1,646 matches
-
indispensabil ca maimuțele lui Balzac și creioanele lui Goethe (dacă-mi aduc bine aminte). Se pare că nu se poate altfel. Nu l-aș arăta nimănui niciodată, nu doar de teamă că mi-ar putea fi furat, și-atunci adio Orbitor III și tot ce-ar mai putea veni după el, ci pentru că e ceva... intim, imposibil de înstrăi nat. În WC-ul femeilor spațiul nu e diferit de cel nor mal și podeaua are probabil același mozaic alb-ne gru
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
că trădasem specia umană. Nu eram nicidecum un ticălos, dar nici nu se putea spune că eram prea bun. M-am uitat la ceas. Era zece noaptea și eu nu știam unde voi dormi în noaptea aceea. În întunericul nopții orbitoare, toate întâmplările mele semănau mai mult a ficțiune, de parcă aș fi fost ușor drogat. Capul îmi era însă perfect limpede. M-am îndreptat încetișor către o bodegă din sat unde am mâncat ceva într-o bucătărie ca toate bucătăriile din
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
luat degetul de pe butonul de transmisie și n-a mai revenit. N-am știut ce vrea să facă. Tommy a băgat viteză, crezând că suntem pe-aproape. Era cam beznă acolo. Își acoperi ochii cu mâna, ferindu-i de lumina orbitoare a amintirii. — Apoi l-am văzut. Era răsturnat în șanț, pe partea dreaptă, chiar la sud de drum. Tommy a înjurat și a apăsat frâna. Am derapat și am călcat linia continuă. Asta ai văzut tu: urmele noastre pe banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în automobile. Trei duzini de rable vopsite cu spray așezate la verticală sau cruciș, ca niște lintouri. O copie perfectă. Ies din mașină, dând ocol cercului vertical. El reușește o imitație chinuită de veselie. Iată-l: monumentul ideal pentru ascensiunea orbitoare a oamenilor, experimentul trecător pe care selecția naturală l-a făcut cu conștiința. Și, peste tot, mii de rândunele și-au făcut cuib în arborii ruginiți. Cinează în orașul vecin, Alliance, la un local numit Longhorn Smokehouse. Un televizor suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui, așterne cuvintele: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. Îi vâră bâjbâind biletul între degete. În timp ce ea citește, o suliță orbitoare îi lovește emisfera dreaptă. Cade la loc în pat, cu un țipăt sugrumat. Apoi încremenește. L-a distrus de două ori. Într-o panică reptiliană, lasă biletul pe noptieră și dispare. Chinul lui izbucnește, prea uluit ca să se înfrâneze. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era acolo, dar am simțit adierea unui parfum cunoscut și mirosul de sânge a dispărut și a fost înlocuit de altele, dintr-o vară îndepărtată. M-am liniștit și apoi ecranul s-a stins. M-am trezit într-o lumină orbitoare și mi-era foarte sete. Mama zâmbea și vorbea, vorbea fără oprire și spunea ceva despre o fetiță perfectă, care n-a plâns, ci, din prima clipă, a respirat liniștită, ca și cum făcuse asta dintotdeauna. Nu plânge nici acum, doar doarme
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
salvează un neuron. Elena mi-a povestit cum e viața la Montréal, cum circulă ei prin orașe subterane când afară sunt minus 40 de grade, cât de multă literatură quebecoasă, dar și românească citește. I-a plăcut volumul întâi din Orbitor, singura carte românească pe care o avem și noi aici, a citit-o deja toată diaspora din Fribourg... Ei nu au deocamdată copii, nici nu știu dacă o interesa ce-i spuneam, dar pentru mine a fost esențial să-i
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
cum a fost și ce aspect avea seara și ce senzație Îți dădea - și-i povestești despre mirosul și gustul amețitor al uriașului dig pustiu, despre lumina ce murea pe zidurile de cărămidă tocită ale caselor dărăpănate și despre frumusețea orbitoare a acelei țesături de lumini și culori proiectate pe prora marelui vas, dar cînd Începi să-i povestești, simți că nu poți, nu poți nici măcar să retrăiești sentimentul de mister, bucurie și tristețe sfîșietoare pe care l-ai trăit atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de explozia ei crudă și Îngîmfată de putere, bogăție și abundență, În loc să trăiesc sentimentul că mă Înec În ea ca un atom anonim, mi se pare acum că privesc o