2,438 matches
-
a văzut, și fața lui s-a luminat. —Hei, Anna! Leon și Aidan fuseseră prieteni din copilărie, dar, în formulă completă, cu mine și Dana, fusesem combinația ideală, toți patru ne potriviserăm de minune. Când nu scanda că lucrurile sunt oribile sau porcării, Dana era o persoană extrem de afectuoasă și de amuzantă. Obișnuiam să plecăm toți patru în weekend împreună. Am petrecut o săptămână în Hamptons vara trecută și fuseserăm împreună la schi în Utah în ianuarie. Obișnuiam să luăm cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în mașină cu doi bărbați necunoscuți - mai încercați sâmbătă seară după ce-am băut șaișpe pahare. Și categoric nu mă urc într-o mașină cu perdele cu volănașe. (Mai știi? Ți-am zis că erau niște chestii roz încrețite și oribile la geamurile din spate.) Gorila 1 aruncă un porcoi de bani pe masă, o grămadă numărată cum se cuvine, legată cu o banderolă de hârtie, cum fac la bancă, și zice: Acum vrei să te urci în mașină? Eu: Câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spital. Nu m-am dus la serviciu în ziua aceea. Mi-a fost rău de la stomac și m-am culcat la loc. Mai târziu, pe seară, am dat drumul la televizor. Canalul de știri transmitea un reportaj despre un accident oribil care tocmai avusese loc pe autostrada interstatală și era exact ce văzusem eu. Un camion mare care transporta substanțe chimice explodase, alte mașini luaseră foc, câțiva oameni muriseră... Nu mi-a venit să cred. M-am întrebat dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ai gustat. Nu mâncarea. Farfuria. — Ce are? Rachel rămăsese țintuită locului cu paleta în mână. —Vreau una cu flori. Ea are una. Mama a arătat spre Helen, scuturând energic din cap. Dar și farfuria ta e frumoasă. —Nu e. E oribilă. E din sticlă cafenie. Eu vreau una de porțelan alb, cu flori albastre, ca a ei. Dar... Rachel rămăsese perplexă. —Helen, bănuiesc că n-ai vrea să...? — Nici gând. Rachel nu știa ce să facă. Era de-abia prima seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
săptămâni de îndurat și ei deja făceau figuri. Nu mai e nici una cu flori albastre. Tata o are pe singura rămasă. —Poate s-o ia pe-a mea, s-a oferit tata. Dar nici eu n-o vreau pe cea oribilă de sticlă cafenie. —Te mulțumești cu una albă simplă? —Va trebui. Cotletul de porc al tatei a fost mutat pe o farfurie albă și s-a efectuat transferul cinei mamei. —E toată lumea mulțumită acum? a întrebat Rachel sarcastic. Am purces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a icnit mama, când a lovit-o ceva în piept. O pălărie galbenă. A lui Maggie. JJ și Luka, fiul lui Claire, jucau frisbee cu ea. —E cel mai bun lucru pe care-l pot face, a zis mama. E oribilă. Claire arată de parc-ar fi mama miresei. Și eu sunt mama miresei! I-a aruncat pălăria înapoi lui Luka, apoi s-a uitat la farfuria din fața ei. — Ce naiba sunt chestiile astea? Oh, asta trebuie să fie faimoasa mazăre dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o să danseze cu Jacqui pentru că o să aibă un copil și n-are prieten. Hm, mulțumesc. Stați așa, a zis mama. Vin și eu să fac un dans. Nu zice „să faci un dans“! a zis Helen îngrozită. E o expresie oribilă, zici că ești Tony Blair. —Tată? am întrebat. Vrei să dansezi? A clătinat din cap cu grijă, mai alb decât fața de masă. Poate ar trebui să-l ducem la doctor, am zis încet. Intoxicațiile alimentare pot fi periculoase. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înalt și atât de sigur de el că era aproape îngâmfat. Până și fața lui avea o altă culoare. Acum șase, șapte, opt luni, nu realizasem că arăta pământiu și țeapăn. Am observat abia acum când își pierduse acea rigiditate oribilă și devenise vioi și plin de culoare. M-a zărit și a zâmbit larg. Un zâmbet orbitor, cum nu mai văzusem niciodată la el. —Anna. Hei, arăți grozav! Vocea lui era mai sonoră decât fusese înainte. —Mulțumesc. —Mda. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu-i așa? —Mângâietor Delicat. În ce fel? —Prea drăguț. Până să ajungem în salonul pentru nașteri de la spital, contracțiile erau la un interval de patru minute. Am ajutat-o pe Jacqui să-și schimbe rochia minunată cu o cămașă oribilă, apoi a apărut o infirmieră. —Oh, slavă Domnului, a zis Jacqui. Repede, repede, anestezia. Infirmiera a examinat regiunile inferioare ale lui Jacqui și a clătinat din cap: —Prea curând. Nu sunteți dilatată îndeajuns. — Dar trebuie să fiu! Sunt în travaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la fugă pe coridor, ușurată să fac ceva util. Din direcție opusă venea în goană o femeie foarte însărcinată; era dezbrăcată, udă leoarcă și avea o privire sălbatică. Un tip cu barbă lipăia după ea; și el era dezbrăcat. (Și oribil. Cu păr pubian portocaliu.) —Ramona, întoarce-te în bazinul pentru nașteri, a somat-o. La dracu’ cu bazinul pentru nașteri, a zbierat Ramona. La dracu’ cu bazinul dracului. Nimeni nu mi-a zis c-o să doară așa de tare. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fac pe mijlocitorul, ceea ce, trebuie să recunosc, mi s-a părut foarte distractiv. Încă de la prima întrevedere, ofițerul care comanda armata regală mi-a arătat prietenie. Era un om cu carte, rafinat, având totuși sarcina de a executa cea mai oribilă dintre misiuni: aceea de a preda orașul și pe oamenii de vază răzbunării clanului rival. Am încercat să-l conving să renunțe. — Proscrișii ăștia sunt niște trădători. Astăzi au dat orașul pe mâna sultanului, mâine îl vor da pe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am alăturat și eu. Ne-am strâns astfel vreo patruzeci de călători care ne-am petrecut întreaga noapte sus pe un delușor, fascinați de spectacolul focului și de înspăimântătorul strigăt care creștea o dată cu flăcările, strigăt în care deslușiserăm până la urmă oribilele țipete ale celor arși. Niciodată nu-mi voi mai putea aminti de Tombuctu fără să-mi revină în fața ochilor imaginea aceea de iad. La ceasul plecării, un nor ca un lințoliu îi învăluia chipul, iar trupul îi era chinuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că tu ești guvernator. Și eu am fost în mulțimea care te aclama când ai venit aici, la Colonia, acum o lună. — Mă aclama - Vitellius râse disprețuitor. Dar cina pe care mi-ați pregătit-o aici, la Pretoriu, a fost oribilă. A trebuit să mă duc într-o tavernă ca să-mi potolesc foamea. Și nu acolo m-ai găsit pe mine? În ziua aceea ai avut noroc! Băiatul agita zarurile. — Dacă și când o să pregătești noile tale rețete o să riști așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Of, își zicea, tatăl ei cel din cale-afară de nesuferit, care o trimisese în oraș îmbrăcată ca o servitoare, pe când alți tați făceau toate eforturile pentru ca fetele lor să arate îngrijit și să poarte haine cum se cuvine. Bunica ei oribilă, care sporise umilința ei. Familia ei cea din cale-afară de îngrozitoare care, nu încăpea nici o îndoială, avea să-i distrugă pe veci șansa la iubire. Of, și se gândea din nou la băiatul Hungry Hop, care ar fi putut, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de lotus, cu umbrela pe-o parte și patul de sfoară înclinat, părând absent din cauza întregii agitații cu maimuțele și pietricelele, cu fotograful care atârna undeva sub el, cu instrumentele sale cu aspect ciudat, militar și medical. — E o poză oribilă, spuse Pinky. Nici măcar nu s-a pieptănat. I se vede pe obraz semnul din naștere. Și nu are pe el decât chiloții. Cum poți să spui că e o fotografie reușită? O poză reușită era cea în care un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
decât în copacul ăsta, răspunse Sampath. Și maimuțele nu sunt bete în clipa asta. Doar se joacă. Imediat după plecarea tatălui său, își dădu seama că inima îi bătea cu putere. Nu putea să-și scoată din minte gândul acela oribil. Să-și părăsească el copacul? Niciodată, își zise, cu trupul tremurând de indignare. Încrâncenat, privi creanga din fața sa. El și tatăl său erau la fel de diferiți ca albul și negrul, găinile și cartofii, mazărea și gălețile. Ce-și închipuia el? Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a izbucni în lacrimi. Tremura din tot trupul. Oamenii ăștia îl călcau în picioare. Îl invadau, îi pretindeau ființa, poluau aerul din jurul lui. Îl mânjeau cu mințile lor murdare. Cum de puteau să-i aducă lui gândurile și ideile lor oribile? Cum de-ndrăzneau? Îl foloseau în propriile scopuri. Îi era greață. Din cauza acidității, stomacul i se revoltă și izbucni într-o indigestie cumplită, ca și cum ar fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu suc de ceapă pe care-l găsise pe biroul din fața sa, crezând, la prima vedere, că era suc de lămâie. Luă o înghițitură și alergă imediat la fereastră s-o scuipe. Goli restul paharului în pământul uscat de la flori. — Oribil suc, spuse strâmbându-se când inspectorul sanitar șef intră. De ce nu bei mai bine suc de portocale? îl întrebă. Sau de ananas? Oamenii de la templu băteau zgomotos în ușă. Ce individ nepoliticos, își zise ofițerul, privind paharul gol. Întâi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de-a dreapta sa. Draperii triste și murdare atârnau șleampăt de o parte și de alta. Se ridică, adună la un loc materialul gri și se așeză din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va reuși să termine chestiile alea oribile, carbonizate? Chiar când se întreba dacă să le arunce sau nu în toaletă și să tragă apa, fu întrerupt de domnul Chawla. — Cine e? întrebă alarmat perceptorul districtual. — E tatăl lui Baba al Maimuțelor, spuse domnul Chawla deschizând ușa șubredă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vest și, după un cvatral, m-am întors către sud. Am reușit să prind un taxi pe Ninety-Sixth - cum am deschis portiera, mi-am și aruncat geanta pe banchetă. Șoferul s-a întors, privirile noastre întâlnindu-se într-un chip oribil. — Ashbery, i-am spus eu a doua oară. Pe Forty-Fifth. M-a dus exact unde am vrut. I-am dat cei doi dolari pe care i-i datoram, și încă doi în plus. Banii își schimbară stăpânii într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i așa? Sissy Skolimowsky e programată la ora patru și doar știi cum e ea. Știam cum e Sissy Skolimowsky. Era campioana mondială. Așa că m-am echipat în camera alăturată. Tricoul de un roșu turbat ca al unui baterist, nădragii oribili ai lui Fielding (nu era vorba de pantaloni de tenis, lua-i-ar dracu: erau niște bermude strâmte, în carouri), șosete negre, tenișii mei plesniți și copți... New York-ul, așa cum cred că am mai spus-o, reprezintă o breșă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Hei, am spus eu, sau: Okay, sau: Ai pățit ceva? Așteaptă. Fii atent. S-a întors într-o parte. Din gură s-au revărsat bucăți de carne semi-digerată și bucăți de dinți. Ochii noștri s-au întâlnit într-o privire oribilă. Mai văzusem ochii aceia, dar nu pe fața asta. Părul i-a căzut, dezvăluind încâlcitura roșcată. Tremura în rochia fără formă. — Cine ești? am întrebat, eu trăgând adânc din țigara strâmbă. Nu era femeie. Vocea era a unui bărbat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Eco? Ceea ce pentru creștin reprezintă imaginea diavolului, a răului, a întunericului, pentru păgân poate lua chip protector, binevoitor. Frumosul și urâtul sunt valabile doar în arta Occidentului? Altfel spus, doar în arta Occidentului le înțelegem în acest fel? O mască oribilă în concepția unui european poate fi, pentru un trib primitiv, un zeu binevoitor; la fel cum pentru un străin imaginea lui Christos răstignit poate părea îngrozitoare, iar pentru un creștin, nu1. Ceva frumos pentru un popor sau pentru o epocă
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
aceste fărădelegi nu pot fi explicate, cred, numai referindu‐ne la mizeria materială. Carențele grave în educația prea multor oameni, îngroșate multă vreme de sinistrele măsuri coercitive, pentru formarea „omului nou”, se prefac, iată, acum, în tot felul de acte oribile. Parcă nu mai există la mulți semeni ai noștri nici măcar frica de Dumnezeu, nici urmă de bun simț. și această stare de violență, de ură, de criminalitate nu dă deloc semne că și‐ar slăbi „presiunea” față de societate. Ba dimpotrivă
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
spulberate de o larmă teribilă, de un duduit puternic ce se auzea prin peretele sufrageriei. Era ca și când o armată întreagă de oale, tigăi și alte obiecte goale pe dinăuntru ar fi fost azvârlite pe podea, toate în același timp. Zarva oribilă a fost urmată de sunetul unei voci subțirele, care se lansase într-o incantație - poate chiar un cântec -, în acompaniamentul insistent și zgomotos al unui gong bătut ritmic. Vocea spunea: SVO - BO - DA! SVO - BO - DA! — Moonshy, spuse cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]