1,783 matches
-
privință, le-a dat omului ca să se hrănească printr-un meșteșug cinstit. Adevărații avocați* ai bisericei sunt artele. Un dom gotic, o arie de Palestrina, un tablou de-a lui Rafael sau o statuă de-a lui Michel Angelo, un orator bun, care se folosește de înclinările bune ale omului pentru a lăsa să-și secătuiască colțul, fac pe ateist religios, îl fac să se simtă nemărginit de mic față cu infinitul timpului și al lanțului cauzal. Este însă tot astfel
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ajuns pentru a putea întocmai-zugrăvi altora simțirile sufletului nostru. Iară încît se atinge de folosirea terminilor cea științifică se cuvine să luăm aminte următoarea regulă: 1) să nu întrebuințăm termini tropici și metafore, pentru că aceștia, fiind mai mult obicinuiți la oratori și poeți, desfătează mai mult decât învață; [a] 2-a) să încungiurăm terminii îndoielnici și universali, însă dacă din lipsa terminilor, ar fi neapărat ca să întrebuințăm terminii prin care se însemnează mai multe înfățoșări, mai înainte se cuvine a hotărî
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
un cec, iar el Îmi toarnă verzi și uscate. — Graeme Souness ar putea fi unul dintre cei care o să vorbească după cină. Sper ca și Kenny să poată veni de data asta. Iar Rodney Dolacre vine sigur. E un mare orator. — Mmm. Rodney Dolacre, cel care a plecat din Anglia. Am auzit că face ceva bani În ligă. A făcut niște chestii cu Besty, Marshy și Greavesy. Mda, a fost frumos din partea lui că și-a manifestat interesul. Nici o șansă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lui Homer Încă nu era fixat În secolul al III-lea, iar la Întocmirea vul gatei a contribuit În mod eficient critica alexandrină. Chiar și papirusurile cele mai vechi din Demostene sînt o demonstra ție a faptului că textul acestui orator se afla Încă Într-un stadiu fluid. Totuși, În primul secol al erei creștine, papirusurile reprezintă vulgata care, după cum s-a constatat, este În mare parte creația gramaticilor alexandrini. Este relevant raportul dintre tradiția papirusurilor și cea a codicelor. Atît
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
scurtă se ada ugă Rhetorica ad Herre nium. Pentru aceeași perioadă ne sînt Însă cunoscute numele a două zeci și șase de autori. Raportul este cam același cu cel din spațiul grecesc. Mărturiile referitoare la Hypereides (unul din cei zece oratori ai canonului grecesc) dezvăluie o altă latură a supraviețuirii textelor: știm că a ținut cel puțin cincizeci și două de discursuri, dar s-a păstrat unul singur În Întregime. Din cele nouăzeci și două de piese pe care știm că
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
biblioteci gene rale, Întreținute pe cheltuială publică, dar este verosimil ca niște copii oficiale ale operelor puse În scenă la sărbătorile importante, cum erau Dionisiile, să fi fost conservate În arhivele statului. Pseudo-Plutarh (Vitae decem oratorum 841 sq.) Îi atribuie oratorului Licurg propunerea de a conserva În felul acesta copiile oficiale, dar probabil că nevoia fusese resimțită mai Înainte. Știm că, din cînd În cînd, piesele erau reluate, după reprezentația originară, și că actorii aveau În chip firesc nevoie de copii
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Milone); originalele și copia lui Poggio pentru Pro Caecina, De lege agraria, Pro Rabirio Postumo, Pro Rabirio perduellionis reo, Pro Roscio comoedo, In Pisonem (se folosesc În reconstituire numeroasele apografe ale copiei lui Poggio); codex Laudensis (opere retorice): Brutus, De oratore; codex Veronensis (unele scrisori). În secolele care au urmat anului o mie, orașele Europei occidentale s-au transformat, devenind medii ale unor remarcabile inovații. Centrele urbane renăș teau după secole de abandon, iar oamenii care se adunau acolo erau, indiferent
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
a fost predo minant latină, iar umaniștii, după inventarea tiparului, s-au Îngrijit de tipărirea clasicilor latini. Înaintea tutu ror celorlalți autori, a fost publicat Cicero: De officiis și Paradoxa (În 1465, editat de Fust și Schoeffer, la Magonza); De oratore (1465, Sweynheim și Pannartz, la Subiaco); din același an datează o ediție din Lactanțiu. Autorii greci s-au bucurat de mai puțină atenție. Pri mele cărți tipărite În greacă au fost, din motive didac tice, gramaticile grecești ale lui Constantin
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
genealogii, iar încercările de a altera aceste ajustări se justifică prin necesitatea de a armoniza incompatibilitățile dintre prezent și acea genealogie. Falsificările sînt minciuni scrise, iar intenția conștientă de a înșela poate fi mai degrabă atribuită unui falsificator decît unui orator analfabet care oferă o versiune proprie asupra arborelui genealogic; acesta din urmă crede cu mai multă sinceritate în ceea ce spune. Absența unor texte scrise reduce drastic posibilitatea de a dezminți versiuni oficiale asupra trecutului prin confruntarea lor cu dovezi aparținînd
