1,187 matches
-
Otto von Moritz (cel ce lucrase planurile orașelor Brăila și Giurgiu și avea să execute, mai târziu, planul viitorului oraș Turnu Severin), orașul și-a luat numele domnitorului de atunci al Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842) ale cărui oseminte se găsesc depuse astăzi într-un monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale "Sfântul Alexandru" din municipiu. În 1837 așezarea a fost distrusă în mare parte de un incendiu violent. Refăcută ulterior, așezarea a fost declarată oraș în 1840 printr-un
Alexandria, România () [Corola-website/Science/298015_a_299344]
-
din Craiova la 1761 dăruită mănăstirii de Tudor, care se păstrează în colecția de obiecte religioase a mănăstirii. În septembrie 1866, înainte de plecarea la Constantinopol, regele Carol I al României a trecut și el pe la această mănăstire . În 1944, când osemintele domnitorului Alexandru Ioan Cuza au fost transferate temporar de la Ruginoasa la Curtea de Argeș, de teama ocupației rusești, acestea au fost depuse pentru scurtă vreme la mănăstirea Ciorogârla - Samurcășești. În cadrul mănăstirii au funcționat de-a lungul anilor diferite ateliere în care au
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
în considerarea proporțiile reduse ale bisericii, istoricul Constantin Turcu (1903-1980) a presupus că s-ar fi început construcția bisericii la 26 iulie 1496, când s-au aniversat 20 de ani de la lupta de la Valea Albă. Această biserică este clădită pe osemintele ostașilor căzuți în luptă. Sub lespezile de piatră ale edificiului, din naos până în altar, pe o lungime de 10 m, o lățime de 3,5 m și o grosime de 30 de cm se află acele oseminte. Biserica "Sf. Voievozi
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
este clădită pe osemintele ostașilor căzuți în luptă. Sub lespezile de piatră ale edificiului, din naos până în altar, pe o lungime de 10 m, o lățime de 3,5 m și o grosime de 30 de cm se află acele oseminte. Biserica "Sf. Voievozi" din Războieni a funcționat ca biserică parohială până în anul 1734, când a fost înființată Mănăstirea Războieni, cu obște de călugări. În anul 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a schimbat statutul mănăstirii, transformând-o în mănăstire de maici. Printre
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
bisericii. Cu acest prilej au fost îndepărtate cele două turle adăugate în secolul al XIX-lea, pridvorul de la intrare și celelalte adaosuri, biserica fiind readusă la înfățișarea inițială. Săpăturile arheologice au dus la descoperirea unor gropi în care se aflau osemintele oștenilor căzuți, înhumate fără o ordine anume. Deoarece craniile decedaților nu au fost descoperite, se presupune că ele au fost depuse sub altar. După căderea regimului comunist, mănăstirea a fost redeschisă în anul 1990, aici sosind un grup de maici
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
Prometeu român” și „Athletul apărător al dreptului și dreptății”, iar revista „Federațiunea” scria: „Istoria deceniilor din urmă a românilor din Austro-Ungaria îi va rezerva o pagină din cele mai frumoase, spre a ilustra numele lui, trecându-l la posteritatea recunoscătoare” . Osemintele baronului Vasile Ladislau Pop au fost îngropate la Reghin, unde se afla cripta familială, pe ușa căreia, în același an 1875, ASTRA a așezat o plăcuță comemorativă.
