1,225 matches
-
treabă. Nu era dintre aceia care să fie legați de glie, de pădure, de animale, cu atît mai puțin de cai. Pentru cai îți trebuie o mulțime de bani, numai dacă nu muncești cu ei, cărăuș ori țăran. El era orășean și funcționar. Îi plăcea că e așa, avea altă lume, alt fel de a trăi decît cei mai mulți din jurul său. Asta îl făcea să fie mai liber, mai puțin dependent de ceea ce-l înconjura, nu-l interesa nici dacă a plouat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deloc dureros și cu probleme... Pe când la țară, e altceva: într-o casă și-ntr-o curte stai o viață de om, ba, câteodată, părinții lasă totul moștenire copiilor, iar aceștia, la rândul lor, copiilor lor și tot așa. Unui orășean, mai ales copil fiind, îi este la fel de indiferent dacă pleacă din cartierul cutare într altul, ori dintr-o urbe în alta. Câteodată - și nu de puține ori - intervine, chiar mirajul noului, care conduce, inevitabil, la dorința ardentă de a pleca
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu strângere de inimă și cu durere în suflet, în sinea lor, ei rămân aceiași fii ai satului. Cineva spune - și, poate pe bună dreptate - că, după un timp, oamenii aceștia ajung să nu mai fie nici țărani, dar nici orășeni pe de-a ntregul, “evoluția” lor oprindu-se pe undeva, pe la jumătatea drumului. Și, probabil așa s-ar putea explica faptul că, întorși de la țară, la începutul unei noi săptămâni de muncă, cu câte-o găină, o gâscă sau o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și trase la război, șifonierul nou, mirosind a lac proaspăt, o încăpere de oameni săraci lipsită de gust, dar încă nu stridentă, vădind dorința de mobilare la repezeală, numai să iasă un ban în lunile de vară în care năvălesc orășenii. Toate cufundate într-o liniște de sepulcru, strigătul unui copil undeva, departe, sau gâgâitul unei gâște i se păreau dincolo de pragul ușii, avea impresia că și-ar putea auzi mișcarea degetelor sau chiar rostogolirea ochilor în cap, o liniște părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
CÎțiva dintre soldații japonezi lucrau umăr la umăr cu prizonierii lor, uniformele lor zdrențuite fiind greu de deosebit de hainele kaki decolorate ale deținuților. Mobilul acestei activități Îl constituia un grup de treizeci de chinezi care poposise lîngă porți. Țărani și orășeni nevoiași, soldați din armatele marionetă și copii abandonați stăteau În drum, uitîndu-se fix la porțile de sîrmă ghimpată care se Întăreau Împotriva lor. Primii dintre acești oameni sărmani apăruseră În urmă cu trei luni. Noaptea, cei mai disperați se strecurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Parcată cam În mijlocul joncii, era o limuzină neagră Chrysler, flamura unui general al Guomindangului fluturînd pe catargul cromat. Parapetul blindat al unui tun automat era montat la prova joncii. Fără avertizare, tunarii deschiseră focul asupra orașului. Proiectilele zburau deasupra capetelor orășenilor care fugeau și explodau pe acoperișurile caselor. La un semnal de pe podul vasului, tunarii răsuciră tunul, fixîndu-și tirul asupra unui sătuc, la cîteva sute de metri de oraș. Primele obuze de la canoniere aterizau deja pe șoseaua prăfuită, lîngă cocioabele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
asupra unui sătuc, la cîteva sute de metri de oraș. Primele obuze de la canoniere aterizau deja pe șoseaua prăfuită, lîngă cocioabele cu un singur etaj. Compania de soldați naționaliști, care debarcaseră de pe vas, alergau acum peste orezării, vînÎndu-i pe orășenii care fugeau. Atunci, prima ghiulea a următoarei salve declanșă o uriașă explozie. Grupul de căsuțe din chirpici dispăruse, ridicat În aer de norul propriilor sfărîmături. Ascunzătoarea de muniții care explodă continua să erupă, aruncînd În aer coloane de fum. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
următoarei salve declanșă o uriașă explozie. Grupul de căsuțe din chirpici dispăruse, ridicat În aer de norul propriilor sfărîmături. Ascunzătoarea de muniții care explodă continua să erupă, aruncînd În aer coloane de fum. Pe drum, În apropierea sătucului, zeci de orășeni zăceau printre boccele și saltele, de parcă locuitorii acestui oraș hotărîseră să-și petreacă noaptea dormind În cîmp. Jim Își puse mîinile la nas și la gură, Încercînd să se oprească să strige. Privea cîmpia de foc de sub el, cîmpurile acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