paradă măreață, un carnaval ai vieții palpabile, bîlciul uriaș și orbitor al Întregii lunii, În care mă mișc sigur de mine ca una dintre cele mai distinse și victorioase personalități. În această clipă, aflîndu-mă În apropierea parcului, ai cărui copaci Îi vedeam Înveșmîntați În verdele lor fermecat și avînd sub ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atom banal de lut, și toate străzile amuțeau cînd ea vorbea. Așadar oamenii o priveau cu respect, cu groază și umilință și cu dragoste, căci moartea, moartea cea mîndră, poposise În locurile obișnuite și cunoscute lor, iar chipul ei strălucise orbitor În aerul cenușiu și murdar, Își măsurase glasul, pasul și măreția cu banalitatea obosită și brutală a zeci de milioane de oameni și, În cele din urmă, le sfîșiase veșmintele, le amuțise glasurile stridente și batjocoritoare și, prin imaginea celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și izbîndă ce se contopea cu bucuria sălbatică a nopții, a vapoarelor, a primăverii, a lunii aprilie. Pe stradă, puțin mai departe, În locul unde noaptea strălucise și scînteiase ca o cădelniță uriașă din care se Înălța o flacără prăfuită, aurită, orbitor de strălucitoare, licărirea obscenă se mai domolise și căpătase o nuanță cafenie, la fel de lividă, dar ceva mai stinsă. CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cauză. Cupola se înălța la aproape două sute de metri deasupra capului. Se rotunjea de jur-âmprejur, cu o transparență limpede, iar dincolo de ea luceau nestematele astrale ale centrului galaxiei. Prim-plan pe Calea Lactee. Milioane de sori, cei mai arzători și mai orbitori. Chiar aici, în miezul unei frumuseți fără pereche, Enro își lansase marea sa flotă. Se gândea, probabil, că va fi locul hotărârii finale. Mai repede, acum, se perindau amintirile păstrate de Ashargin din săptămâna în care a observat marea bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fie tulburați la apropierea de Zeul Adormit? - Sunt convins, zise Gosseyn-Ashargin, că Zeul Adormit va veghea în persoană ca totul să se desfășoare așa cum se cuvine. Nu putea să lase să se înțeleagă mai mult din planul său. O lumină orbitoare, ivită din surse invizibile. Preoți, aliniați de-a lungul fiecărui perete, înarmați cu lănci, scânteietoare și stindarde dintr-o țesătură prețioasă. Astfel se termina ritualul preliminar în vasta criptă a Zeului Adormit. În momentul decisiv, Gosseyn-Ashargin puse mâna pe levierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
apoi întregul trup se acoperi cu stele albe și aurii. Lanark simți cum forma gotică îl domină de la o distanță de kilometri întregi, o galaxie cu formă umană. Apoi figura deveni o pată aurie care se extinse într-un glob orbitor. Se auzi un tunet și o clipă aerul din încăpere deveni dogoritor. Podeaua se umflă și luminile se aprinseră. A luat ceva timp să vadă deslușit lucrurile. Tunetul se sfîrșise, dar în întregul apartament, instrumentele rezonau dogit și spart. Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în șir, cu Ozenfant pe post de dirijor, în timp ce ecranele ne arată filme vechi color cu adolescenți goi dansînd printre flori și soare care nu mai există. Rima se opri din mîncat și Lanark privi cu teamă fereastra. Un soare orbitor se odihnea la orizont unei mări de nori, iar un vultur trecea în zbor. Lanark arătă cu degetul și spuse: — Asta nu-i? Nu-i un...? Noakes își șterse fruntea și zise: — Nu e un film. Lucrul de care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de emoții disperate că, în cele din urmă, trebui să se oprească și să își tragă sufletul. Pe malul depărtat al canalului erau atelierele uzinei metalurgice Blochairn. Dinspre ele se auzeau lovituri și izbituri monotone, iar o lumină portocalie străluci orbitor deasupra, pe cer; apa canalului făcu bășici negre și dîre de abur valsară pe suprafața ei și o luară în sus spre un nor care plana peste cărarea edecului. Un gard de fier înalt despărțea cărarea de parcul Alexandra. Respirînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Marginea era o fîșie acoperită cu iarbă sub o stîncă neagră înfășurată în iederă. Vaierul sirenelor se auzea undeva în spatele lor, și mașini de