1,038 matches
-
Marx s-a văzut nevoit să facă față unor revizioniști ca Eduard Bernstein sau Karl Kautsky, care argumentau în sensul păstrării și "umanizării" capitalismului. După cum am văzut, Marx se pronunța clar pentru schimbarea modului de producție capitalist, în absența căruia opresiunea nu putea decât să continue, chiar dacă ar fi îmbrăcat forme edulcorate. În ciuda acestei polemici, și a obiectivului poate prea ambițios și totodată simplificator al lui Marx capitalismul și depășirea lui social-democrația este astăzi una dintre doctrinele politice dominante în Europa
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cele din urmă; ea poate fi cosmetizată, umanizată, kantianizată, să spunem așa, dar nu depășită. Ori, Onuf pune problema tocmai în acești termeni: anarhia internațională, oricât de structurantă ar fi, reprezintă, împreună cu alte produse ale activității umane, totalitarism, război, foamete, opresiune, injustiție etc. consecințe neintenționate ale actorilor care au rezultat din structuri puternice și norme partizane, mai puternice decât agenții, care nu au putut, prin practicile sociale curente, decât să le reproducă sub o formă sau alta. Prin norme noi agenții
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1903) și până la revoluția din octombrie, și (parțial) până la moartea lui Lenin, leninismul a fost, oricât de truistic ar putea suna, o mișcare solidă, revoluționară. A fost de asemenea puternic emancipatoare: pentru muncitori, care au salutat-o ca sfârșit al opresiunii țariste și ca promisiune a unei vieți mai bune, pentru țărani, cărora le-a fost promis pământ, obiectul aspirațiilor lor seculare, și pe care l-au primit pentru câțiva ani, numai pentru a fi confiscat de către stat în 1928, când
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
gospodăriilor private, forme embrionare ale capitalismului în malaxorul imperialismului. În plus, se susținea că din punct de vedere național, liderii iugoslavi aplică "o politică național-șovinistă rasială de tip fascist" prin care minoritățile erau în permanență supuse unei largi palete de opresiuni. În ceea ce privește politica externă titoistă, aceasta era calchiată pe doi piloni consecutivi: denigrarea și "calomnierea" Uniunii Sovietice "folosind cele mai mârșave născociri împrumutate din arsenalul hitleriștilor", ca dominată de tentații imperiale și promotoare a agresiunii internaționale, respectiv provocarea, datorită intrării în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
potrivit căruia o delegație trimisă la Varșovia pentru a cere condiții mai bune de lucru fusese arestată" (Fontaine: 1993, 288). Și așa, prezumtiva arestare nu a fost decât motivul imediat și oarecum superficial pentru declanșarea protestelor, cauza profundă constând în opresiunea sistematică la care era supusă de către regim proletariatul polonez, paradoxal, categoria socială cea mai favorizată în comunism, cel puțin la nivel mediatico-propagandistic. Itinerariul grevei de la Poznań cuprinde două momente succesive. Primul este alcătuit din solicitări cu caracter economic, când pe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
staliniști conservatori, integrați ulterior în așa zisul grup "Natolin", de "retragerea ofițerilor și specialiștilor sovietici din forțele armate poloneze și aparatul de securitate". Nu în ultimul rând, comunistul național aflat din nou în ascensiune politică directă a solicitat ca simbolul opresiunii sovietice, mareșalul Rokossowski, să fie eliminat din Biroul Politic al PMUP (Gluchowski: 1995, 38; Kramer: 1995, 50). Abil, prim-secretarul Edward Ochab îi va ceda în scurt timp funcția lui Gomułka, gest care a condus la finalizarea, sau cel puțin
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
câștigat și își datorează poziția socială ascendentă sistemului comunist. În toamna anului 1956, populația maghiară s-a ridicat împotriva acestei "noi clase" și a partidului care o crease. Împotriva comunismului impus cu forța de către sovietici, un deceniu mai devreme. Împotriva opresiunii ideologice, economice, politice și culturale la care era supusă sistemtic de către o autocrație despotică și lipsită de legitimitate. Împotriva lanțurilor care în loc să dispară, așa cum argumentase Marx și pe urmele lui, Lenin, deveniseră din ce în ce mai grele. Ce s-a întâmplat în Ungaria
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Țarist reprezintă un subiect deloc neglijat în istoriografia română post- decembristă. În perioada comunistă însă, subiectul a fost reintegrat în circuitul istoric de abia la începutul anilor '60, ca urmare a eforturilor Bucureștiului de a se elibera de sub tutela sovietică. Opresiunile la care imperialismul rus supusese populația și elita politică română în acea perioadă au fost readuse în actualitate prin intermediul unor manuscrise inedite descoperite în arhivele olandeze și scrise de nimeni altul decât Karl Marx. Lovitura era cu adevărat abilă, Moscova
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
