie în literatura română, București, 1994, passim; Dumitru Țepeneag, Tentativa onirică, după război, CC, 1996, 4-5; Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Momentul oniric, îngr. Corin Braga, București, 1997; Dumitru Țepeneag, Un român la Paris, București, 1997, passim; Ion Simuț, Dumitru Țepeneag și rebeliunea onirică, F, 1997, 4; Octavian Soviany, Țepeneag & Fiii, „Cuvântul
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
Soviany, Onirici și optzeciști, CNT, 1994, 7; Nicolae Oprea, Modelul oniric legislativ, VR, 1994, 2; Sultana Craia, Vis și reverie în literatura română, București, 1994, passim; Dumitru Țepeneag, Tentativa onirică, după război, CC, 1996, 4-5; Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Momentul oniric, îngr. Corin Braga, București, 1997; Dumitru Țepeneag, Un român la Paris, București, 1997, passim; Ion Simuț, Dumitru Țepeneag și rebeliunea onirică, F, 1997, 4; Octavian Soviany, Țepeneag & Fiii, „Cuvântul”, 1997, 7; Nicolae Bârna, Tânărul Țepeneag și „onirismul estetic” , CC, 1998
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
literatura română, București, 1994, passim; Dumitru Țepeneag, Tentativa onirică, după război, CC, 1996, 4-5; Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Momentul oniric, îngr. Corin Braga, București, 1997; Dumitru Țepeneag, Un român la Paris, București, 1997, passim; Ion Simuț, Dumitru Țepeneag și rebeliunea onirică, F, 1997, 4; Octavian Soviany, Țepeneag & Fiii, „Cuvântul”, 1997, 7; Nicolae Bârna, Tânărul Țepeneag și „onirismul estetic” , CC, 1998, 1-4; Octavian Soviany, Poetica onirismului, CC, 1998, 1-4; Marian Victor Buciu, Țepeneag între onirism, textualism, postmodernism, Craiova, 1998; Nicolae Bârna, Țepeneag
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
1998, 1-4; Octavian Soviany, Poetica onirismului, CC, 1998, 1-4; Marian Victor Buciu, Țepeneag între onirism, textualism, postmodernism, Craiova, 1998; Nicolae Bârna, Țepeneag. Introducere într-o lume de hârtie, București, 1998; Cărtărescu, Postmodernismul, passim; Deliruri și delire. O antologie a poeziei onirice românești, îngr. și pref. Ruxandra Cesereanu, Pitești, 2000; Dumitru Țepeneag, Războiul literaturii încă nu s-a încheiat, București, 2000, passim; Micu, Ist. lit., 616; Marian Victor Buciu, Panorama literaturii române în secolul XX, I, Craiova, 2003, 93-104; Dumitru Țepeneag, Clepsidra
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
o simbolistică ceva mai modernă. Surprinzător în ipostaza sa cvasiermetizantă (Rouă), discursul își pierde cu totul lirismul când cedează în favoarea fondului religios direct (Închinare, Golgota) și când în tonalitatea confesivă, marcată, livrescul va fi exhibat în intenția pătrunderii în subteranele oniricului (Teama de întuneric). Frânturile poetice din Stinghere respiră, totuși, o atmosferă mai densă, conținând imagini pregnante și dând expresie vie timidelor jocuri ale spiritului. Versurile din culegerea Din partea pământului și-a mea (1968), rodul unui autor vizibil maturizat, mizează pe
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
manifestul Coliba lui Moș Vinea. Gustul pentru suav se articulează pe asocieri obscure, alteori realitatea prozaică pătrunde într-un flux al dicteului automat, totul însă sub hegemonia reveriei transparente. Domesticul își are locul său privilegiat, printr-o perspectivă naturistă și onirică stilizată: „Cerșetori de azur de alge minunate / Stați acasă. Hamacul reveriei vă e la-ndemână / Chemați funigeii amintirilor la banchet / Ca surâsul logodnicelor de optsprezece ani” (Peisaj clătinat). În schimb, prozopoemele lasă loc, în fluxul oniric, umorului negru și sarcasmului
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
o perspectivă naturistă și onirică stilizată: „Cerșetori de azur de alge minunate / Stați acasă. Hamacul reveriei vă e la-ndemână / Chemați funigeii amintirilor la banchet / Ca surâsul logodnicelor de optsprezece ani” (Peisaj clătinat). În schimb, prozopoemele lasă loc, în fluxul oniric, umorului negru și sarcasmului. Câteva colaje din 1942, intitulate Atentat la bunele tabieturi, amintesc de absurdul straniu al lui Max Ernst. P., care pledase pentru neînregimentarea politică a suprarealiștilor, ajunge, după anii de privațiuni și tăcere din timpul celui de-
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
firavele reminiscențe etice se maculează ireversibil în mâzga pulsiunilor narcisiace; pe de altă parte, dominația autorului asupra personajelor sale dobândește proporții tiranice, protagoniștii fiind reduși la statutul de marionete eviscerate și acefale. Nu în ultimul rând, combinând eseul cu introspecția, oniricul cu distopicul și kitschul cu pastișa, textul e un tur de forță în planul tehnicii romanești. Publicat inițial în franceză, sub titlul Le Fardeau (1989), romanul Ex (1993) semnalează o revenire parțială la formula de la începuturile prozatorului: ca și Troceanu
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
la „unu”, „Facla”, „Cuvântul liber”, „Azi”, „Lumea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Lumea românească”, „Era nouă”, „Meridian”, „Viața românească”. Editorial, intră în scenă literară cu volumul de versuri Plămânul sălbatic, apărut în 1933. Plămânul sălbatic este un lung poem încărcat de secvențe onirice, dar și de îmbinări șocante de cuvinte: „le vorbeam despre dragoste/că despre o crimă de artă/[...] te iubesc/cum iubește asasinul/carnea și cuțitul”. Acest nou Robinson Crusoe - cum se considera poetul - descoperă, printr-o percepție whitmaniană, o „solidaritate
