1,583 matches
-
de-al treilea volum, Rosa canina (1982), o antologie de autor extrem de severă, poetul intră într-o tăcere prelungită până azi. Critica a recunoscut rolul lui R. în inventarea/ structurarea, în regim poetic, a acelor parametri discursivi în care generația optzecistă își va impune „vocea” și, ulterior, „vocile”. Într-o investigare sumară, ar fi vorba de tipul de preluare a realului de către retorică; aceasta nu mai vizează finalitatea modernistă a destrămării realului ca real, corelabilă unei trădări împinse până la autonomizarea lui
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
susține doctoratul cu teza Particularități etnoculturale ale românilor americani. Contribuții la studiul comparativ al etnosului, publicată în 2003, sub titlul Românii din Lumea Nouă. Versurile din prima carte a lui S., Exerciții de apărare pasivă, sunt marcate de poetica generației optzeciste, lirica de aici putând fi definită drept „cerebrală, citadină și concretă” (Laurențiu Ulici). Sub armura poetului se identifică o structură sentimentală, nostalgică, înclinată către plasticizarea imaginii („... vigurosul trunchi al unei amiezi / Cu pistruii ploii în soare sunând ca bănuții de
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
Dacia literară”, „Caiete botoșănene” și a deținut rubrici permanente la „Convorbiri literare” (1990) și la cotidianul „24 ore”. Între 1994 și 2003 realizează emisiuni de televiziune pe teme politice și economice. Apropiat, prin livresc, de atmosfera postmodernă, Ș. rămâne alături de optzeciști. Credință și frig (1990) configurează, prin teme și simboluri obsedante, un spațiu liric „etanș” prin rezistența la interpretare, autoreferențial „turn de fildeș” al scriiturii, în care autorul se baricadează împotriva intruziunilor. Principalul obiect al acestuia este cartea (poezia, „verbul”), un
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
1997, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Spectacol în spectacol, RL, 1997, 45; Octavian Soviany, La bâlci, cu femeia în roz, CNT, 1998, 15; Iulian Boldea, Patologia mistificării, VTRA, 1998, 9; Doina Curticăpeanu, Suprafața lui Moebius, F, 1999, 11-12; Adina Dinițoiu, Trei poeți „optzeciști”, OC, 2000, 8; Mircea A. Diaconu, Traian Ștef: o melodie tandră, CL, 2000, 5; Iulia Popovici, Ithaca, RL, 2000, 33; Gheorghe Grigurcu, Ulise ca prototip, RL, 2000, 39; Cistelecan, Top ten, 102-104; Grigurcu, Poezie, II, 453-461; Ștefan Borbély, Traian Ștef
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
asupra ultimilor veniți pe scena culturală românească. În toate cazurile el își exprimă cu aceeași pasiune plină de vervă adeziunile, cum procedează cu scrierile lui Marin Preda sau Nicolae Manolescu, ca și respingerea unor formule literare, cum ar fi cea optzecistă. În Gheața din calorifere și gheața din whisky. Jurnal politic 1990-1995 (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor), reunind texte publicate inițial în „Dilema”, „România literară” sau în „Zig-zag”, dar și altele inedite, problematica literară cedează teren în fața celei existențiale, iar criticul apare
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
crăpăturile pământului / se ascunde calma înțelepciune / a strămoșeștii gramatici”, „lângă tâmple / fără-ncetare / un urangutan jucăuș / sună din trâmbiță”, „conștiința lălăie-agale / ca un cosaș asudat”. Schițe și povestiri (1989) aduce, în schimb, o nouă confirmare a talentului și originalității poetei, optzecistă prin conștiința textuală și expresionistă acum prin paleta de culori folosită. Pe un fundal „roșiatic”, sumbru-contemporan, sunt plasate experiențe ce devin, rapid, unele extreme, la limită. Sub carapacea unei lumi închise, sufocante, proliferează tumoarea malignă, astfel că aproape orice imagine
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
