110,211 matches
-
-o, se și impune prin replicile care i se dau. Eugen Simion pornește de la rădăcini, de la studiul lor, pentru ca din asemenea plăsmuire de energii să ajungă la răsuciri în universalitate. Spuneam mai sus, că numai cine îl înțelege pe autorul operei și vieții lui Mihai Eminescu, în cele mai ascunse fibre ale creației sale poate să-i pună cu adevărat în valoare faptul că ceea ce își propune G. Călinescu drept model ideal, este tot el cel dintâi care, în discursul său
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
1964, dar și tributul ideologiei, imprimat "imperativ și impudic", după aprecierea rezultată din studierea severă a imixtiunii cenzurii în textul călinescian,2) de Șt. Cazimir. Ediția din 1998, a Editurii Teșu, specifică: "Pentru prima oară după 60 de ani, această operă fundamentală a culturii românești apare așa cum a gândit-o autorul, adică neciopârțită de cenzura comunistă." După cum am mai arătat, ediția din 2002 reproduce pe cea din 1938. În Addenda I sunt specificate modificările lui G. Călinescu motivate științific, stilistic, politic
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
studiului curpinde o analiză a viziunii lui Eliade asupra lui Eminescu. Poetul este văzut în două ipostaze, cea complet deformată și agresivă a "poetului național" și "poetul" pur și simplu. Cu studii precum "Insula lui Euthanasius", Eliade a descris excelent opera "poetului". însă în articole din anii '30 intră în scenă acel Eminescu desfigurat, "poetul nației" etc. Cartea se încheie cu o Addenda în care apar cîteva studii la "Noaptea de Sînziene" sau "La țigănci". Deși ingenioase și pline de interes
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
el Însuși profesor la Departamentul de Filosofie a Religiilor la Louisburg College, din Carolina de Nord. El este un bun cunoscător al limbii române, pentru care s-a bucurat nespus de mult că poate iniția traducerea În engleză a unor opere eliadești. Domnul Francisc Ion Dworschak ne identifică titlurile traduse: „Jurnalul lui Eliade (vol. I și IV), Autobiografia (vol.I și II), Noaptea de Sânziene și multe altele”. De asemenea, a publicat o monografie, În 1988, denumită Mircea Eliade: The Romanian
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
permanent, pentru el legionarismul rămânând o efemeridă de cult imediat. Pentru al doilea, nu numai că-l infirmă, ci Îl distilează farmaceutic, conchizând apodictic: „Încercările de a dovedi un transfer al unor concepții «antisemitice, criminale» din publicistica din tinerețe În opera cărturărească de mai târziu a lui Eliade sunt la fel de condamnabile și repugnante, mai ales că sunt făcute de personagii fără nici o pregătire În acest teren. Speculațiile lor sunt simpliste, primitive și chiar extravagante și inadmisibile”. Venerabilul medic Francisc Ion Dworschak
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Linscott Ricketts, care i-au fost apropiați ani buni la Chicago. Ba, chiar nume sonore din lumea evreilor au depoziții favorabile pentru savant: Mircea Mărculescu, Ionel Jianu, Eugenia Soru, Adelina Derevici, Miron Grindea, Camil Baltazar. Traducătorul În spaniolă al unor opere semnate de Mircea Eliade și Camil Petrescu, Joaquim Garrigos declara categoric că el nu a găsit nici un fel de antisemitism În opera lui Eliade (apud F.I.D.) În mare parte, toată vâlva cu legionarismul și antisemitismul lui Eliade a fost, dacă
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
savant: Mircea Mărculescu, Ionel Jianu, Eugenia Soru, Adelina Derevici, Miron Grindea, Camil Baltazar. Traducătorul În spaniolă al unor opere semnate de Mircea Eliade și Camil Petrescu, Joaquim Garrigos declara categoric că el nu a găsit nici un fel de antisemitism În opera lui Eliade (apud F.I.D.) În mare parte, toată vâlva cu legionarismul și antisemitismul lui Eliade a fost, dacă nu alimentată, interpretată facțional, partizan, și dubios, după cunoașterea jurnalelor sale din perioadele diplomatice din Anglia și Portugalia, ca și a celui
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
legionarismul și antisemitismul lui Eliade a fost, dacă nu alimentată, interpretată facțional, partizan, și dubios, după cunoașterea jurnalelor sale din perioadele diplomatice din Anglia și Portugalia, ca și a celui ulterior. După opinia lui Julien Ries, un comentator obiectiv al operei științifice eliadiste, inclusiv al Jurnalului portughez: „În orizontul iudeo-creștin al cercetărilor lui Eliade nu regăsim urme nici ale antiiudaismului, nici ale anticreștinismului... Eliade a valorizat rolul profetismului și mesianismului În iudaism... a insistat asupra valorizării istoriei În iudeo-creștinism, ajungând la
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
