3,729 matches
-
observațiile altor istorici: mutarea războiului pe terenul inamicului, zdrobirea rezervelor generalului Moller. Obiectivele erau, evident, foarte importante și greu de atins. Totul depindea de forțele angajate în luptă: armata lui Bem și prezumptivele forțe răsculate ale ciangăilor și moldovenilor. Numărul ostașilor generalului Bem este dat diferit în izvoare diferite - de la 2.000 la 11.000 de oameni. În realitate, detașamentul său nu depășea 3.000 de oameni cu 6 tunuri. Pe lângă Bem se aflau și români (Caracaș, Bălăceanu, Costescu și Cezar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se petrecea în Transilvania și Ungaria. Pe de altă parte, moldovenii nu erau pregătiți să se atașeze de trupele lui Bem de vreme ce fruntașii luptei revoluționare se aflau peste graniță, populația era dezinformată și vedea că detașamentul era prost înarmat, unii ostași chiar și numai cu topoare. În sfârșit, una dintre cele mai mari erori ale lui Bem a consistat în încrederea față de turci, repede înșelată. La Paris, unii români aflaseră că trupele lui Bem avuseseră o frumoasă conduită, plătind toată aprovizionarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la 8 iulie 1848, dar a fost pusă la cale în martie-aprilie 1849, ca urmare a victoriilor lui Bem și confirmată la 21 mai, cu prilejul întâlnirii de la Varșovia între țar și Francisc Iosif. Epilogul este cunoscut: 240.000 de ostași ruși vor trece granița Ungariei și a Transilvaniei, 60.000 vor debușa în Galiția, 40.000 rămâneau ca rezervă în Principate. Ultimul bastion al revoluției cădea sub lovitura țarului. Nu intră în obiectul expunerii noastre cauzele acestei căderi, dar nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și condiție de bază pentru menținerea sănătății (exemplu: sistemul de exerciții fizice Jo-Fej ale pregătirii soldaților chinezi, cu elemente de conexiune între sănătate și exercițiile fizice), sau mai mult, o condiție pentru pregătirea conflictelor armate (spartanii din teritoriul Greciei antice, ostașii romani etc.). Istoria unora dintre cele mai promovate popoare antice (Grecia, Egiptul) ne supune atenției existența unei relații extrem de puternice între activitățile sportive și menținerea sănătății. În acest sens, sunt evidențiate cunoștințe complexe de expresie corporală, anatomie, biomecanică, cunoștințe cu
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
A. nu are, totuși, vocația sublimului. Exotisme de Orient colorează legende cum sunt Hodja Murad Pașa și Guarda Saraiului. Relevând însușiri de picturalitate, Pohod na Sybir conturează un tablou sumbu, apăsător. Omagiind bravura soldaților români în Războiul pentru Independență, ciclul Ostașii noștri (1878) evocă, pe un ton hâtru (care anunță maniera lui G. Coșbuc) ori de înțelepciune gravă, bătrânească, o bătălie purtată parcă în șagă (Hora de la Plevna), cu tot dramatismul unor episoade (Peneș Curcanul). În simplitatea și curățenia lor sufletească
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
purtată parcă în șagă (Hora de la Plevna), cu tot dramatismul unor episoade (Peneș Curcanul). În simplitatea și curățenia lor sufletească, acești luptători plecați de la coarnele plugului sunt niște viteji (Sergentul) și A. nu pregetă să le înalțe o odă (Odă ostașilor români). Printre ultimele poezii, apărute postum, trebuie menționate Plugul blăstemat, care, cu surprinzătoare vehemență, osândește inechitatea socială, și Unor critici, profesiune de credință, de o impresionantă modestie și demnitate, a poetului în amurgul carierei. Când A. ajungea, în 1840, la
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
populare ale românilor, București, 1866; Millo director sau Mania posturilor, Cernăuți, 1867; Harță răzășul, Iași, 1871; Boieri și ciocoi, București, 1874; Opere complete, partea I, vol.I-IV, partea II, vol.I-III, partea III, vol. [VIII]-IX, București, 1875-1880; Ostașii noștri, București, 1878; Despot-Vodă, București, 1880; Les Bonnets de la comtesse, București, 1882; Fântâna Blanduziei, București, 1884; Ovidiu, București, 1885; Opere complete. Poezii, I-II, pref. I. Bianu, București, 1896; Poezii, pref. Al. Vlahuță, București, 1901; Scrisori, îngr. Ilarie Chendi și
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
se îmbogățește cu alte două rubrici: „Documente” - istorice și literare (Iuliu Maniu, O scrisoare inedită despre încheierea și aplicarea armistițiului; Horst Fassel, Un document inedit din 1864 despre I. Creangă) și „In memoriam”, semnată de G. Ciorănescu (Brutus Coste, diplomatul ostaș în slujba țării; Horia Roman: poet prin vocație, jurnalist prin profesie). Integral, numărul 12-13/ 1991 este dedicat lui Mihai Eminescu, iar ultimul număr (14-15/1992-1994, apărut după moartea lui G. Ciorănescu) este consacrat aproape în întregime memoriei celui care aproape
APOZIŢIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285409_a_286738]
-
artă care l-a fascinat. Numai cu mult mai târziu a Încercat să se exprime prin condei sau otravă. Înainte de aceasta totuși, se pare că s-a lăsat Înflăcărat de visele, obișnuite băieților, legate de aventura și cavalerismul vieții de ostaș și că a devenit un tânăr membru al gărzii. Dar viața desfrânată și nesăbuită a camarazilor săi nu a reușit să satisfacă rafinatul temperament artistic al cuiva care era făcut pentru alte lucruri. În scurtă vreme, s-a plictisit de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
s-au aflat monede romane în multe locuri. Regiunea dunăreană (Moesia și Sciția) este apărată cu numeroase trupe, iar opera de "curățire" în zonă se face și cu ajutorul populației locale, țăranii sunt înarmați împotriva barbarilor și lucrătorii din mine devin ostași. Prin acțiunile sale militare energice, împăratul Teodosiu a înlăturat frica de barbari. Este o evidență faptul că acești țărani de la Dunăre, cu origine amestecată, sunt tot mai mult temeiul, în noile împrejurări, de mai bine de un secol, viața rurală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o "necesitate logic-istorică" (Pârvan), dar izvoarele literare nu ne dau nimic sigur înainte de 250, doar o inscripție din Napoca, anterioară retragerii aureliene, care se încheie cu monograma creștină. Între oamenii de multe neamuri care au fost aduși în Dacia, ca ostași, ca muncitori în mine și în ocnele de sare, sau care au venit ca întreprinzători și negustori s-au aflat și aderenți ai acelei "superstitio iudaica"creștinii. Acei creștini, existenți aici încă din secolul al III-lea, sunt veniți din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la începutul secolului al IV-lea. În acest context, sunt amintiți mai mulți martiri creștini. Mama lui Galerius era o păgână originară din nordul Dunării, îndârjită împotriva creștinilor, dar cei mai mulți dintre ei erau din orașe, Sf. Dasius era din Durostorum, ostaș roman sărbătorit la 20 nov. Martirii creștini din zona Dunării, în secolul al IV-lea, proveneau din medii sociale diferite, soldați, veterani,orășeni, iar numele lor erau latine sau grecești. În momentul în care, în 313, împăratul Constantin a acordat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei vechi (obișnuite) și în bună conviețuire cu goții, se întindea, la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, stăpânirea hună, un nou tip de dominație barbară. Anume, acela din lagărul închis care strângea pe toți ostașii în ring, grupare concentrată de oameni, pe care o întâlnim de la Peking (China) până la Kremlin (Rusia), și la tătari, grupați în hoardă. Attila, asupra căruia se exercită, atotputernică, influența milenarei concepții a imperiului "ceresc" universal al Chinei, a fost pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din nord-vestul Transilvaniei. Conducărorul acestuia (dux) era Menumorut, cu reședința în cetatea (fortificația) Biharea (in castrum Byhor), mai erau și alte fortificații, la Zotmar și Zyloc. Voievodatul lui Menumorut era locuit de populații diverse, iar armata lui era alcătuită din ostași luați (adunați ) din neamuri diferite". Anonymus îi amintește pe chazari (cabari), iar alte cronici amintesc, ulterior, pe români (vlahi) și secui. Între cele două părți (români și unguri) se desfășoară tratative Menumorut spune solilor lui Arpad, ducele Ungariei, că "regretă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
salinele de-aici pentru hrana animalelor. Gelu, înștiințat de atacul ungurilor, a vrut să-i oprească la Porțile Meseșului, dar aceștia au traversat pădurile și au ajuns în valea Almașului. Aici, românii și ungurii "s-au luptat cu înverșunare, dar ostașii voievodului Gelu au fost biruiți, mulți dintre ei uciși și încă și mai mulți făcuți prizonieri" (Anonymus). Retrăgându-se spre cetatea de scaun, situată lângă Someș, Gelu a fost urmărit de ostașii lui Tuhutum și, în urma luptei, voievodul și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și ungurii "s-au luptat cu înverșunare, dar ostașii voievodului Gelu au fost biruiți, mulți dintre ei uciși și încă și mai mulți făcuți prizonieri" (Anonymus). Retrăgându-se spre cetatea de scaun, situată lângă Someș, Gelu a fost urmărit de ostașii lui Tuhutum și, în urma luptei, voievodul și-a pierdut viața pe valea Căpușului. Locuitorii țării sale, români și slavi, aflați într-o situație fără ieșire, s-au supus și au ajuns la o înțelegere cu ungurii la Așchileu (Esculau), apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud, dar și mai sus, peste (nordul) Dunăre. Anna Comnena afirma și ea că "toți cei care duc o viață nomadă sunt numiți, în limbaj comun, vlahi". Acești vlahi, a căror valoare se dovedise în lunga și greaua luptă cu ostașii țarului Samuil, devin acum, la începutul secolului al