1,319 matches
-
alienații să polarizeze tot mai mult spre asemenea unități. În urma dispunerii datelor de arhivă consultate, rezultă că în Moldova aui funcționat mai multe ospicii mănăstirești. Două din ele, Neamțu și Golia, au fost mai mari. Trebuie să le alăturăm însă ospiciul de la Adam (Tecuci), precum și altele, așa cum vom încerca să demonstrăm în paginile următoare, unele din ele fiind "redescoperite" de unul dintre autorii studiului abia în 1980.. Ospiciul de alienați de la Mănăstirea Neamț Ospiciul de la Mănăstirea Neamț a fost cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ele, Neamțu și Golia, au fost mai mari. Trebuie să le alăturăm însă ospiciul de la Adam (Tecuci), precum și altele, așa cum vom încerca să demonstrăm în paginile următoare, unele din ele fiind "redescoperite" de unul dintre autorii studiului abia în 1980.. Ospiciul de alienați de la Mănăstirea Neamț Ospiciul de la Mănăstirea Neamț a fost cel mai important ospiciu de alienați din trecutul Moldovei. Tradiția spirituală a marelui centru mănăstiresc, un personal medical de calitate, un local destul de bun, un inventar relativ bogat au
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mai mari. Trebuie să le alăturăm însă ospiciul de la Adam (Tecuci), precum și altele, așa cum vom încerca să demonstrăm în paginile următoare, unele din ele fiind "redescoperite" de unul dintre autorii studiului abia în 1980.. Ospiciul de alienați de la Mănăstirea Neamț Ospiciul de la Mănăstirea Neamț a fost cel mai important ospiciu de alienați din trecutul Moldovei. Tradiția spirituală a marelui centru mănăstiresc, un personal medical de calitate, un local destul de bun, un inventar relativ bogat au contribuit la profilarea unei activități care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Adam (Tecuci), precum și altele, așa cum vom încerca să demonstrăm în paginile următoare, unele din ele fiind "redescoperite" de unul dintre autorii studiului abia în 1980.. Ospiciul de alienați de la Mănăstirea Neamț Ospiciul de la Mănăstirea Neamț a fost cel mai important ospiciu de alienați din trecutul Moldovei. Tradiția spirituală a marelui centru mănăstiresc, un personal medical de calitate, un local destul de bun, un inventar relativ bogat au contribuit la profilarea unei activități care, în realitate, nu a fost o activitate de azil
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Tradiția spirituală a marelui centru mănăstiresc, un personal medical de calitate, un local destul de bun, un inventar relativ bogat au contribuit la profilarea unei activități care, în realitate, nu a fost o activitate de azil, ci una de spital. La Ospiciul de la Mănăstirea Neamț, a lucrat, un timp, Panaite Zosin, care, cum știm, a fost nu numai un om de vastă cultură, dar și un excelent psihiatru. Atunci, la Neamț, doctorii D. Ulle și M. Moscovici au înființat periodicul Nosograful ospitalului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
D. Ulle și M. Moscovici au înființat periodicul Nosograful ospitalului de la Neamț, care, deși a totalizat doar șapte numere, între iulie 1877 și ianuarie 1878, a publicat câteva zeci de pagini, cu conținut științific remarcabil, bazat pe cazuistica bogată a ospiciului care avea, în 1877, 80 de paturi. Fiind o instituție atât de importantă pentru trecutul medicinii românești, constituind subiectul unor lucrări publicate de P. Zosin în Arhiva 1905 și al altora, istoricul acestui ospiciu este, în general, cunoscut. Ne propunem
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
remarcabil, bazat pe cazuistica bogată a ospiciului care avea, în 1877, 80 de paturi. Fiind o instituție atât de importantă pentru trecutul medicinii românești, constituind subiectul unor lucrări publicate de P. Zosin în Arhiva 1905 și al altora, istoricul acestui ospiciu este, în general, cunoscut. Ne propunem ca, în acest capitol, să ne referim la documentele nepublicate până în prezent, amintind doar pentru a realiza o imagine omogenă datele aparținând altor autori. * Istoricul Ospiciului de alienați de la Mănăstirea Neamțului, în linii generale
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în Arhiva 1905 și al altora, istoricul acestui ospiciu este, în general, cunoscut. Ne propunem ca, în acest capitol, să ne referim la documentele nepublicate până în prezent, amintind doar pentru a realiza o imagine omogenă datele aparținând altor autori. * Istoricul Ospiciului de alienați de la Mănăstirea Neamțului, în linii generale, este cunoscut. Continuând o tradiție de asistență a infirmilor și alienaților, caracteristică acestei mănăstiri, starețul Paisie organizase în 1779 o bolniță a bătrânilor și totodată un azil pentru a avea unde-și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