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciună. Probabil există în orice cultură o capacitate de a înțelege că unele minciuni sînt răuvoitoare, iar altele inofensive. Însă deși această clasificare este universală, nu există o uniformitate valabilă pentru toate culturile, în privința conținutului acestor două categorii contrastante. Un orator sau scriitor poate afirma un lucru conform codului cultural de care aparține, fără a avea intenția de a induce în eroare, chiar dacă, luată mot-à-mot, afirmația nu este adevărată; dacă ascultătorul sau cititorul interpretează afirmația conform altui cod, s-ar putea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
America fantezia verbală "este unul din aspectele cele mai importante". Prin fabulare copiii învață că vorbele pot fi folosite "aici și acum", după spusele lui Rappaport (1979:180) și drept urmare, pot induce în eroare, dacă acesta este scopul urmărit de orator. Dacă această potențialitate lingvistică este combinată cu "plăcerea pentru a greși și a-și confrunta forțele cu altcineva, prezentă încă de la vîrsta de doi ani", se crează un climat favorabil pentru minciună și pentru "jocul cu vorbele și cu adevărul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
antic al "Ideii". Aceasta ar fi partea pozitivă a halucinației grecești. De altfel, tocmai fiindcă tradusese din Platon, în proiectul său de Academie florentină Marsilius Ficinus nu acordă niciun loc plasticienilor arhitecți, sculptori sau pictori. Academia lui era compusă din oratori, juriști, scriitori, politicieni, filosofi pe scurt, din oameni serioși: liberali, nu servili. Veritabilii cunoscători ai Antichității, în plină Renaștere, nu cred în "artele frumoase". Leonardo da Vinci va fi îndreptățit să se indigneze: "Ați pus pictura în rând cu artele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sufletele - inclusiv cele ale animalelor - transmigrau în alte trupuri după moarte. Din această cauză era vegetarian, însă nu mânca fasole, deoarece aceasta producea gaze și se asemăna cu organele genitale. Dar, deși a avut asemenea convingeri, a fost un mare orator, un cărturar renumit și un profesor carismatic. Se spune că el ar fi scris constituția grecilor din Italia. Discipolii îl urmau pretutindeni și, curând, și-a format un cortegiu de adepți care doreau să învețe de la maestrul lor. Pitagoricienii trăiau
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
regat al Italiei, a cedat Greciei insulele Ioniene și a păstrat neutralitatea Angliei în timpul Războiului Civil din America. În țară, a luat măsuri de reducere a taxelor și impozitelor, și a redus cheltuielile guvernamentale. A fost înmormîntat în abația Westminster. Orator remarcabil, aflăm din Jurnalul reginei Victoria că putea să vorbească cîte 4-5 ore în Camera Comunelor, fără să bea un pahar cu apă. Se pare că personajul avea umor; întrebat odată care este statutul istorico-juridic al ducatelor Schleswig și Holstein
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Supremă avea acum mai multe secții, numite Queen's Bench, Common Pleas, Exchequer (de origine mai veche), la care se adăugau Chancery, Probate, Admiralty și Divorce, care mai înainte erau toate instanțe de judecată distincte. De pe banca Opoziției, Gladstone, mare orator, a fulminat împotriva politicii externe imperiale duse de rivalul său Disraeli. În timpul celui de-al doilea mandat de premier (1880-1885), ocupîndu-se cu prioritate de politica internă (punctul său forte), a trecut în Parlament o nouă lege (Irish Land Act, 1881
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Țării Galilor) la 19 mai 1898 și a fost înmormîntat la Westminster Abbey. Galeria Națională londoneză posedă un tablou al său pictat de Millais (v. Pictura). Gladstone are și o statuie pe artera londoneză The Strand. Ca om, Gladstone era dificil, orator strălucit dar demagog, robace, și un moralist fără morală: frecventa bordelurile, dar pretindea că o face pentru a le aduce pe prostituate pe calea cea bună, prin religie (studiul Bibliei). A fost adeptul politicii antiimperialiste și de non-intervenție în domeniul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
o lume în care deconstructivismul și relativismul axiologic fac ravagii, într-o lume în care noțiuni precum "eroism" și "terorism" capătă valori diferite în funcție de optica subiectului. Ceea ce nimeni nu i-a putut contesta vreodată lui Churchill a fost talentul de orator dramatic și... umorul. Dintre frazele memorabile rostite de el (indiferent dacă au fost gîndite de el sau de alții) sînt frecvent citate următoarele: "I have nothing to offer but blood, toil, tears and sweat" (în primul său discurs rostit în
