1,667 matches
-
în Sémantique structurale (1966), alcătuiește o gramatică a povestirii, definind actantul drept un element care, în fraza de bază ce rezumă povestirea, îndeplinește o anumită funcție sintactică. El identifică un model actanțial format din șase elemente (subiect, obiect, destinator, destinatar, opozant sau adjuvant), care susține edificiul oricărei povestiri. Axa centrală care controlează valorile din universul povestirii, axa puterii și / sau a cunoașterii, este axa destinator - destinatar. Ea dă naștere valorilor și dorințelor. Axa subiect-obiect trasează traiectoria acțiunii, fiind constituită din căutarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
destinator - destinatar. Ea dă naștere valorilor și dorințelor. Axa subiect-obiect trasează traiectoria acțiunii, fiind constituită din căutarea eroului sau a protagonistului. Semănată cu obstacole pe care subiectul trebuie să le depășească pentru a progresa, ea este axa voinței. Axa adjuvant - opozant fie înlesnește, fie constituie o piedică în calea comunicării. Ea constă din circumstanțele acțiunii, respectiv modalitățile de a acționa, nefiind reprezentată în mod neapărat de personaje. Această axă este uneori axa cunoașterii, iar alteori axa puterii. Anne Ubersfeld reia schema
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
neapărat de personaje. Această axă este uneori axa cunoașterii, iar alteori axa puterii. Anne Ubersfeld reia schema actanțială a lui A. J. Greimas, permutînd perechea subiect-obiect, făcînd din subiect funcția manipulată de perechea destinator-destinatar, obiectul devenind funcția dintre adjuvant și opozant. Dacă la A. J. Greimas subiectul nu era fabricat în mod conștient de destinatar în funcție de destinator, iar subiectul nu se definea decît la sfîrșitul parcursului în funcție de căutarea obiectului, la Anne Ubersfeld, natura subiectului este deosebit de importantă, iar actantul nu este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unui model normativ prin care argumentarea să fie orientată spre rezolvarea diferențelor de opinie. În acest sens, au fost delimitate patru etape ale unei dezbateri dialectice: confruntarea (apariția unui dezacord), deschiderea (asumarea de către parteneri a statutului de susținător și de opozant cu implicațiile dialectice ale acestor roluri), argumentarea (furnizarea de argumente de către susținător și de critici de către opozant) și concluzia (bilanțul tentativei de rezolvare). Încălcarea regulilor discuției critice constituie un paralogism, căci observațiile susținătorului și ale opozantului trebuie să urmeze tratarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
au fost delimitate patru etape ale unei dezbateri dialectice: confruntarea (apariția unui dezacord), deschiderea (asumarea de către parteneri a statutului de susținător și de opozant cu implicațiile dialectice ale acestor roluri), argumentarea (furnizarea de argumente de către susținător și de critici de către opozant) și concluzia (bilanțul tentativei de rezolvare). Încălcarea regulilor discuției critice constituie un paralogism, căci observațiile susținătorului și ale opozantului trebuie să urmeze tratarea rațională a diferendului. În a n a l i z a d i s c u r
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de susținător și de opozant cu implicațiile dialectice ale acestor roluri), argumentarea (furnizarea de argumente de către susținător și de critici de către opozant) și concluzia (bilanțul tentativei de rezolvare). Încălcarea regulilor discuției critice constituie un paralogism, căci observațiile susținătorului și ale opozantului trebuie să urmeze tratarea rațională a diferendului. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, aceste realizări recente din teoria asupra dialecticii nu au implicații directe, importante rămînînd perspectivele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
English Grammar, Penguin Books, Harmondsworth, 1992; Language in Literature. Style and Foregrounding, Pearson Longman, Harlow, England, 2008; Politeness in English: in relation to Other Languages. Oxford University Press, New York 2013. Gottfried Wilhelm Freiherr LEIBNIZ (1646-1716), filozof raționalist și matematician german, opozant al lui R. Descartes. Cunoscut prin teoria despre monade și prin concepția despre Characteristica universalis (un mijloc universal de comunicare bazat pe principiile matematicii), a ajuns la problemele limbii îndeosebi în lucrarea Dialogus, din 1677 (trad. rom. Dialog privitor la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cest caz bărbatul va fi și beneficiar (o dată cu prințesa va primi și regatul). În cercetarea sa este ajutat cu generozitate, dar nu foarte eficient, de un prieten sau rudă (adjuvant), însă eforturile lor reunite nu prea contează în lupta cu opozanții (de exemplu, nașul mașter al fetei de împărat sau un alt pețitor, disponibil dar meschin) pînă ce nu intervine un remitent (adesea, de fapt, un supra-ajutor), cum ar fi regele sau Dumnezeu sau un ins cu puteri magice. Iată din