necurate" sau doar vor fi conviețuit cu alienații, în aceleași chilii. Faima acestui azil s-a extins repede, numărul alienaților care au aici căutare și adăpost fiind tot mai mare. În evoluția instituției distingem două etape diferite. Cea dintâi, când ospiciul era de fapt un azil de mănăstire, a durat peste opt decenii, de la 1779 până la 1863, perioadă în care autoritatea tutelară era însăși mănăstirea, bineînțeles prin Mitropolie. Cea de a doua etapă, începând din 1863, când, ca urmare a secularizării
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în care autoritatea tutelară era însăși mănăstirea, bineînțeles prin Mitropolie. Cea de a doua etapă, începând din 1863, când, ca urmare a secularizării averilor mănăstirești, instituția a trecut sub conducerea Direcției sanitare, a durat vreo patru decenii, până în 1904, când ospiciul a fost desființat. În prima etapă activitatea de asistență a fost mult timp empirică; abia de la 1851, când s-a înființat Spitalul din Târgu Neamț, medici acestui spital au primit însărcinarea de a asista pe alienații de la azilul mănăstirii. Devenind
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a fost desființat. În prima etapă activitatea de asistență a fost mult timp empirică; abia de la 1851, când s-a înființat Spitalul din Târgu Neamț, medici acestui spital au primit însărcinarea de a asista pe alienații de la azilul mănăstirii. Devenind ospiciu, nivelul asistenței s-a ridicat la o terapeutică medicală, conform cu cunoștințele psihiatrice ale practicienilor de la Târgu Neamț. Cerere de internare la Ospiciul Mănăstirii Neamț De atunci, instituția a căpătat un caracter spitalicesc. Trecerea la această etapă nu a fost lipsită
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
din Târgu Neamț, medici acestui spital au primit însărcinarea de a asista pe alienații de la azilul mănăstirii. Devenind ospiciu, nivelul asistenței s-a ridicat la o terapeutică medicală, conform cu cunoștințele psihiatrice ale practicienilor de la Târgu Neamț. Cerere de internare la Ospiciul Mănăstirii Neamț De atunci, instituția a căpătat un caracter spitalicesc. Trecerea la această etapă nu a fost lipsită de greutăți. Mănăstirea nu a încurajat la început accesul medicilor la ospiciul ei. Astfel, încă la 3 decembrie 1837, doctorul Samurcaș cerea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
psihiatrice ale practicienilor de la Târgu Neamț. Cerere de internare la Ospiciul Mănăstirii Neamț De atunci, instituția a căpătat un caracter spitalicesc. Trecerea la această etapă nu a fost lipsită de greutăți. Mănăstirea nu a încurajat la început accesul medicilor la ospiciul ei. Astfel, încă la 3 decembrie 1837, doctorul Samurcaș cerea ca Statul să oblige mănăstirea să aducă un doctor cu diplomă și să deschidă o spițerie 57, dar cererea a rămas fără răspuns. Peste patru luni, la 24 martie 1838
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Kogălniceanu, care era vechil al mănăstirilor Neamț și Secu, a revenit asupra acestei decizii, până la urmă Comitetul Sănătății le-a întărit poziția, lăsându-i subordonați direct capitalei (Iași). Raza de acțiune a acestor medici cuprindea, în afară de Spitalul Târgu Neamț și ospiciul mănăstirii, ocoalele de sus ale ținutului și mănăstirile Văratec și Agapia 59. În aceste condiții, asistența alienaților nu putea fi satisfăcătoare. Au apărut unele fricțiuni între dr. Flaișer și conducerea mănăstirii. Dr. Flaișer se plânge, în 1856, că economul mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mănăstirile Văratec și Agapia 59. În aceste condiții, asistența alienaților nu putea fi satisfăcătoare. Au apărut unele fricțiuni între dr. Flaișer și conducerea mănăstirii. Dr. Flaișer se plânge, în 1856, că economul mănăstirii inițiază măsuri și efectuează modificări în administrarea ospiciului "peste capul doctorului" în a cărui sarcină cade "direcția acestui așezământ"60. Rezoluția Epitropiei precizează că Flaișer e îndreptățit în plângerea sa și că el doar are calitatea de director al ospiciului. În același an intervin și alte complicații între
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mănăstirii inițiază măsuri și efectuează modificări în administrarea ospiciului "peste capul doctorului" în a cărui sarcină cade "direcția acestui așezământ"60. Rezoluția Epitropiei precizează că Flaișer e îndreptățit în plângerea sa și că el doar are calitatea de director al ospiciului. În același an intervin și alte complicații între părți în legătură cu desființarea unei băi, proprietate a supusului acesteia austriacul Yoseph Reiba Veinrauh 61. Calitatea asistenței alienaților lăsa atât de mult de dorit încât în 1858 Ludovic Steege, într-o cerere adresată
