5,945 matches
-
m-am gîndit la echipa noastră în primul și-n primul rînd. Dacă am fi mai uniți, nimeni nu ne-ar face față, la asta sper. — Care echipă, ce pont? Vrei să mă șantajezi, simte Comandantul că este rănit în orgoliu. — Nu ești curios? Eu n-aș avea încredere oarbă în toți subalternii ăștia de doi bani, îl ispitește încă o dată Regizorașul, jur pe onoarea mea.. — Astea-s minciuni și speculații, dă Comandantul semne de plictiseală, nici n-ar trebui să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
găină care parcă au ceva de împărțit. — Exact, se distrează Roja, lăsîndu-se și el furat de armonia unui solo scurt de chitară, ea își folosește farmecele trupului ca să-l atragă, dar în final o să-l respingă ca să-și satisfacă propriul orgoliu. — N-are nici o logică, i se pare Curistului, în cazul ăsta la ce bun atîta efort și zbatere? — Pentru plăcere, zice Roja, e ca-n viață, după ce ți-ai atins un obiectiv, nu te mai interesează, faci pe deșteptul. Dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unii i-a luat gura pe dinainte la Baricadă, în timpul mitingului din fața Comitetului Central, pe la Televiziune și așa mai departe. Erau și ei oameni, Gulie, zice Roja, nu puteau să țină totul în ei, fără să sufle nici o vorbuliță. Slăbiciuni, orgolii, îngîmfare, se gîndește, asta i-a dus de rîpă de fapt pînă la urmă. Numai domnul Președinte s-a simțit stăpîn pe situație de la începutul începutului. Dacă există vreun lucru din toată mizeria asta despre care se poate discuta în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
înainte de final, că n-a avut curaj să treacă peste decizia tușierului, care a rămas cu fanionul jos. — Nici unii nici alții nu știu să piardă, își dă cu părerea domnul Președinte. Ce e așa de importantă o cupă? — Chestii de orgoliu, explică Sena, gîndiți-vă cine era la oficială. Toți generalii țării în frunte cu fratele și juniorul Geniului. Ca să nu-i mai punem la sooteală pe restul de activiști și membri de partid. — De parcă fără fotbal nu s-ar putea trăi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Tușica. O să-ți întoarcă spatele toată lumea, Bătrînul, Gulie, Tîrnăcop, Dendé, dacă o să se afle că pentru tine Revoluția n-a însemnat decît o experiență care a avut loc pe spinarea altora, de care ai profitat doar că să-ți satisfaci orgoliul personal. Se puse în sfîrșit în mișcare urmărindu-și cu atenție propriii pași, cadența enervantă dată de zgomotul placheurilor metalice de pe călcîiele cizmelor sale militărești, pe care le mai purta doar pentru că încă nu i se ivise ocazia să și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trecînd în spatele barului, trimițînd ocheade dulci fetișcanei care tocmai servește o bere Efes Pilsen unui client, doar nu cumva îi e frică de ceva și vrea doar să mă îmbuneze printr-o mișcare de doi bani, se preface atins în orgoliu. — Mi-a spus-o răspicat că mizează mult pe patima dumneavoastră pentru jocurile de noroc, pentru viața politică din România, cu bunele și relele ei cu tot, spune Patru Ace. — Știu că nu-și poate scoate nicicum din minte că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
voi. Ghinionul lor dacă nu și-au dat seama la timp că și voi urmăreați același lucru. — Nu-i așa c-ar fi fost o prostie să le-o spunem noi? zise Tușica. La urma urmei e vorba și de orgoliu. N-ar fi fost oare mai bine să nu fi venit la întîlnire? N-ar fi fost cel mai înțelept să-i fi lăsat în pace din prima clipă în care a simțit că puneau ceva la cale? Ești un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe o perioad... de mai mulți ani, chiar terminarea vieții sportive, te intrebi care este rațiunea... Un moment de glorie, bani nenum...rați, alte interese? Ai spune c... este inevitabil; competițiile sportive mari sunt un amestec de ambiții individuale cu orgolii naționale și cu interese de afaceri. Nu numai sportivii concureaz..., ci și statele (națiunile) și mării sponsori. O medalie la Olimpiad... aduce glorie individual... (sau pentru echip...), dar și contracte de publicitate foarte lucrative. Num...rul de medalii ierarhizeaz... ț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
s... fie luate decizii bine informate, care s... m...reasc... șansă de reușit... în competiția economic.... Sunt șefi de întreprindere care sunt tentați s... între în viață politic... sau care deja au f...cut acest pas. Uneori, este vorba despre orgolii personale și despre neînțelegerea inc... a ceea ce înseamn... „conflict de interese”. Alteori, se consider... c... numai prin implicarea direct... și personal... în viață politic... se poate schimba ceva de fond în viață economic.... Orice argumente am aduce în favoarea unei asemenea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