poporul prima dată într-una, apoi în altă țară socialistă de dreptul suveran pe care l-au câștigat de a asigura prosperitatea pentru țara lor și bunăstarea și fericirea pentru masele largi muncitorești prin construirea unei societăți libere de orice opresiune și exploatare. Și când încălcarea acestui drept primește o respingere comună din partea lagărului socialist, propagandiștii burghezi fac caz de "apărarea suveranității" și de "nonintervenție". E clar că acesta este pură înșelăciune și demagogie din partea lor. În realitate aceste guri-sparte au
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
opuse celor ale majorității" (Shafir: 1988a, 3). La nivel european, incluzând aici Vestul și Estul, s-ar fi putut afirma exact același lucru despre RSR. Când Imre Nagy, simbolul revoluției maghiare din 1956, a fost reînhumat, o manifestare simbolică împotriva opresiunii sovietice la care au participat sute de mii de oameni, "presa română a prezentat ceremonia ca o demonstrație majoră de iredentism maghiar direcționată împotriva României și de asemenea ca un asalt asupra socialismului și a Tratatului de la Varșovia" (Shafir: 1989d
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fapt "invita frecvent în studiourile sale pe liderii opoziției anticomuniste din exil. Mesajele acestora, criticând regimul comunist și transmițând încurajări celor din țară, amplificau speranțele celor care așteptau venirea americanilor" (Barbu: 2006, 201-203). Pe măsură ce "salvarea colectivă" a populațiilor est-europene de opresiunea comunistă prin intermediul Americii devenea tot mai incertă, se recurgea tot mai des la soluția "individuală" a emigrării în Statele Unite sau Europa de Vest. Acceptarea de către Statele Unite a "coexistenței pașnice" inițiată de liderul sovietic Nikita Hrușciov a rezonat pentru societatea română cu abandonarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a reprezentat "cea mai bună soluție" pentru dificultățile cu care se confrunta regimul comunist polonez. În acest fel, "ortodoxia a fost restaurată ferm, dar fără nici o intervenție străină", fapt care rezona cu abordarea romantic leninistă bazată pe cea mai strictă opresiune internă dublată de o mult dorită dar niciodată atinsă integral independență internațională. Jaruzelski, în schimb, a lăsat să se înțeleagă fidelitatea PMUP față de Uniunea Sovietică afirmând că rezultatele conferințelor de la Yalta și Potsdam reprezintă garanția fundamentală a securității europene. Chiar dacă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
instituții derivă, în cazul regimul totalitar comunist, chiar din fundamentele ideologice ale acestuia. Potrivit teoriilor marxist-leniniste despre originea și rolul statului în societățile împărțite în clase, statul este instrumentul prin care clasa dominantă în plan economic și politic își exercită opresiunea asupra claselor exploatate. Îndeplinindu-și „misiunea sa istorică”, proletariatul smulge, pe cale revoluționară, puterea de stat burgheziei și își făurește propria organizare statală, organizare care, potrivit lui Marx, nu putea fi altceva decât o dictatură de clasă: „dictatura revoluționară a proletariatului”. La
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
o reconsidera, ca premisă a participării democratice. Adulții devin conștienți de modul în care contextul alterează raționamentul logic, regulile învățate în copilărie fiind reinterpretate și contextualizate datorită experienței; vorbim chiar despre o învățare emancipatoare, atunci când sunt conștientizate diferitele forme de opresiune exercitate asupra cuiva. Criticii reflexiv-pragmatici caută în mod constant noi perspective, noi practici și noi abordări pentru a dezvolta această capacitate, legând dezvoltarea gândirii critice de cea a comunităților de învățare active șidemocratice, în care sunt încurajate cât mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
grupaj fiind Th. Adorno, E. Fromm, H. Marcuse, E. Bloch și J. Habermas. Analizele se focalizează asupra contextului în care învățarea are loc (deplasând accentul de la individual la social), explorând problemele inegalității rasiale, de clasă, de gen, ale puterii și opresiunii, ale alienării și manipulării maselor, perpetuarea lor în câmpul educațional și efectele lor asupra individului/grupurilor sociale. Sunt analizate mai ales instituțiile care perpetuează obstacolele în calea emancipării, cele educaționale numărându-se printre ele. Aspectele pe care le analizează sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
diferite interpretări (ale socialului) sunt acceptate.Postmodernismul acceptă diversitatea ideilor, oamenilor și instituțiilor, ceea ce permite șigrupurilor marginalizate social să-și afirme valoarea egală. Chiar dacă postmodernismul poate fi criticat pentru un prea mare relativism, avantajul este că dispersează diferitele forțe de opresiune, așa cum sunt evidențiate de acest grupaj teoretic. Fundamentul antropologic aduce explicitări în domeniul educației adulților mai ales prin studiile privind rolul educației în schimbarea socială și culturală, privind continuitățile și discontinuitățile în evoluția educației adulților sau cele privind mediul sociocultural
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