și se angajează muncitor necalificat într-o întreprindere. Ulterior urmează Facultatea de Utilaj Tehnologic de la Institutul Politehnic din București (1974-1978), apoi Facultatea de Management din Nijerode (Olanda), pe care o va absolvi în 1991. În deceniul al nouălea frecventează cenaclurile optzeciste. După 1989 se angajează la Uniunea Scriitorilor, editând primul număr al revistei „Memoria”; lucrează apoi ca secretar general de redacție la revista „Viitorul românesc”. Începând cu 1992 îndeplinește diverse funcții guvernamentale: în Ministerul Apărării Naționale - consilier de presă al ministrului
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
un exces de generozitate, ca o continuare și, totodată, ca o replică la Delirul lui Marin Preda. Pe de altă parte, încercarea unui ziarist de a reconstitui, după patru decenii, biografia lui Ștefan Predescu îndreptățește unele analogii superficiale cu proza optzecistă. Autenticismul documentar e însă etalat cu ostentație și, cu toate că fraza autorului atestă un puls stilistic deloc neglijabil, persistă impresia de insuficientă deschidere a unghiului literar. Același personaj intră în romanul Prizonier în Europa (1998), de data aceasta ca instrument de
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
nu distruge vechea idee a precarității ființei, "sensul originar, de natură ontologică", bătrîna transcendență a poeziei moderne. Toți aceștia refuză sau trec dincolo de textualism, biografism sau experimentalism. Reacția la "simplele și descărnatele experimente textualiste" de care s-ar face vinovați optzeciștii bucureșteni este constantă și aproape că funcționează ca o cumpănă a apelor. De "partea cealaltă", în afară de incriminații "Mircea Cărtărescu et compania", Fețele poeziei, p. 170, (considerat totuși valoros, înțelegem, măcar prin Levantul), îi găsim și pe Ion Bogdan Lefter și
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
considerat totuși valoros, înțelegem, măcar prin Levantul), îi găsim și pe Ion Bogdan Lefter și Traian T. Coșovei. Mariana Marin se "salvează" de la textualism prin "consistență" (în cazul ei "intertextualitatea nu exclude nici lirismul, nici fiorul tragic", p. 164), poeți optzeciști basarabeni, cînd nu pun în discuție "valabilitatea demersului postmodern", stăpînesc cu toții "știința versului", Ioan Es. Pop are acces "la o secțiune monadică a lumii, formulată în limbajul timpului său" (p. 184), Vasile Baghiu "repudiază postmodernismul și intertextualitatea" în ciuda faptului că
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
dincolo de ideologie literară, și o problemă de gust, dar o vagă conciliere o realizează articolul despre antologia de poezie română contemporană a lui Marin Mincu, în care admite conceptul de textualism (înțeles ca perspectivă a autorului) dar nu și poezia optzecistă de la București (precizăm că niciodată nu specifică autorii vizați ca anti-modele și nici poezia "textualistă" la care se referă, cu excepția lui M. Cărtărescu văzut ca un soi de șef de școală, în nici un caz nu se face trimitere la vreun
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
a lui L. a reținut atenția îndeosebi prin secțiunea intitulată revelator, La ușa domnului Caragiale. Formula a căpătat circulație datorită cronicii cu același titlu semnată în „România literară” de Mircea Iorgulescu, devenind în scurt timp o deviză sui-generis a generației optzeciste. Ea racorda în mod surprinzător producția tinerilor iconoclaști la un filon autohton de creație, în condițiile în care autorii înșiși exploatau, declarativ, la maxim retorica rupturii, în timp ce puterea se străduia să-i compromită, denunțându-i drept cosmopoliți, decadenți, anemici. Ce
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
devină ilizibilă. O ironie bine temperată asigură întregului timbrul tonal potrivit, ferindu-l de stridențe. Stagiul „la ușa domnului Caragiale” se trădează și aici, ca și în proza scurtă, prin profunzimea inciziei în cele mai eteroclite medii sociale. Ca toți optzeciștii de altfel, L. se aventurează pe teren bine înzestrat tehnic, cu un reportofon și cu o cameră de luat vederi, semn că este, înainte de orice, un scriitor al timpului său. SCRIERI: Cu ochi blânzi, București, 1985; Liniște. Povestiri din viața