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
preotul Dimitrie Popescu în anul 1931. În urmă descoperirii moaștelor Sfinților Epictet și Astion (august 2001), locuitorii Constanței și toți închinătorii Catedralei sunt binecuvântați de aceste odoare de mare preț care ocrotesc lăcașul de cult. De asemenea, Catedrală adăpostește sfintele oseminte ale Sf. Auxentiu și ale Sf. Simeon Stâlpnicul și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, icoana pictată la Mănăstirea Durau după modelul unei icoane aduse de la Sfanțul Munte. Începutul noului mileniu aduce o reorganizare a vietii religioase din Dobrogea
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța () [Corola-website/Science/312558_a_313887]
-
Numele provine de la izvorul de apă minerală Sulz. Localitatea este situată pe drumul vinului din Alsacia. La se află Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial construit de Regina Maria în cimitirul eroilor români din pădurea apropiată. Acest cimitir adăpostește osemintele a 687 prizonieri romani din cei peste 2400 de morți în perioada 1917-1919 în lagărele din regiune. Deportați în iarna 1916-1917, majoritatea au pierit în condiții atroce din cauza înfometării, frigului și bolilor, privați de orice legătură cu familiile din țară
Soultzmatt () [Corola-website/Science/312798_a_314127]
-
prizonieri romani din cei peste 2400 de morți în perioada 1917-1919 în lagărele din regiune. Deportați în iarna 1916-1917, majoritatea au pierit în condiții atroce din cauza înfometării, frigului și bolilor, privați de orice legătură cu familiile din țară. După război osemintele au fost scoase din diverse gropi comune. Cimitirul a fost inaugurat în anii 1920 de către Regele Ferdinand. Este localizat în mijlocul unei păduri aparținând comunei Soultzmatt, chiar pe terenul unui fost lagăr. In fiecare an, in prima duminică după Înălțare (Ziua
Soultzmatt () [Corola-website/Science/312798_a_314127]
-
Lucrările au fost executate sub îndrumarea arhitectului Nicolae Bădărău. Cu acest prilej, în stânga intrării în pridvorul bisericii s-a amplasat o placă de tablă cu următoarea inscripție: În jurul bisericii a existat un cimitir, care a fost desființat în 1887, iar osemintele au fost mutate la Cimitirul Eternitatea. La începutul secolului al XX-lea, era filială a Parohiei Bărboi. Ea avea puține venituri, fiind subvenționată de Primăria orașului Iași. Noi lucrări de reparații s-au executat și în secolul al XX-lea
Biserica Albă din Iași () [Corola-website/Science/312083_a_313412]
-
Prea Sfințitului Evloghie Oța, întemeietorul Mănăstirii de stil vechi din București, biserica mânăstirii este, pentru a treia oară demolată, împreună cu celelalte construcții anexe, terenul a fost arat și nivelat, obiectele de cult confiscate și jefuite, mormântul P.S. Evloghie profanat și osemintele mutate sau incinerate, iar pe locul bisericii au fost plantate mături. Ieromonahul Flavian a fost arestat la data de 26 mai 1983 sub învinuirea de "activitate stilistă" și "port ilegal de uniformă", împreună cu ierodiaconul Teodosie Murgu (actualmente arhidiaconul Teoctist), fiind
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
în sat la 23 august 1914, jefuind prăvăliile și dând foc la case, iar locuitorii satului (1.000 familii) au fost urcați în vagoane și deportați în Rusia, în regiunile Astrahan și Saratov. În anul 1936, a avut loc reînhumarea osemintelor din cimitirile militare și din mormintele soldățești izolate în cimitirul ortodox din Valea Cosminului, unde a fost amenajat un memorial al eroilor din primul război mondial . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Boian a făcut parte
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
au scos pe 80 de evrei din case și i-au adus în centrul satului, unde au fost împușcați de soldații români care se aflau în sat. Evreii au fost înmormântați într-o groapă comună, de unde li s-au strămutat osemintele în anul 1976 în cimitirul din satul Stroești . În martie 1944, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS și integrată în componența RSS Ucrainene. Într-o zi din vara acelui an, au fost adunați în centrul Boianului toți bărbații
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu el și l-a dat nepoatei sale (fiica lui Dimitrie Sturdza ) care era bolnavă de epilepsie. Mâncând din el, fiica sa s-a vindecat de boală. Din porunca domnitorului, osemintele Cuviosului Onufrie au fost dezgropate la 9 mai 1846, fiind așezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona. În ședința sa de lucru din 5-6 iulie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Cuviosului
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
concluzia că uciderea lui Nechifor Lipan a avut loc între Suha și Sabasa și traversează înapoi Pasul Stânișoara. Ea îl găsește în curtea unui gospodar din Sabasa pe Lupu, câinele credincios al soțului ei. Animalul le semnalează râpa unde zăceau osemintele lui Nechifor Lipan, alături de cele ale calului său. Craniul mortului era spart de o lovitură de baltag, dovedind că moartea oierului fusese una violentă. Chemate la fața locului, autoritățile îi cercetează pe Bogza și pe Cuțui, care continuă să susțină
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