În Jurnalul său). Datorez o mică paranteză lui Ioan Petru Culianu, cel care ar fi putut urma profunzimea gândirii eliadești, dacă n-ar fi fost ucis mișelește, și care, uimit de numărul crescând al defăimătorilor mentorului său, atacându-i chiar opera științifică, s-ar fi pronunțat eminamente inteligent și deductiv: „Cel mai mare elogiu i lau adus lui Eliade, În mod paradoxal, criticii lui, arătând că el rămâne, În definitiv, un bastion de neînvins”. Extrag, În aceeași linie, o observație ingenioasă
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
să crezi că o viață întreagă niște personalități precum cele numite mai sus puteau rămîne atașate de ideile primei tinereți și puteau conserva relațiile de inamiciție ideologică de pe atunci. Tot dl Vianu observă erori de citare din Cioran (a cărui operă a studiat-o), scurtcircuitări ale frazelor acestuia. D-na Lavastine îi atribuie lui Cioran ideea că toți evreii ar fi niște "bancheri palizi". Dl Vianu restabilește fraza: "numai printre evrei poți găsi bancheri palizi". Așadar, nu rotofei cum sînt de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
Cornelia Ștefănescu La împlinirea într-o nouă structură a cărții de idei și exegeză, Opera lui Mihai Eminescu, în Prefața din 1947 (lucrare care, pentru acel an, s-a adeverit a fi rămas doar proiect), își rostește G. Călinescu rezultatul perseverenței și lucidității muncii sale: "Am luat dar lucrurile de la capăt și, după meditări noi
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
și băgam de seamă că, fără a privi pe ediția veche, formulam judecățile la fel. Munca n-a fost prin aceasta mai ușoară." "Ediția veche" este ediția princeps, în cinci volume: (1934), avînd reprodusă pe copertă masca mortuară a poetului, opera în bronz a sculptorului O. Han. Volumul a fost publicat la Editura "Cultura Națională". Celelalte au apărut în Fundația pentru Literatură și Artă "Carol II", cu următoarea frecvență: II și III în 1935, IV și V în 1936. La acest
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
apărută în îngrijirea lui Andrei Rusu, iar aceasta pe baza versiunii din 1947, șpalt și corecturi autograf, document de o inestimabilă valoare pentru viitor, din păcate, pierdut. Urmărește îndeaproape diferențele dintre volumele 12 și 13 (1969-1970) ale ediției G. Călinescu, Opere, îngrijită după cum am arătat, de Andrei Rusu, apărută la Editura pentru Literatură, mai apoi la Minerva, și ediția princeps, "de mult o raritate bibliografică", semnalată mai sus. De ce se insistă asupra proiectului ediției a II-a, prevăzută să apară în
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
legitimării oricărei acțiuni de la sursă. Cu expuneri concentrate, ceea ce nu exclude calitatea de a fi cuprinzătoare, Ileana Mihăilă este atentă la orice mișcare a lui G. Călinescu efectuată asupra textului său inițial: reordonarea capitolelor, refolosirea datelor existente în capitolul Descrierea operei, repartizarea vastului material în versiunea din 1947 și reorientarea lui către cele două spații care nu se exclud, universal și românesc. Într-o țesătură de argumente critice, Ileana Mihăilă insistă asupra inovației ediției revăzute, considerînd ca "marea valoare" "împărțirea capitolelor
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
punct de pornire, cînd analizează judicios problema capitolului pierdut, cuprinzînd analiza poemelor Fata din grădina de aur și Luceafărul, cînd semnalează capitolul Teme romantice, ca un capitol nou, care nu se regăsește decît în unele pasaje, la origine, în Descrierea operei și în fragmente ale variantei primare din capitolele Cadrul psihic și Cadrul fizic. Cu totul nouă este traducerea titlurilor operelor parcurse de G. Călinescu și a textelor, cu precădere a celor din filosofia germană, versuri, proză din alte literaturi, traducere
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
semnalează capitolul Teme romantice, ca un capitol nou, care nu se regăsește decît în unele pasaje, la origine, în Descrierea operei și în fragmente ale variantei primare din capitolele Cadrul psihic și Cadrul fizic. Cu totul nouă este traducerea titlurilor operelor parcurse de G. Călinescu și a textelor, cu precădere a celor din filosofia germană, versuri, proză din alte literaturi, traducere inexistentă ca unitate distinctă, întrucît G. Călinescu se implicase în traducere, dar numai acolo unde considerase el de cuviință. Toate
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
fi de real folos progresului culturii orice formă ar lua critica literară, ea trebuie făcută cu desăvîrșită bună credință și cu indiscutabilă competență. Asemenea opinie atrage după sine lămurirea noțiunilor literare de istorie și critică. Am văzut cum autorul monografiei Opera lui Mihai Eminescu nu pregetă să modifice propriile texte, să verifice manuscrisele, chiar și cele editate, eliminînd "multe inexactități", să cerceteze mereu, dar să și recunoască meritele cercetărilor anterioare: "O altă redacțiune dintre ms. lui I. Negruzzi mi-a fost