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
zona de indeterminat a realului. Piesa Cvartet pentru o voce și toate cuvintele a fost reprezentată la Teatrul Național din Bălți. În studiul monografic Poezia generației ’80 (2000), la origine teză de doctorat, sunt analizate pertinent trăsăturile specifice ale liricii optzeciste. SCRIERI: Mișcare browniană, Chișinău, 1993; Personajul din poezie, Chișinău, 1997; Poezia generației ’80, Chișinău, 2000; Cvartet pentru o voce și toate cuvintele, Chișinău, 2001; Eratokritikon. Eseu ludic, Iași, 2001. Ediții: Literatura din Basarabia în secolul al XX-lea. Poezie, Chișinău
LEAHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287763_a_289092]
-
Aula din Brașov: studiu sintetic, antologie din opera scriitorului comentat, dosar de receptare critică, repere biobibliografice. Direcția optzeci în poezia română (2000), la origine teză de doctorat, este o cercetare ambițioasă, care vizează situarea istorică și descrierea tipologică a poeziei optzeciștilor. Criticul dedică o primă secțiune problematicii generale („nașterea optzecismului”, „trăsăturile optzecismului” și ale poeziei optzeciste, raporturile acesteia cu postmodernismul). În a doua secțiune, analizează opera câtorva optzeciști reprezentativi (Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana Marin, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Liviu Ioan
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
biobibliografice. Direcția optzeci în poezia română (2000), la origine teză de doctorat, este o cercetare ambițioasă, care vizează situarea istorică și descrierea tipologică a poeziei optzeciștilor. Criticul dedică o primă secțiune problematicii generale („nașterea optzecismului”, „trăsăturile optzecismului” și ale poeziei optzeciste, raporturile acesteia cu postmodernismul). În a doua secțiune, analizează opera câtorva optzeciști reprezentativi (Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana Marin, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Liviu Ioan Stoiciu). SCRIERI: Pauză de respirație (în colaborare de Caius Dobrescu, Marius Oprea și Simona Popescu
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
este o cercetare ambițioasă, care vizează situarea istorică și descrierea tipologică a poeziei optzeciștilor. Criticul dedică o primă secțiune problematicii generale („nașterea optzecismului”, „trăsăturile optzecismului” și ale poeziei optzeciste, raporturile acesteia cu postmodernismul). În a doua secțiune, analizează opera câtorva optzeciști reprezentativi (Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana Marin, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Liviu Ioan Stoiciu). SCRIERI: Pauză de respirație (în colaborare de Caius Dobrescu, Marius Oprea și Simona Popescu), București, 1991; Cursa de 24 de ore, Timișoara, 1994; Poezii patriotice, Timișoara
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
clipei, VTRA, 1995, 1-2; Traian Ștef, Noul poem bacovian, VTRA, 1995, 1-2; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 38-40; Ovidiu Moceanu, Experiența lecturii, Brașov, 1997, 75-76; Emilian Galaicu-Păun, Autoportret. „Înăuntru. Afară”. „Aproape nimic”-ul, VTRA, 1998, 3; Bucur, Poeți optzeciști, 30-34, 230-232; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, 70-72; Gheorghe Crăciun, Poezie de mare viteză pentru un alergător de cursă lungă, OC, 2000, 13; Simona Popescu, Despre numele care se destramă în alte geometrii, OC, 2000, 18; Grigurcu, Poezie, I, 132-134
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
Familia”, „Tomis”, „Contrafort”, „Seine et Danube” (Paris) ș.a. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru placheta Cântecele desăvârșirii interioare (1994) și pentru lucrarea Textualism, postmodernism, apocaliptic (I-II, 2000-2001). Ca poet, S. a fost privit ca un optzecist netipic sau „disident”, în răspăr cu majoritatea colegilor de generație, echinoxist, menestrel, autor livresc, manierist etc. De fapt, specificitatea rezidă în apartenența liricii sale la estetica proprie curentului oniric, mai precis spus, în faptul că el este un reprezentant - așa-