poliție treceau în goană spre lumină și tunet. întreruperea din față părea blocată de o lumină orbitoare, iar vehiculele încetineau cînd se apropiau de ea. Curînd, Rima și Lanark ajunseră la o coadă mare de camioane și autocisterne. Șoferii stăteau pe margine, vorbind tare și gesticulînd, căci larma creștea la fiecare pas. Trecură pe lîngă un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Doamna Macfee luă o altă conservă și pompă un miros de pansele. — Rahaturi sentimentale! țipă Macfee și răsuci cu violență un buton. Interiorul deveni parte a unei decapotabile roșii care gonea pe o autostradă cu multe benzi sub un soare orbitor. Un nor de puncte deveni vizibil în ceața sufocantă din față. Punctele deveniră un grup de motocicliști. Mașina acceleră, deplasîndu-se într-o parte spre motociclete. — Jimmy! zise doamna Macfee, știi că nu-mi place asta. — N-ai noroc, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca o cană cu lapte la marginea unei mese goale. Un punct negru în formă de pasăre, aruncînd o umbră cît o scamă, păru că-i traversează una din laturi. Mai tîrziu, cînd vîrful și prăpăstiile muntelui pluteau cremoase și orbitoare deasupra lui, îndreptîndu-se spre soare care le colora umbrele în tonuri de albastru, văzu că întreaga cîmpie înnorată se termina acolo, și un munte real se înălța sub cel alcătuit din nori. Avea un vîrf ascuțit și prăpăstii de granit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
21, 23, 25, 27, 29, 31 sînt suculente selectate din apocrifele grecești sibiline, editate de Hermippus și traduse de Friedrich Nietzsche, mai puțin poiana înflorită din Sibma, bogată în vițe și Eleale pînă la piscina asfaltată; soarele, vîntul și spuma orbitoare; triumful Galateei și căsătoria ei cu Grant; prăbușirea Cocqigrues; Dumnezeu se predă; înflorirea strălucitorilor ciulini cenușii; construcția acelei Nephelococugia; ciocîrliile, alăutele, violoncelele, violetele și revărsarea de furie; vapoarele de cursă liberă pe fluviul Clyde; fericirea și activitatea pozitivă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
figuri minuscule se înghesuiau pe terase și se adunau pe cele două ringurile de dans, fiecare la cîte un capăt al terenului din mijloc. Crizantemele păliră și o scînteie stacojie zbură printre ele, urmată de o coadă lungă de pene orbitoare, albe și verzi. Pe pardoseala de lîngă fereastră erau înșiruite mormane de perne uriașe colorate. La etajul de sus, la unul din capete, era o orchestră din doisprezece instrumentiști, cu toate că în acel moment erau doar un clarinetist care cînta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina nu va accepta niciodată falsa lui identitate. Blocat, rămase imobil, abătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare sulpă și prinzându-l pe Gosseyn în fascicolul său orbitor, se imobiliză. De dincolo de lumină răsună o voce: ― Gilbert Gosseyn, nu-ți sunt dușman, dar nu-ți pot spune mai mult până nu te urci în avion. Ca să fim siguri că ai s-o faci fără vorbă și fără ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn. Și se opri din nou, conștient că asistă la sfârșitul unei epoci Lyttle îl trase de mână. Gestul îl galvaniză pe Gosseyn mai mult decât vorbele Se repezi înainte, urmând spoturile incandescente ale farurilor de camioane și avioane, strălucirea orbitoare a proiectoarelor care-și revărsau lumina din înaltul fiecărui zid metalic suficient de solid pentru a suporta un aparat atomic de iluminat. ― Să ocolim, ca să ajungem în spate! ― strigă Gosseyn. Și arătând drumul care ducea la copertina de metal pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cauză. Cupola se înălța la aproape două sute de metri deasupra capului. Se rotunjea de jur-âmprejur, cu o transparență limpede, iar dincolo de ea luceau nestematele astrale ale centrului galaxiei. Prim-plan pe Calea Lactee. Milioane de sori, cei mai arzători și mai orbitori. Chiar aici, în miezul unei frumuseți fără pereche, Enro își lansase marea sa flotă. Se gândea, probabil, că va fi locul hotărârii finale. Mai repede, acum, se perindau amintirile păstrate de Ashargin din săptămâna în care a observat marea bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]