foc de sub el, cîmpurile acoperite de fum luminate de fulgerele tunurilor navale și de casele care explodau lîngă fabrica de ceramică. Cuptoarele și coșurile străluceau În apusul soarelui, de parcă vechile sobe fuseseră din nou aprinse, ca să folosească drept combustibil trupurile orășenilor care zăceau În grădinile lor de zarzavat. Jim ascultă motoarele joncii care se deplasa pe canal, ca o inimă urîtă care ducea bătaia ei de moarte peste China, În timp ce generali imaculați Își acopereau ochii cu binocluri, calculînd balistica tunurilor. — Basie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dughene de mergi apa păn-într-amândoo haznelile și când s-ar întâmpla a să strica este cu putințe a se tocmi pe didesubt prin lagum și nu este trebuință de a se mai lăsa loc... de să faci atâta mărșevie despre orășeni asupra oalelor apii”. --Așa se face, dragule, că la 10 mai 1760, Alexandru Ghica voevod dăruiește lui Dima suiulgiul locul din jurul cișmelei vechi din poarta Curții domnești. Treburile însă nu se opresc aici, fiindcă în aprilie 1776 Grigorie Alexandru Ghica
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pi locul acela. Și neavând loc deschis pe undi umbla li s-ar fi pricinuind multă supărari”. La sfârșit se spune: “Și trebuinți iaste a fi pe acolo uliți... și de trii stânjini pentru întâmplare de foc și pentru trebuințili orășenilor”. În iunie 1794, se face o nouă cercetare, urmată de anaforă către vodă, confirmată de acesta tocmai la 30 iulie 1795, în care citim: “Hudița între zidul sfintei mănăstiri Trei Sfetitelor și întru biserica Catholicească să rămâie după cum se află
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ne îndreptățesc să credem că apelativul solomonar nu era încă, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, generalizat în lexicul românesc. Această situație l-a determinat pe autor să insereze nota explicativă, pentru ca termenul să poată fi corect înțeles atât de orășeni, cât și de românii din afara Ardealului. Vezi, de exemplu, cum își justifică poetul nota anterioară : „Aceasta trebuie să tălmăcesc, fiindcă mulți doară nu vor înțelege”. Faptul că I. Budai-Deleanu limitează spațiul de circulație a cuvântului la zona Ardealului concordă cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din adăpostul de lemne. Omul îi mulțumi și se îndepărtă neîncrezător. Misionarul știa că va săvârși din nou același păcat. Chiar dacă se refugiaseră în părțile acestea, credincioșii creștini erau priviți cu răceală de confrații lor. Zilele în care luptătorii și orășenii se întreceau care mai de care să primească botezul trecuseră demult. Misionarul era convins că Ordinul Sfântul Petru purta întreaga vină. Dacă iezuiții n-ar fi fost atât de mândri și nu i-ar fi înfruntat pe conducătorii japonezi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să aprinzi lumina. * Buturuga mică arde mai ușor. * În sport, mușchii luptă pentru victorie, iar mintea o obține. * În fața greutăților vieții, toți suntem halterofili. * Puternic nu este acela care impune puterea, ci acela care o suportă. * De Anul Nou, și orășenii ies la arat. * Unii colindători nu merg pe la casele oamenilor pentru a preamări nașterea Mântuitorului, ci pentru a face rost de bani. * Tot tânguindu-se de apropierea morții, s-a trezit că i-au murit toți vecinii. Deși românul are
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
că necesitatea prostituției În mediul nostru social, nu i indispensabilă. Populația noastră rurală, Într-o procentualitate de peste 80°/o nu reclamă nevoia prostituției. Târgurile cu o populație de cinci, șase mii de locuitori n au avut niciodată bordeluri. Nu toți orășenii sunt preocupați de necesitatea prostituției. În realitate nu-i decât un număr destul de redus de indivizi, raportat la marele mase populare, pentru care oficialitatea trebue să suporte mari cheltueli bugetare, sănătatea publică să fie amenințată, iar morala pălmuită. Sunt țări
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
cheltueli bugetare, sănătatea publică să fie amenințată, iar morala pălmuită. Sunt țări În care prostituția nu este admisă sau cel puțin nu este oficializată, deși starea lor de opulență le permite devertismente din acelea, pe care o infimă parte a orășenilor noștri le reclamă cu insistentă. Din punctul de vedere fiziologic, necesitatea actu lui sexual nu are nici o justificare măcar, până cel puțin după vrâsta majoratului. Prezența prostituatei cheamă pe adolescenți la o viață sexuală foarte timpurie, căci prostituția dă un