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în legătură cu desființarea unei băi, proprietate a supusului acesteia austriacul Yoseph Reiba Veinrauh 61. Calitatea asistenței alienaților lăsa atât de mult de dorit încât în 1858 Ludovic Steege, într-o cerere adresată domnitorului, menționează starea deplorabilă și lipsa de igienă a ospiciilor de la Neamț și Golia și insista asupra necesității de a se construi imobile noi, după un plan care-i aparținea 62. Propunerea lui Steege nu a fost realizată. În același an, 1858, personalul ospiciului a devenit mai numeros. Ca răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
deplorabilă și lipsa de igienă a ospiciilor de la Neamț și Golia și insista asupra necesității de a se construi imobile noi, după un plan care-i aparținea 62. Propunerea lui Steege nu a fost realizată. În același an, 1858, personalul ospiciului a devenit mai numeros. Ca răspuns la adresa fizicului districtului Neamț 63, dr. Flaișer comunică o situație privind personalul medical al "ospițiului și Spitalului din Târgu Neamț care se compune din doctor primar și din doctor secundar, locul de primar ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
al cuvântului. Analiza mișcării bolnavilor, foarte interesantă pentru istoria patologiei psihiatrice din Moldova, nu poate fi făcută, până la 1863, decât lacunar, cum rezultă, de altfel din tabloul sintetic alăturat acestui capitol. * Începând cu 1863, activitatea de asistență devine predominant medicală. Ospiciul pierde tot mai mult din caracterul de asistență filantropică, religioasă. Cu timpul, unii dintre reprezentanții săi se vor înscrie printre cei mai de seamă promotori ai psihiatriei științifice românești. În această a doua etapă a instituției, condițiile de funcționare au
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mai mult din caracterul de asistență filantropică, religioasă. Cu timpul, unii dintre reprezentanții săi se vor înscrie printre cei mai de seamă promotori ai psihiatriei științifice românești. În această a doua etapă a instituției, condițiile de funcționare au fost superioare. Ospiciul funcționa acum în clădirile zidite la 1843, clădiri care adăpostiseră tipografia mănăstirii până în 1857. Tipografia restrângându-se în aripa sudică a imobilului, iar seminarul în aripa nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866 ospiciul a fost pus
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
condițiile de funcționare au fost superioare. Ospiciul funcționa acum în clădirile zidite la 1843, clădiri care adăpostiseră tipografia mănăstirii până în 1857. Tipografia restrângându-se în aripa sudică a imobilului, iar seminarul în aripa nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866 ospiciul a fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât la spitalul din Tg. Neamț, cât și la ospiciu, la ospiciu existând, totuși, în permanență, un medic secundar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
au fost superioare. Ospiciul funcționa acum în clădirile zidite la 1843, clădiri care adăpostiseră tipografia mănăstirii până în 1857. Tipografia restrângându-se în aripa sudică a imobilului, iar seminarul în aripa nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866 ospiciul a fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât la spitalul din Tg. Neamț, cât și la ospiciu, la ospiciu existând, totuși, în permanență, un medic secundar. Medicul secundar și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în aripa nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866 ospiciul a fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât la spitalul din Tg. Neamț, cât și la ospiciu, la ospiciu existând, totuși, în permanență, un medic secundar. Medicul secundar și intendentul ospiciului locuiau în incinta mănăstirii. UN șir de ani activitatea a fost dusă, totuși, încă în condiții rudimentare. Pentru amănunte, trimitem cititorul la suita de articole publicate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866 ospiciul a fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât la spitalul din Tg. Neamț, cât și la ospiciu, la ospiciu existând, totuși, în permanență, un medic secundar. Medicul secundar și intendentul ospiciului locuiau în incinta mănăstirii. UN șir de ani activitatea a fost dusă, totuși, încă în condiții rudimentare. Pentru amănunte, trimitem cititorul la suita de articole publicate de P.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât la spitalul din Tg. Neamț, cât și la ospiciu, la ospiciu existând, totuși, în permanență, un medic secundar. Medicul secundar și intendentul ospiciului locuiau în incinta mănăstirii. UN șir de ani activitatea a fost dusă, totuși, încă în condiții rudimentare. Pentru amănunte, trimitem cititorul la suita de articole publicate de P. Zosin în Arhiva, nr. 3, 5 din iunie-august 1903. După cum relatează istoricul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]