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
ușurință loc stereotipia și platitudinea. Critica eminesciană "s-a ruginit într-o rutină orală și școlară", citim în Postfața din 1936, de aceea este absolut necesară cercetarea manuscriselor. Din cele trei texte, reiese clar relația gîndită de G. Călinescu dintre Opera și Viața lui M. Eminescu. În Lămuriri, anunță că la sfîrșitul celui de-al cincilea volum Opera urmează să publice Bibliografia și Notele de la Viața lui Mihai Eminescu. În Postfața din 1936, citim: "Cele șase volume alcătuiesc un singur studiu
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
în Postfața din 1936, de aceea este absolut necesară cercetarea manuscriselor. Din cele trei texte, reiese clar relația gîndită de G. Călinescu dintre Opera și Viața lui M. Eminescu. În Lămuriri, anunță că la sfîrșitul celui de-al cincilea volum Opera urmează să publice Bibliografia și Notele de la Viața lui Mihai Eminescu. În Postfața din 1936, citim: "Cele șase volume alcătuiesc un singur studiu, care trebuiește să fie citit de la un capăt la altul, fiindcă intenția critică este infuzată peste tot
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
pe mine însumi să scriu un eseu critic cu totul nou." Fără să fi bănuit, el prevestește în 1947, eseul pe care avea să-l scrie în 1964, despre valoarea universală și caracterul național al poeziei eminesciene. 1) G. Călinescu - Opera lui Mihai Eminescu. Ediție îngrijită de Ileana Mihăilă. Editura Academiei Române, București, vol. I, 1999; vol. II, 2000. Academia Română. Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu".
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
și în discursul birocratic oficial (ceea ce nu exclude, desigur, uzurile ironice): "uimirea dumisale se preschimbă în regretul nostru" (sud-est.md); "părinții dumisale" (ib.); "povestea dumisale" (iatp.md); "partidul dumisale" (luceafar.press.md); "soția dumisale" (flux.press.md); "întreaga ecuație a operei dumisale" (timpul.dnt.md); "un rezultat al experienței primarului I. B., tendinței dumisale spre o perfecționare continuă a activității primăriei" (ijc.iatp.md) etc. Transformarea formulelor de politețe în mărci și instrumente ale ironiei e foarte normală: mimarea sarcastică a
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
Din orice scriitor moare ceva. Și din Machiavelli a murit ceva: acea parte a operii prin care își căpătase o tristă celebritate. Este vorba de partea cea mai grosolană, de zgura socotită de obicei drept partea cea mai vie a operei lui, atât de vie, încât a fost numită machiavelism... Se poate vorbi, așadar, de un cinism de stirpe nobilă, care totuși să nu ne producă dezgust. Din acest punct de vedere, mai dezgustătoare sunt ignoranța, prostia, ajunse la putere.
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
în pivnița unui conac de țară) i se împlinește. Săptămânile de recluziune ale Mirandei o schimbă nu numai pe ea, ci și pe acest "Barbă Albastră" reprezentând forțele întunecate, iraționale ale personalității. Pe lângă povestea shakespeareană, nu poate fi ignorată influența operei lui Bartók asupra lui Fowles: Castelul lui Barbă Albastră, versiune modernă pentru Ariane et Barbe Bleu, ou la délivrance inutile, de Maurice Maeterlinck). Cei doi nu reușesc să se cunoască unul pe altul - cei "aleși" și cei "mulți" sunt specii
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
tumultul aevea al străzii caragialești și la paloarea de vis otrăvit al Bucureștilor mateini? Acum, la despărțirea de fiica lui Caragiale, lumea aceea mai avea puțini martori, doamne în vîrstă în special. Recunoșteam cîteva dintre ele: pe fosta solistă de operă Ioana Nicola-Știrbei, pe fiica celebrei primadone Aca de Barbu, pe Lisette Georgescu, pianista care fusese, din cîte se spune, ultima pasiune a lui Paul Zarifopol. Toate trecuseră prin vremuri grele cu vitejie grațioasă. Din cuvîntul de adio, rostit de Alecu
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
fusese chemată într-o zi la interogatoriu în legătură cu "activitatea dușmănoasă" a bărbatului său. Îndoctrinat de atmosfera centenarului din 1952, ofițerul anchetator o întrebase la un moment dat cum de a putut ea, fiica lui Caragiale, marele clasic "care biciuise în opera sa burghezia și exploatatorii", să se mărite cu un "asemenea element". În primăvara anului 1986, totul se încheia, cu bunele și relele timpurilor pe care fiica lui Caragiale le petrecuse printre noi. La plecarea sa, nimeni nu se gîndise să
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]