XI-lea, un adevărat "depozit de luptători" pentru împărații din Constantinopol. Astfel, încă la 1027, se văd vlahi în oastea bizantină din sudul Italiei, alături de ruși, vandali, pecenegi, bulgari, macedoneni-pe la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Alexios Vranas. Dar nici el n-a condus bine operațiile militare, ba mai mult, s-a revoltat împotriva bazileului (împăratului), complicând și mai mult situația statului bizantin. Împăratul Isaac a reușit să înăbușe revolta lui Vranas, dar o parte din ostașii săi s-au refugiat spre nord și s-au alăturat forțelor conduse de Petru și Asan-evenimentele acestea se petreceau în iarna 1185 și primăvara 1186. În urma acestor eșecuri, în vara lui 1186, Isaac Anghelos a pornit în persoană împotriva răsculaților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cât și ale coloniștilor germani. Sașii din zona Sibilui urmau să plătească vistieriei regale, 500 de mărci de argint anual și să trimită 50 de luptători în oastea regelui, iar în afara țării, dacă oastea era comandată de rege, 100 de ostași. Oaspeții sași puteau să-și aleagă singuri dregătorii locali, iar regele numea un comite în fruntea provinciei lor, erau liberi să-și aleagă preoții și le plăteau decima. Ei puteau circula liber cu mărfurile lor în regat, aveau dreptul să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
proporții. Cavaleria mongolă, atacând pe neașteptate, a pus de la început în dificultate armata regească prin tirul de săgeți, încât trupele ungare s-au retras în mare derută de pe câmpul de luptă, iar mongolii au măcelărit mii de oameni, nobili, prelați, ostași. Regele Bela, scăpat cu greu din încleștarea luptei, s-a refugiat în Austria, apoi în Croația, pe o insulă, urmărit de mongoli, dar continuând acțiunile de apărare. După victoria de la Mohi, mongolii au luat cu asalt capitala regatului, Pesta, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cavalerilor teutoni în Transilvania-acțiunea este strâns legată de rolul Ungariei de cruciată perpetuă în Răsărit. Chemarea cavalerilor este asociată cu un pact încheiat în Orient de regele Andrei II-cruciat, mergând până în Egipt, el a văzut la Locurile Sfinte pe călugării ostași germani (teutoni) și a crezut că în țara sa, străvechi teritoriu de cruciată, ei pot duce mai bine lupta contra păgânilor (cumanilor) decât în orient. Aduși aici în 1211, teutonii aveau rol de avangardă a cruciatei, nu apărători de hotar-în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
miezul legendelor, a "domnului", care "domnește" și "decât care nu poate fi o putere mai mare". Și este, în sfârșit, exemplul hanului cuman, stăpân de la munte la mare, precum de la acești cumani, mai mult decât de la tătari, este preluată deprinderea ostașilor și vânătorilor cu arcul. Să vedem care era harta (întinderea) Țării Românești. Într-o lume de văi, în care românii trăiseră până atunci răzlețiți în "țări", valea Argeșului a ajuns să-și impună voievodul, "care este acum domn român, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi fost, era previzibilă o acțiune, o ripostă zdrobitoare a lui Basarab împotriva armatei regești. În cele din urmă, campania regelui Carol Robert sfârșește într-un dezastru: astfel, într-un defileu îngust, cuprins între stânci împădurite, la o posadă (trecere), "ostași cu lungi căciuli țuguiate, sarici întoarse pe dos și opinci prăvăleau bolovani sau trimiteau o ploaie de săgeți, după cel mai bun sistem tătăresc, pentru ca apoi să lovească cu măciucile. Singura cale de retragere era tăiată cu garduri de mărăcini
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o supune, dar nu știm dacă a urmărit să respingă pe moldoveni sau să înfrunte pe feudalii locali. Această relatare este verosimilă căci, în 1393, cînd cneazul Witold al Lituaniei atacă posesiunile lui Feodor Koriatovici, domnul Moldovei, Roman I, trimite ostași pentru a întări garnizoanele cetăților din Podolia. În concluzie, între 1382-1390, între hotarele statului Moldova era înglobat tot spațiul carpato-nistrean. Încorporarea teritoriului de sud-est a Moldovei se situează în timpul domniei lui Lațcu (după 1370). În plus, împărțirea administrativă ulterioară a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aprilie a apărut un singur număr. C. de M. este primul periodic editat pe teritoriul Principatelor Române. Difuzarea lui printre boierii din Iași trebuie să fi fost destul de mare din moment ce fondurile provenite de la abonamente au permis „gratificarea” a 260 de ostași ruși aflați în convalescență. Conținutul este, în linii mari, puțin interesant. În primul număr, un A. M. închina o odă, compusă în latină, împărătesei Ecaterina a II-a. Nu este exclus ca sub cele două inițiale să se ascundă un reprezentant
COURRIER DE MOLDAVIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286455_a_287784]