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
și umbrită de crețuri/ gură zvârlind țipete a poruncă și-nfricoșare/ câți îl vedeau în preajmă murmurau în ei înșiși/ ia te uită cine peste noi tronează”. Câteva pagini din Poemul care își citește cititorul (2001) sunt compuse în spiritul poeziei optzeciste, S. fiind considerat a-i aparține tocmai „pentru că recurge la acest joc al relației dintre autor și text, dintre text și cititor” (Alex. Ștefănescu). SCRIERI: Drumețind prin Argeș, București, 1987; Recviem la crângul de salcâmi, București, 1993; Căutând iubirea (din
STANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
Simion, Prelungirile suprarealismului, RL, 1990, 28; Traian T. Coșovei, Darwin al mângâierilor, CNT, 1991, 17; Adriana Cean, Scindarea realității, ECH, 1991, 7-9; Alexandru Pintescu, „Imperiul simpatiei”, PSS, 1992, 7-8; Virgil Mihaiu, Între real și surreal, ST, 1995, 1-2; Bucur, Poeți optzeciști, 199-201; Dicț. analitic, IV, 138-140. A. St.
STANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289866_a_291195]
-
Euphorion”, „Sfera politicii” ș.a. Beneficiază de câteva burse de studii, în Italia (1978), Franța (1990, 1991) și Marea Britanie (1993). Obține Premiul „Dialogul artelor” (1984, 1985), Premiul Fundației „Liviu Rebreanu” și Premiul revistei „Tomis”(1988). Ca mai toți colegii de generație optzecistă, S. se apleacă asupra faptului mărunt, a existențelor nesemnificative, a mediocrității mediilor sociale. În proza din culegerea Casa Marian Papahagi detecta „talent din abundență, imaginație, simț de observație și o capacitate de a transcrie rapid și sugestiv o imagine, îmbinând
STANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289867_a_291196]
-
Stan, funcționar. Urmează la București Liceul „George Coșbuc” (1966-1970) și Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-franceză (1970-1974). În perioada studenției frecventează cenaclul Junimea, condus de Ovid S. Crohmălniceanu, și participă la redactarea revistei-afiș „Noii”, alături de alți viitori scriitori optzeciști. Va fi profesor de limba franceză în comuna Brazii, județul Ilfov (1974-1978), redactor la „Scânteia tineretului” (1978-1988) și la „România pitorească” (1988-1989), ulterior redactor-șef adjunct la cotidianul „Expres”, director la „Expresul de marți” și secretar general de redacție la
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
colaborează la „România literară”, „Cronica”, „Tribuna”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Amfiteatru” ș.a. Este prezent în antologiile Desant ’83 (îngrijită de Ov. S. Crohmălniceanu) și Generația ’80 în proză scurtă (alcătuită de Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa, 1998). În spirit optzecist, S. dramatizează în scrierile sale conflictul dintre realism și textualism, dintre autenticitate și procesarea ficțională a existenței. De regulă, preferințele autorului se îndreaptă către primul taler al balanței, de vreme ce povestirea e principial suspectă de trucaj și contrafacere. Și totuși, relația
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
cu Premiul revistei „Poesis” (1995), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1995, 1997, 2002), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2002), Premiul Uniunii Scriitorilor (2003) ș.a. S. este un poet al singurătății și al oboselii metafizice, particularități care îl apropie de generația optzecistă. Deosebirea e dată de o notă ușor clasicizantă, venită și din nostalgia după chietudine ontologică: „albesc din ce în ce mai tare/nopțile/zilele/trec/am capul foarte limpede în dimineața aceasta/în liniște și singurătate/port arma melancoliei” (Despre antropos). Fiind „armă”, melancolia
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]