menționând pe hatmanul Velicico Costin, pe cronicarul Nicolae Costin și pe spătarul Iordache Cantacuzino). În anul 1998, s-au efectuat o serie de săpături arheologice în biserică, fiind descoperită, sub pardoseala din mijlocul naosului, o criptă boltită, din cărămidă, conținând oseminte despre care se crede că ar fi ale domnitorului Barnovschi. Închinată de către ctitor Patriarhiei Ierusalimului, Mănăstirea Barnovschi a devenit reședința oficială a patriarhilor din Orientul ortodox aflați în trecere prin Moldova. În pomelnicul bisericii scris pe lemn și recopiat la
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Nicolae Pușcașu a renunțat subit la arheologie, a fost părăsit de soție (arheologul Voica Maria Pușcașu), după care a murit subit. Arheologul Costică Asăvoaie, cercetător științific la Institutul de Arheologie de pe lângă Academia Română, filiala Iași, a afirmat că este posibil ca osemintele descoperite să fie cele ale domnitorului Miron Barnovschi-Movilă, decapitat de turci în 1633. "Dovezile care susțin ipoteza aducerii în grabă a corpului domnitorului sunt greu de combătut. Cadavrul acestuia a fost descărnat. În mormânt, s-a găsit o monedă poloneză
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
mântuială, sub presiunea timpului". În mormânt s-a găsit o veche lumânare din ceară care indică faptul că s-a ținut o slujbă religioasă. Poziționarea mormântului în partea centrală a bisericii arată că acolo a fost înmormântată o persoană importantă. Osemintele, fără craniu, erau acoperite de o tunică din stofă de mătase, brodată în fir de aur și argint. Persoana decedată fusese înmormântată acolo în prima jumătate a secolului al XVII-lea, acest lucru fiind demonstrat de prezența în mormânt a
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
o tunică din stofă de mătase, brodată în fir de aur și argint. Persoana decedată fusese înmormântată acolo în prima jumătate a secolului al XVII-lea, acest lucru fiind demonstrat de prezența în mormânt a unei monede poloneze din 1626. Osemintele rezultate în urma săpăturilor arheologice din biserică, din jurul lăcașului de cult și la fundațiile blocurilor din fața bisericii au fost înhumate în anul 2011 de către preotul paroh Dumitru Nechifor în curtea bisericii, la sud de lăcașul de cult, deasupra acestui loc fiind
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
în anul 2011 de către preotul paroh Dumitru Nechifor în curtea bisericii, la sud de lăcașul de cult, deasupra acestui loc fiind înălțată o cruce din beton și marmură. La baza crucii se află următoarea inscripție: "În acest loc sunt înhumate osemintele rezultate în urma săpăturilor arheologice executate în biserică, împrejurul bisericii și la fundațiile blocurilor din fața bisericii, în timpul pr. paroh Nechifor Dumitru. Anul 2011". Lângă cruce se află trei pietre funerare vechi cu inscripții cu caractere chirilice, greu lizibile. Pe una din
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
de Eftimie, a cărui origină, a rămas în umbra trecutului și de aceea acest loc, poartă numele de “Cracul Călugărului”, (Valea Călugărului). Să zice; că după moartea călugărului, au fost auzite cântări armonioase bisericești, cantata de ființe și glasuri nevăzute. Osemintele călugărului, s-a aflat în peșteră, cu alte obiecte de cult și s-au așezat în biserică, în care se păstrează și astăzi ca niște relicvii.” Mihai Nafir și Ilie Strâmbei, din Oravița Montană, împreună cu vărnicelul Ion Izverniceanu, din Ciclova
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
Montană, în urma celor auzite de la tânărul teolog Alexie Nedici au cercetat mai îndeaproape locul, descoperind astfel o peșteră în care au găsit un altar de piatră moale, o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, câteva obiecte bisericești și oseminte, probabil ale călugărului care s-a nevoit aici și unde a trecut la cele de dincolo. În lucrarea sa Istoria Sfintei Mănăstiri Valea Călugărului, Alexie Nafir, fiul lui Mihai Nafir, relatează cu lux de amănunte cum au decurs evenimentele care
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
faraonului Amenophis III și a fost ridicat în cinstea zeului Amun. De aici a fost dus la Paris în piața Concorde unul din obeliscurile de granit. Lângă statuia monumentală al lui Ramses II se află moschea albă unde se găsesc osemintele lui „Abū l-Haggăg”. Un alt obiect demn de vizitare este muzeul din Luxor. Culturile de cereale, trestie de zahăr și curmale nu aduc însa venituri comparabile cu cele obținute din turism. Construcțiile antice ale orașului atrag anual în Luxor mii
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
de călugări, ei începând construirea unui gard din piatră în jurul bisericii (înalt de 3 metri și gros de aproape 2 metri) și a unui corp de clădire, care trebuia să adăpostească, pe lângă trapeză, și câteva chilii. După moartea fraților Răftivanu, osemintele lor au fost depuse într-o cutie ce se afla în biserică. Ele erau scoase în fața credincioșilor la fiecare slujbă și se pomenea numele lor. Unul dintre moștenitorii Răftivanilor a fost comisul Gheorghe Sterea (1853-1940), nepotul lor. El luptase în
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
Rușii au tăiat toți nucii și au devastat biserica, aruncând cărțile și obiectele de cult. Au împroșcat cu un stingător pe icoane și pe catapeteasmă. De asemenea, i-au lăsat pe porci să intre în biserică, ei distrugând cutia cu osemintele fraților Răftivanu, pe care au început să le mănânce. S-a reușit să se salveze câteva oseminte ale boierilor care au fost apoi îngropate în curte. În anii de după cel de-al doilea război mondial, boierul Manu Stere a fost
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]