PAUN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
incident, în care victimă va fi de data aceasta un tânăr surprins în aceeași postură, așadar repetabilitate în spirală (Cândva în parc). Romanul Oglinzi mișcătoare (1994) narează și el programul autorului: ceea ce e prezis și descris - chiar și la modul oniric, când e vorba de predicțiile personajului narator - devine necesitate, într-o secvență spiralată. Hotel Anghila (1994), care poartă pe copertă numele autorului „tradus” în engleză (George Peacock), contează doar ca un exercițiu parodic de proză detectivistică, în modul lui Raymond
PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288727_a_290056]
-
în conflict cu lumea și în contrast cu adaptații, căpătuiții, ratații generației lor (personaje episodice, puternic caricaturizate), partea mediană ocupându-se de refuzul feminin al compromisului. Naratorul omniscient, ochiul impersonal alternează cu povestiri la persoana întâi, cu jurnale și scrisori, cu inserturi onirice și cu scene emblematice, cu discuții despre structura narativă și raportul ei cu valorile existențiale, ironic, captivant. Rochia de crin reunește trei nuvele, fiind semnul unei maturizări analitice și naratologice. Fiecare dintre nuvele sondează conștiința abisală a câtorva tipuri și
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
și la lucrările cenaclului condus de M. R. Paraschivescu. Debutează în 1966, cu poemul mâncau la o masă lungă și bogată, apărut în „Povestea vorbei”, supliment al revistei „Ramuri” coordonat de M. R. Paraschivescu. În aceeași epocă se constituie „grupul oniric”, în care lui Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag li se alătură treptat M., Vintilă Ivănceanu, Daniel Turcea, Florin Gabrea, Iulian Neacșu, Emil Brumaru, Virgil Tănase, Sorin Titel. Tentativa onirică irită oficialitatea și factorii de „îndrumare” a culturii. Simpla idee a
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
coordonat de M. R. Paraschivescu. În aceeași epocă se constituie „grupul oniric”, în care lui Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag li se alătură treptat M., Vintilă Ivănceanu, Daniel Turcea, Florin Gabrea, Iulian Neacșu, Emil Brumaru, Virgil Tănase, Sorin Titel. Tentativa onirică irită oficialitatea și factorii de „îndrumare” a culturii. Simpla idee a existenței unui „grup” care funcționa în afara cadrelor instituționalizate era inacceptabilă pentru optica dirijistă a forurilor culturale oficiale. Grupul oniric avea să-și mențină coerența cam până prin 1971, destrămându-se
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Gabrea, Iulian Neacșu, Emil Brumaru, Virgil Tănase, Sorin Titel. Tentativa onirică irită oficialitatea și factorii de „îndrumare” a culturii. Simpla idee a existenței unui „grup” care funcționa în afara cadrelor instituționalizate era inacceptabilă pentru optica dirijistă a forurilor culturale oficiale. Grupul oniric avea să-și mențină coerența cam până prin 1971, destrămându-se treptat, dar foștii lui componenți aveau să rămână, în ochii oficialităților comuniste, cu o reputație de personaje recalcitrante, de frondeuri sau rebeli. În cazul lui M., reputația nu va fi
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
primul rând. A putut fi considerat un continuator al suprarealismului, un neosuprarealist sau, în sens mai larg, un reprezentant al neoavangardei postbelice, emergentă de prin anii ’60. Așezarea lui în descendența suprarealistă a fost legitimată și de apartenența la grupul oniric, onirismul înnodând într-un fel cu suprarealismul, chiar dacă prin negare. Totuși, diagnozele de acest gen erau de regulă însoțite de precizări atenuatoare: poetul utiliza doar procedee suprarealiste, fără radicalism, mai mult ca stratagemă de disimulare a unui subtext confesiv, melancolic
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
vechile încercări de a-l recupera integral pe poet în cadrele modernismului șaptezecist au dat rezultate limitate. Gheorghe Grigurcu semnala filiația suprarealistă, consemna ispita transcendenței, înregistra patetizarea amintirii - impersonalizată tactic prin învestirea ei în ancestral și geologic - și releva imageria onirică, reproșându-i poetului un „cinism” exagerat (inclusiv față de poezie) și recurgerea la „divagații de gust îndoielnic” și opinând, concluziv, după ce-l comparase cu Ion Vinea, Gellu Naum, Nichita Stănescu, că, „fără să fi fost un «mare poet»”, M. „rămâne prin
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
M. ar fi fost, în fond, un confesiv și un sentimental. Frecventă este și înregistrarea poetului drept creator de tablouri de atmosferă, enigmatice, luminate de un lirism criptat, obiectivat, învestit în „obiecte”, în „decor”. De aceste tablouri ține și imageria onirică a poetului, aceasta fiind marca de onirism cea mai vizibilă a creației sale. Faptul că a putut fi raportat la poeți cât se poate de diferiți între ei - Eugen Jebeleanu, Gellu Naum, Geo Dumitrescu - demonstrează diversitatea componentelor structurii intime a
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]