o reconsidera, ca premisă a participării democratice. Adulții devin conștienți de modul în care contextul alterează raționamentul logic, regulile învățate în copilărie fiind reinterpretate și contextualizate datorită experienței; vorbim chiar despre o învățare emancipatoare, atunci când sunt conștientizate diferitele forme de opresiune exercitate asupra cuiva. Criticii reflexiv-pragmatici caută în mod constant noi perspective, noi practici și noi abordări pentru a dezvolta această capacitate, legând dezvoltarea gândirii critice de cea a comunităților de învățare active șidemocratice, în care sunt încurajate cât mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
grupaj fiind Th. Adorno, E. Fromm, H. Marcuse, E. Bloch și J. Habermas. Analizele se focalizează asupra contextului în care învățarea are loc (deplasând accentul de la individual la social), explorând problemele inegalității rasiale, de clasă, de gen, ale puterii și opresiunii, ale alienării și manipulării maselor, perpetuarea lor în câmpul educațional și efectele lor asupra individului/grupurilor sociale. Sunt analizate mai ales instituțiile care perpetuează obstacolele în calea emancipării, cele educaționale numărându-se printre ele. Aspectele pe care le analizează sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
diferite interpretări (ale socialului) sunt acceptate.Postmodernismul acceptă diversitatea ideilor, oamenilor și instituțiilor, ceea ce permite șigrupurilor marginalizate social să-și afirme valoarea egală. Chiar dacă postmodernismul poate fi criticat pentru un prea mare relativism, avantajul este că dispersează diferitele forțe de opresiune, așa cum sunt evidențiate de acest grupaj teoretic. Fundamentul antropologic aduce explicitări în domeniul educației adulților mai ales prin studiile privind rolul educației în schimbarea socială și culturală, privind continuitățile și discontinuitățile în evoluția educației adulților sau cele privind mediul sociocultural
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și cooperare pe care profesorul Robert W. Corrigan l-a descoperit și inițiat cu toate dificultățile și obstacolele pe care partea română le impunea în anii dictaturii. Către sfârșitul anilor '80, într-o perioadă din ce în ce mai sumbră, marcată de lipsuri și opresiune morală și fizică în istoria României, Alexa Visarion primește a II-a bursă Fulbright, lucru ieșit din comun, ce depășea condiția de unicitate. Acordarea e motivată de Robert W. Corrigan prin "realizările remarcabile din cursul vizitelor precedente, printre care producțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de Artă Teatrală și Cinematografică. Avem în repertoriul studioului Mătrăguna Machiavelli; Vara celei de-a 17-ea păpuși Ray Lawyer; Năzdrăvanul Occidentului J.M.Sygne ; Cei drepți Camus. Cum vedeți începutul stagiunii în raport cu publicul său? Pasiunea pentru teatru se manifestă, paradoxal în opresiune și restricție, sau într-o stare de așezare, de normalitate. Cred că teatrul va rezista trecând peste dificultățile acestui moment. Noi trebuie să dăm un vot de încredere spectatorului care a părăsit acum sălile de spectacol. Publicul românesc nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ce nu-ți place sau nu poți suporta. N-aveți senzația că nelucrând v-ați pierdut locul din plutonul de frunte al regizorilor noștri? A fost o perioadă, din 1970 în 1981, când teatrul românesc, într-un climat terorizant de opresiune ideologică, a depins și de munca mea. Apoi am avut naivitatea să cred că libertatea sporește răspunderea artistului, mă învățasem să semnific... dar a început o vânzare, nu totdeauna pe moneda reală, o încercare a unor colegi de a mă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de etic] a r]bd]rii și a supunerii nu este potrivit] pentru lumea de ast]zi, din ce in ce mai conștient] de responsabilitatea individual] și de nevoia unor structuri sociale care s] o încurajeze său s] o fac] posibil] în situațiile de opresiune. Totuși, persecuțiile periodice nu au ing]duit Bisericii s] renunțe prea ușor, o astfel de atitudine reg]sindu-se în ultimele scrieri ale Noului Testament. Această ia forma unei reacții riguroase îndreptate împotriva conformismului, prin intermediul unor referiri la p]câte ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
excluziune, din moment ce pare s] înl]ture persoanele aflate în perioada infantil] sau indivizii handicapați lipsiți de acele capacit]ți mintale și sociale caracteristice persoanelor. Mai mult, așa cum arăt] cei care se opun avortului, istoria demonstreaz] c] grupurile dominante pot conferi opresiunii un caracter rațional, argumentând c], de fapt, persoanele oprimate nu sunt deloc persoane din cauza unor pretinse deficiențe mintale sau morale. Din aceast] perspectiv], poate c] ar fi înțelept s] adopt]m teoria conform c]reia toate fiintele umane senzitive au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a eticii sale poate fi g]sit] în capitolul 45, „Marx împotriva moralei”. 3) Perspective feministe În Feminist Politics and Human Nature [Politică feminist] și natura uman]], Alison Jaggar susține dintr-o prerspectiv] socialist-feminist] c] marxismul subliniaz] bazele economice ale opresiunii femeilor, ins] eșueaz] în evidențierea adev]ratei surse a opresiunii: agresivitatea și dominația b]rbaților. Ea arăt] c] eliminarea sistemului economic capitalist nu a transformat în mod real femeile în națiunile care au devenit socialiste; distinge tipul de opresiune la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]