inimă. Meștere, zidește, zidește împrejur până când sângele se va elibera din strânsoare și va lega cărămida precum cuvântul lui Dumnezeu!" Manole, pe atunci, suferea ca orice pământean de naivitatea lui Adam, de egoismul lui Noe, de trufia lui Moise, de orgoliul lui Iisus. Solemnă, pădurea îngâna cântare: "Toată grija lumească să o lepădăm, cu taină să o lepădăm!" Umbrele sălciilor, precum niște femei la necurăție, umpleau pridvorul; plopii făceau închinăciuni ca-n vreme de furtună, vântul îndoia genunchii; stejarii legau nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
comod să exiști? Sângele omului trist se culege de pe limba clopotului; singurătatea așterne pat în vene, Dumnezeu se scuză invocând incompatibilități, Dumnezeu se exclude din ecuațiile cu o singură necunoscută. Are grupa 0+, primește de la toți, se injectează cu propriul orgoliu. Doamne, mai bine te-ai oferi câte puțin fiecăruia decât ca un mare nimic. Pentru mine, Doamne, prefer să fii deget, pentru bunica ochi, pentru tata ureche, inimă pentru mamă, plămân pentru bunicu (a fumat toată viața), unghie, lacrimă, fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ziua celei de-a doua veniri e aproape! Dar grijă mare, fraților, în taină, în mare taină să-l primiți! Aici trufia se îmbrăca în sutană de popă și prindea rădăcini adânci, sărăcia era cel mai fertil pământ. În mănăstire, orgoliu se înfrâna cu nevoință și ascultare. Orgoliul omului mântuit era cea mai spurcată față a mândriei. Când era vorba de izbăvire condiționată, starețul avea perfectă dreptate: rugăciunea intimă epata o sinceritate bonificată, un fel de troc reciproc avantajos; Dumnezeu stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aproape! Dar grijă mare, fraților, în taină, în mare taină să-l primiți! Aici trufia se îmbrăca în sutană de popă și prindea rădăcini adânci, sărăcia era cel mai fertil pământ. În mănăstire, orgoliu se înfrâna cu nevoință și ascultare. Orgoliul omului mântuit era cea mai spurcată față a mândriei. Când era vorba de izbăvire condiționată, starețul avea perfectă dreptate: rugăciunea intimă epata o sinceritate bonificată, un fel de troc reciproc avantajos; Dumnezeu stătea la tarabă, păcătosul se cotrobăia de mărunțiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu stătea la tarabă, păcătosul se cotrobăia de mărunțiș: "Doamne, uite cum respir Dumnezeirea ta, cum suspin numele tău și cu câtă răbdare îmi duc crucea. Fac ce-mi ceri, Doamne, numai îngăduie-mi să primesc mântuire." În mânăstirea Fântânele, orgoliul sporea odată cu amăgirea: Tatăl nostru care... fii și tatăl meu măcar atunci când ei dorm și nu le mai trebuiești. 54. Petru și-a ales mânăstirea, precum apa curgătoare pietrele. Apa muntelui, cea mai torturată materie: smulsă din izvoare, lovită de stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu putea fi tolerată. Scenariile gândite în fiecare noapte în livada coniței Cătălina erau ipotetice, atât cât să aibă gust țigara, să încălzească coniacul, să lunece brișca în bucata de slănină afumată. Totuși scenariile nu le domoleau nici pe departe orgoliile de veterani ai schitului. De după creasta Bârgăului, soarele cât o mămăligă pentru toți flămânzii lumii; la poalele Bârgăului, o câmpie sub care pământul năștea milioane de licurici; vântul sufla atât cât să le deschidă ochii; cerul deasupra cerului era fumuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sfîrșit își încheie monografia C. Antoniade el mort, începe istoria machiavelismului." Firește, a machiavelismului de după Machiavelli. Machiavelli a făcut o mare concesie, despre care posteritatea află din dedicația introductivă la Principele. Tot acest mic text prefațator e o luptă între orgoliul superiorului spiritual, care mimează modestia omului de rînd îndrăznind să scrie pe un subiect înalt, și dorința de a-l interesa pe noul principe într-atît, încît să-i acorde favoarea reabilitării. Voind să rămînă el însuși, spiritul se răsfață în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mimează modestia omului de rînd îndrăznind să scrie pe un subiect înalt, și dorința de a-l interesa pe noul principe într-atît, încît să-i acorde favoarea reabilitării. Voind să rămînă el însuși, spiritul se răsfață în parabole ce satisfac orgoliul, abdicînd abia observat, în fața dorinței, printr-un singur cuvînt de laudă ("însușirile Voastre") nemeritată de mediocrul Lorenzino de Medici. Dedicația se citește cu plăcere, de la un capăt la celălalt, pentru jocul inteligent al analogiilor și unda de ironie amară în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