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fiind o sănătate bună constantă, iar pentru atingerea acestui scop ești de regulă ajutat de vitaminele și mineralele din alimente (adjuvantul), dar acest lucru este îngreunat de consecințele nedorite ale vieții tale agitate: prînzuri frugale, diete, semipreparate și mese neregulate (opozantul). Aici intervine Sanatogenul (multivitaminele în cauză) administrat ca supra- adjuvant. "Multivitaminele Sanatogen vă oferă vitaminele și mineralele esențiale”. Cum observă Vestergaard&Schroder: De interes special este faptul că rolul obiectului nu este jucat de produs ci de o calitate sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de exemplu, vă puteți referi la mașina dumneavoastră în mod sinecdotic folosind expresiile "motorul meu” sau "roțile mele”). În loc să reprezinte remitentul/supra-adjuvantul, produsul este o parte a obiectului. În consecință, lipsește rolul de supra-adjuvant, adjuvant și (cel puțin) opozant, ca și orice referință la o stare anterioară și una posterioară. Astfel de reclame la produsele de lux sînt mai mult o descriere decît o narațiune. Dacă ne îndreptăm atenția către aplicarea modelului Greimas asupra unei narațiuni literare precum Evelina
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
abuzurile verbale și fizice) și fericirea (la un moment dat ea reflectează "vroia să trăiască... avea dreptul la fericire”). În atingerea acestui scop, Frank pare la început a fi adjuvantul ei, în timp ce tatăl, cu o fire potențial violentă, este principalul opozant. Dar la finalul acestei foarte scurte povestiri este evident că Evelina nu îl urmează pe Frank la bordul vaporului ce urma să o ducă la Buenos Aires. De ce? Oare datorită faptului că nu a apărut și un supra-adjuvant? Căci textul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
obiectul mai corect: să rămînă sau să plece? În atingerea acestui obiect reinstaurat al protecției și datoriei familiale, se pare că există două adjuvante: tatăl ei (cel puțin uneori) și fratele ei Harry (care "întotdeauna trimetea acasă tot ce putea”). Opozantul este acum Frank, desigur, și se ridică întrebarea dacă intențiile sale sînt sau nu sînt onorabile. Din nou se simte absența unui supra-adjuvant puternic, care ar putea interveni să arbitreze și să ajute la luarea unei decizii între a rămîne
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
eficient provocărilor pe care le presupune noua relație de dependență. În perioada interbelică, anumite formațiuni politice caută în trecutul național mai ales în economia agrară elemente susceptibile să demonstreze că modelul industrial impus de dominația germană este inadaptat structurilor autohtone. Opozanții lor judecă această înclinație ca fiind contraproductivă, estimând că modul cel mai bun de a lupta împotriva unei relații de dependență este trecerea de la o economie agrară la o industrie națională autonomă. În perioada comunistă, raportarea la trecut este și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
pentru epoca comunistă, ca și pentru începutul perioadei post-comuniste. Noi considerăm deci Polonia ca fiind o provincie periferică a imperiului sovietic. Ca în cea mai mare parte a țărilor periferice, chestiunea atitudinii față de centru este clivajul politic principal care divizează opozanții ce contestă dependența de centru (în acest caz simbolizat de Moscova), și cei ai taberei cooperatoare deschisă compromisurilor cu centrul și acceptând statutul de periferic. Acest clivaj a supraviețuit perioadei comuniste și persistă încă și astăzi, fară îndoială, în funcție de mecanismele
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
1989, a devenit un conflict alimentat de interpretarea perioadei comuniste) într-un conflict vizând atitudinea în privința dependenței față de Europa Occidentală. Cu alte cuvinte, încercam să reflectăm asupra riscului ca Bruxelles să devină simbolic o "nouă Moscovă", cum au numit-o opozanții integrării polone în Uniunea Europeană. În acest context, distingem câteva trăsături particulare ale desfășurării scenei politice poloneze: * prima variantă: "Bruxelles devine o nouă Moscovă" (sau mai curând "Moscova se deplasează spre vest"). De la conflictul asupra interpretării dependenței față de Moscova în timpul perioadei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Gorbaciov a introdus noua politică în Uniunea Sovietică, desfășurarea era bazată tot pe o serie de sloganuri, inclusiv ideea de perestroika, de accelerare a lucrurilor și de glasnost. Nemulțumirea față de puterile centrale devenea din ce în ce mai evidentă. Printre primele grupuri "informale" de opozanți, Helsinki 86 era unul dintre cele mai importante, un grup care cerea să se pună capăt migrației nejustificate în Letonia și construcției de noi uzine. Una dintre primele organizații apolitice a fost Clubul pentru Protecția Mediului, care revendica măsuri de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
restructurarea societății, ceea ce dă naștere la dezbateri culturale în cadrul discursului public. Biserica Catolică poloneză, în calitate de putere morală care dirijează și unifică în cadrul luptei anticomuniste, a avut impactul cel mai puternic asupra politicii în timpul perioadei de tranziție, fiind susținută de majoritatea opozanților regimului. Cu toate acestea, tranziția de la comunism la democrație pune Bisericile Europei Centrale și Orientale în fața unei situații cu totul noi. Instituțiile religioase, reprimate până acum, descoperă noi amenințări pluralismul religios, "libera piață a valorilor" și liberalismul care reduce Biserica