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
retorica„în tribunale sau în alte adunări, cu privire la ceea ce este drept șila ceea ce este nedrept” se întemeiază pe o tehnică a în credințării(pistentike) și nu a învățării (didaskalike), ceea ce o diferențiază va-loric și de aceea dobândită prin știință. Căci „oratorul” urmăreștedoar să în-credințeze, iar nu să învețe pe cei ce-l ascultă despre ceeace este drept sau nedrept” (454e - 455 a). Particularitățile sale înraport cu epistéme apar însă, mai cu seamă, în Republica VI, 509 d -514 a. Două fiind
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ceea ceeste mai important, țin în primul rând de orizontul de aplicație. Caîncredințare, dovadă probabilă, pistis semnifica în luarea de cunoș tință în ordinea lucrurilor ca în platonism, ca și în retorică. Pentrua convinge, nu este de ajuns „caracterul” (ethos), oratorului. Nu este„cum spun unii... aproape cea mai tare dovadă”, pistis, „cinstea oratorului”, ci „caracterul” ethos (Aristotel, Retorica, 1356 a 13).Dovada este „o demonstrație de un fel anume” (pistis apodeixis tis),„întrucât căpătăm încredere în ceva mai ales când
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
dovadă probabilă, pistis semnifica în luarea de cunoș tință în ordinea lucrurilor ca în platonism, ca și în retorică. Pentrua convinge, nu este de ajuns „caracterul” (ethos), oratorului. Nu este„cum spun unii... aproape cea mai tare dovadă”, pistis, „cinstea oratorului”, ci „caracterul” ethos (Aristotel, Retorica, 1356 a 13).Dovada este „o demonstrație de un fel anume” (pistis apodeixis tis),„întrucât căpătăm încredere în ceva mai ales când presupunem că acela a fost demonstrat” (gar pistémon malista hotan apodeichshtai hypolabomen) (1356
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
O astfel de hotărîre nu numai că ar asigura cele mai înțelepte decizii, ci i-ar scuti pe ceilalți de foarte mult timp și efort." Membrii resping categoric o soluție pe aceste considerente. Un membru pe care îl voi numi Oratorul argumentează: În privința celor mai importante probleme cu care se va ocupa această asociație, nimeni dintre noi nu este mai înțelept decît restul pentru ca opiniile sale să prevaleze în mod automat. Chiar dacă unii membri ar putea ști mai multe despre o
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
pe aceste considerente. Ar trebui să ne garanteze tuturor dreptul de a participa la luarea deciziilor asociației. Mai exact, pentru că toți sîntem la fel de competenți, ar trebui să ne conducem în mod democratic." Discuția ulterioară relevă faptul că opiniile pronunțate de Orator sînt în acord cu opinia majorității. Apoi dumneavoastră acceptați să concepeți un statut în conformitate cu aceste asumpții. După ce începeți să lucrați, descoperiți imediat că diverse asociații și organizații autointitulate "democratice" au adoptat multe constituții diferite. Descoperiți că și printre țările "democratice
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
întreba dacă criteriul înțelegerii luminate este necesar sau adecvat. Dacă membrii sînt la fel de competenți, de ce este necesar acest criteriu? Iar dacă membrii nu sînt la fel de competenți, de ce să creăm o constituție presupunînd că sînt la fel de competenți? Oricum, după cum a spus Oratorul, principiul egalității politice presupune că membrii sînt toți la fel de competenți pentru a participa la luarea deciziilor, cu condiția să aibă oportunități adecvate de a se informa asupra problemelor prin anchetă, discuție și deliberare. Al treilea criteriu asigură existența acestor oportunități
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
că uneori ele se află în conflict și va trebui să facem unele judecăți în privința compromisurilor dintre valorile aflate în opoziție, după cum vom vedea în analiza constituțiilor democratice din Capitolul 10. În final, o întrebare fundamentală: se pare că opiniile Oratorului au fost acceptate necondiționat. Dar de ce să fie acceptate? De ce ar trebui să credem că democrația este dezirabilă, mai ales în conducerea unei asociații atît de importante ca un stat? Și dacă dezirabilitatea democrației presupune dezirabilitatea egalității politice, de ce să
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
și în cazul lui naufragiu sau sufragiu); la fel, limonadă este din fr. limonade sau germ. Limonade, dar varianta limonată este din it. limonata. Alteori, sensul neologismului poate confirma sau infirma etimologia franceză: spicher, considerat împrumut din engl. speaker „vorbitor, orator“, este din franceză, unde termenul respectiv are sensul de „crainic (la radio)“, ca în română. Tot așa vatman, explicat ca provenind din engleză (unde el nici nu există), este un împrumut din franceză. Pentru flanelă, explicat prin franceză datorită celei
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]