De aici o întreagă teorie a cauzelor pierderii puterii (Cap. XXIV). Lectura atentă a capitolului "Despre principatele eclesiastice" (asta însemnînd puterea papală, teocratică) descoperă o calculată detașare ironică. Intrucît sînt guvernate de o Rațiune superioară, ar fi un semn de orgoliu, spune autorul, dacă s-ar încumeta să le analizeze. Ar comite, deci, un fel de hybris. Folosește figura retorică a preteriției, spunînd totuși ceea ce n-ar vrea să spună, motivînd că mintea umană n-ar putea ajunge la astfel de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o singură dată și atunci doar la Vechiul Testament, de unde îl alege numai pe Moise, invocat într-o serie de conducători charismatici. Pentru antichitate, per exemplum, sînt folosite relatările din Titus Livius și Tacitus, despre miracole. Religia celor vechi educa acțiunea, orgoliul, pe cînd cea nouă beatifică umilința. Lenea contemplativă, în schimb, frînează violența, observa Machiavelli (în Discorsi și în Istoriile florentine). O astfel de considerație, pe cît de pătrunzătoare tot pe atît de esențială, ține de antropologia religiosului privit din perspectiva
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ilustrul lor neam, precum și zelul neștirbit în fața stemelor lor. Persoanele cu bun simț spun că aceștia ar face mai bine să nu figureze în lume decît ca seniori la locul lor, să renunțe odată la emfaza spre care-i poartă orgoliul, să nu întrețină mai mult decît o gardă, suficientă pentru a alunga hoții din castel, în caz că s-ar arăta vreunii atît de înfometați încît să caute acolo de-ale gurii, să dărîme meterezele, zidurile și tot ceea ce poate da reședinței
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cele mai avantajoase, acțiunile cele mai violente. Războiul este o soluție extremă, de aceea nu trebuie să recurgi la el decît cu precauție și în cazuri disperate, și să te gîndești bine dacă îl faci purtat de o iluzie, din orgoliu, sau dintr-un motiv solid și indispensabil. Există războaie defensive și, fără îndoială, acestea sînt cele drepte. Există războaie din interes, pe care regii sînt obligați să le facă, pentru a menține ei înșiși drepturile care li se contestă; ei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
misticismul” galilean. S-au făcut nenumărate supoziții în legătură cu decizia sa. Dar nici aici nu se poate aduce un răspuns ferm și unilateral. Personal nu cred că un motiv unic i-ar fi putut determina gestul. Ioan trivializează punându-l pe seama orgoliului rănit la unctio Bethaniae și a poftei nemăsurate de bani. E penibil să-ți închipui că pofta de bani, perspectiva paradisiacă a chilipirurilor îl vor fi ținut trei ani lângă Isus! Dacă era obsedat de îmbogățire, Iuda și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a explica sinuciderea, Origen propune o explicație care va intra ulterior în folclorul medieval creștin: Iuda se grăbește să moară înaintea lui Isus ca să beneficieze de milostenia Acestuia 51. Altfel spus, Iuda se judecă singur, devine propriul judecător, gest de orgoliu impardonabil. Origen nu face nici o aluzie la soarta postumă a ucenicului pierdut, nu vorbește nici despre condamnarea lui, nici despre o posibilă salvare. El spune doar că Iuda a avut șansa mântuirii in extremis, după trădare, dar că a luat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din Retorica lui Aristotel, Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din calcul, dar fără nici o răutate, în timp ce adikemata implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al omului și rătăcire dorită de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
theoria) canină și picioare de cerb. Monștrii cu pricina sunt „proiectanții” turnului Babel, cei care au conceput și apoi au îndemnat oamenii, bărbați și femei laolaltă, să se înhame la o muncă titanică, mai presus de firea omenească. În nemăsura orgoliului lor, aceștia au silit o femeie însărcinată să nască pe stiva de cărămizi în timpul lucrului, căci socoteau că nici o clipă nu trebuia risipită aiurea. Dumnezeu i-a pedepsit, întâi prin orbire și prin amestecarea limbilor, apoi prin transformarea lor în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]