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
perioada 1952-1962 au fost ocupate în principal cu militanți antifasciști care se opuneau regimului comunist. Epurările din perioada 1971-1972 îi loveau mai ales pe membrii partidului comunist care criticau politica oficială. Represiunile dintre 1985-1989 au atins o paletă largă de opozanți ai politicii regimului, comuniști și necomuniști laolaltă. 10 Datele provin din două surse: Universitatea din Dusseldorf(www.-public.rz.uni-duesseldorf.de/~nordsiew/) și "Arhivele Adam Carr" (www.iosphere.net.au/~lance/ indexint.shtml) 11 În Revoluția trădată (1936). Însă acest
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de ocupație, au Întreprins, bineînțeles, ceea ce s-a numit „denazificarea”, care a inclus, printre altele, interdicția cetățenilor de origine „etnică” germană de a conduce ziare, posturi de radio și alte organe ideologice de masă, acordând licențe doar acelor foarte puțini opozanți activi ai fostului regim hitlerist și evreilor. Dar procesul real și În adâncime al acestei necesare transformări de mentalitate l-au făcut, se’nțelege, generațiile mai tinere, În zonele culturii și mass-mediei, iar el, acest proces va prinde o durată
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spus, materialul de gândire se lasă străbătut de două axe directoare, destinate să acționeze ca un puternic desfășurător, manifest, "prin ghicitură" ori transparență, până în cele mai îndepărtate zone ale existenței și conștiinței românești. Una se face simțită datorită dinamizării dipticului opozant de termeni tehnici: centrali (autohtoni)-periferici, în sinonimie perfectă cu perechea majoritari-minoritari; cealaltă își găsește rațiunea de a fi și de a acționa în chip de rezistenți-dizidenți. Ambele, și numai asociate, sunt în măsură să lămurească înțelesul titlului, A doua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
europeană. Autorul invocă "teoria dublului binom", a drepturilor și datoriilor pe care le au statele. Mai mult, el sugerează ideea unei trădări naționale, pe care ar fi dat-o la iveală Eminescu, încurcând astfel planurile Rusiei: "Rusia simțea că singurul opozant față de pretențiile ei prădătoare este presa, nicicum diplomația și guvernul din România, care, oricum, prin natura lucrurilor, trebuia să lucreze tăcut. Iar vârful de lance al presei din România era Timpul mai precis pana devastatoare a lui Eminescu. Rusia își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un studiu introductiv de Vasile Docea. Se spune că, C. Noica a fost cel mai talentat epistolar din generația sa („Scrisori” către Petru Comarnescu), imaginea lui apărându-ne, totuși, amputată chiar și în volumul care prezintă „Manipularea Arhivei Securității”, „Cărturari, opozanți și documente” de Gabriel Andreescu, Editura Polirom, 2013. Din carte reiese paradoxalul Noica - docilitatea savantului față de organele de stat, Securitatea, dar și splendoarea unui om, deosebit de corect față de societate - fără a identifica îndeajuns , după părerea noastră, punctele unde, în cazul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, în afară de cazul în care societatea comercială debitoare face dovada plății datoriilor sau oferă garanții acceptate de creditori ori convine cu aceștia un aranjament pentru plata datoriilor. ... (8) În cazul în care nu există creditori opozanți, administratorii societății comerciale elaborează actul adițional de modificare care, vizat de consiliul de administrație al societății comerciale, va fi înregistrat în registrul comerțului în a cărui rază teritorială se află sediul societății comerciale, va fi vizat de judecătorul delegat și
HOTĂRÂRE nr. 865 din 3 decembrie 1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind privatizarea societăţilor comerciale din turism. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122340_a_123669]
-
Dinescu, Dan Petrescu, Mihai Botez, Gabriel Andreescu, Gavril Vatamaniuc (Mitu et al., 1999, pp. 114, 115, 117). Simbolul martirologiei comuniste a fost închisoarea Doftana, rămasă în memoria comunistă drept un "lieu de terreur" în care au fost torturați și exterminați opozanții regimului burghezo-moșieresc. În deplin acord cu legea actualizării politice a memoriei colective, orice referire la închisorile Doftana, Galata, Tg. Ocna sau Caransebeș (nodurile din sistemul concentraționar în care au fost închiși comuniștii) dispare cu desăvârșire din discursul postcomunist. Doftana, ipostaziată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nici realitatea suferinței ilegaliștilor comuniști nu trebuie discreditată. Analogia nu își propune nici să bagatelizeze suferința victimelor regimului comunist, nici să pună pe același plan al suferinței și terorii sistemele concentraționare în care au îndurat partizanii comuniști în interbelic și opozanții regimului în perioada postbelică. Ea își propune doar să evidențieze mecanismele bazale construcției memoriei colective, anume martirologia și panteonizarea, pe care fiecare regim socio-politic le întrebuințează în maniere similare. Din acest punct de vedere, al construcției memoriei colective, simbolurile Doftana
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]