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
în copac. Se întoarse către vale: — Ce-a fost asta? — Ai auzit? îl atacă Pinky pe Brigadier cu frumoșii ei ochi mari. Ai auzit sunetul acela? — Ce-a fost asta? întrebară domnul Chawla și Ammaji, militarii și polițiștii, adepții și orășenii. Fără să vrea își luară ochii de la vârful muntelui. Deasupra ceaunului uriaș de gătit al lui Kulfi atârna o creangă ruptă. În ceaun erau condimente și mirodenii, ierburi și fructe, un sos delicios. Și mai era ceva. Încet, se apropiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ei. OAMENI CUNOAȘTEM? Trebuie să mărturisesc că nu văd în București în câteva luni atâta lume câtă văd în câteva zile ori de câte ori mă duc pe la mine prin sat. E cazul să exprim aici o îndoială cu privire la formula de existență a orășeanului comparată cu aceea a omului care trăiește într-un sat. Trebuie să te saturi de oraș ca să începi să reflectezi la modul de viață în comunități mici, în care individualismul e moderat de privirea vecinului sau de ochii uliței, care te
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
curțile lor. Sânt mari și pustii. Ce rost mai au asemenea curți? Sânt simboluri fără sens: au dispărut din ele vitele și uneltele agricole. Nu vreau să mă gândesc la faptul că un iscriitor din altă generație sau chiar un orășean de astăzi, ducîndu-se în satul meu, n-ar înțelege nimic din ceea ce simt eu și nici n-ar fi de acord cu mine. Gândul că ar avea dreptate el, și nu 206 eu, nu-mi produce nici o turburare. Sânt oare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
În lungul pârâului, vegetația era deasă: o masă periculoasă de rugi de mure, zmeură sălbatică și iederă otrăvitoare. Fii atent la urși, l-a avertizat Ellis. A apărut unul tânăr în zonă. Acesta era genul de atenționare care pe un orășean îl băga în sperieți, dar pe Zach l-a înviorat. Cei doi au urcat aproape doi kilometri înspre munte, acolo unde elanii pășteau după ce se întorceau de la râu. Ellis a rămas în picioare în spatele unui tufiș de mălin de Virginia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sunt sigur de asta. Margaret s-a chinuit să se ridice din fotoliu. Dintr-odată a simțit că Îi Înțepenise spatele. — Sunt convinsă că e sănătos și În siguranță alături de Din. Fac și ei, naiba știe ce mai fac tinerii orășeni În vremea din urmă. Probabil că, știu și eu, exagerez. Orașul ăsta a Înnebunit și nu-mi mai dau seama ce se Întâmplă. Nu-i mai simt pulsul, Mick. Nu-l mai simt și gata! Era mulțumită că lumina se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Uhlandstraße am lăsat văgăuna închiriată curată lună. Și pe urmă, și pe urmă? Pe urmă s-a-ntâmplat asta, pe urmă asta. Dar mai înainte, în noiembrie 1955, încă înainte să ne fi mutat în centrul Berlinului de Vest, devenind orășeni, fusese programată prima mea expoziție, după care puțin mai târziu s-a scris în ziar... Dar în felul acesta aș cădea în enumerare și aș fi obligat să pun în ordine, sub formă de bilanț, ceea ce nu poate fi forțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ea și-l privea. ― O vezi pentru prima oară atât de aproape, zise ea înțelegătoare. Te simți întors pe dos, nu-i așa? Nuanța de superioritate care i se ghicea în glas aduse un surâs palid pe buzele lui Gosseyn. "Orășenii ăștia", gândi el nemulțumit. Acum îi era mai bine. O luă de braț pe Teresa și porni mai departe ― Încrederea îi revenea puțin câte puțin. Fără nici o îndoială, Mașina nu-l va judeca în funcție de o abstracție atât de absolută cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ale prozei" sale. Deși nu este domeniul său predilect de referință, Emanoil Rei nu rămâne insensibil la partea nealterată a vieții, la comuniunea (pe cât posibil) cu natura, la îndemâna tuturor, dar ignorată de cea mai mare parte a actualei societăți de "orășeni". Iată doar o pildă: "Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
directorului, șarade, gazeta evenimentelor din sat și de aici până la primul bal n-a fost decât un pas. Aici, în antreu, trei mese puse cap la cap, erau încărcate cu bunătăți. Nu aveam voie să ne facem de râs față de orășenii din mahalaua Țiglinei. Trebuia să mergem la un cerc cultural, la Galați. Dar cum și de unde o îmbrăcăminte mai acătării. Aveam un material din catifea neagră, material alb și puțină broderie pentru guler, croitoreasa era gard în gard cu noi
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]