1,607 matches
-
numele de „preoți”, titlu complet pentru a exprima urmarea lui Isus și slujirea omenirii, iubită de ei din toată inima și din toți rărunchii. Dedic cu prietenie această carte - „meditație” mulțimilor de parohi de la țară și de la munte, care au ostenit o viață întreagă pentru Cristos cu sobrietatea și tenacitatea de adevărați „măgari”, mulțumiți doar pentru că l-au purtat între oameni. Dedic cu admirație această carte - „speranță” cetelor de misionari care și-au consumat viața în ținuturi îndepărtate și aspre, însemnate
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în același material de un maroniu închis, strălucitor. N-am avut probleme în a-l găsi minunat și sînt sigur că și David era la fel de mîndru de el ca și mine, dar a spus "kitsch glorios" și nu s-a ostenit să privească înspre obiect, care era așezat printre celelalte premii pe o masă acoperită cu o carpetă persană, în restaurant. Eu, totuși, mi-am lăsat mîna să alunece pe materialul răcoros și în cursul după-amiezii am trecut de mai multe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o parte, în mîini. Degetele mele sînt julite și zgîriate și încep să sîngereze. Din cauza frigului, am simțit durerea numai după ce am văzut. Am smuls un panou din poarta temporară, care a plesnit sonor în mijlocul liniștii. Nici măcar nu m-am ostenit să aștept să văd dacă fusesem auzit și cineva se îndrepta spre mine, așa eram de sigur că voi fi lăsat în pace în noaptea asta. Casele pot sta singure, m-am gîndit așa cum mă zvîrcoleam, croindu-mi drum prin
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fără să se mai oprească. Dar mușchii începură să-l doară după ce traversă cămăruța. Făcu un prim popas la ușă. Făcu un al doilea popas, mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
scrot și autobuzul i-a dus la Infirmeria Regală, unde profesori bătrîni s-au uitat între picioarele lui și l-au uns cu vaselină maronie care înțepa bășicile și mirosea a tar. Autobuzul era mereu aglomerat, Ruth plîngea, mama era ostenită, iar Thaw plictisit, deși odată un bețivan s-a ridicat și i-a sîcîit pe toți încercînd să-i forțeze să cînte. Apoi, într-o seară, autobuzul s-a oprit și ei s-au dat jos și s-au întîlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că vrei să pleci de unul singur. — în acest moment, e total adevărat. — Hai să ne așezăm, zise ea veselă. Și eu am obosit, și se așeză pe drum. El ar fi preferat nisipul de la marginea drumului, dar era prea ostenit să spună asta. Se întinse lîngă ea. Ea îl mîngîie pe păr și aproape că adormi, cînd simți ceva ciudat și se ridică. — Rima! Asfaltul e crăpat! E acoperit cu mușchi!“ — îmi ziceam eu că e mai confortabil ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-și scoată haina. — Nu vă culcați, o să mă întorc într-o secundiță, zise Ritchie-Smollet și ieși. Jack potrivi robinetele caloriferelor și-l urmă. Lanark își dădu jos haina și se așeză jos, punînd capul Rimei în poala lui. Era ostenit, dar nu se putea odihni pentru că hainele îi erau lipicioase și împuțite. își pipăi barba de pe obraji și bărbie și-și atinse părul rărit de pe scalp. Fără îndoială că îmbătrînise. O privi pe Rima, care stătea cu ochii închiși. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu știu cum să spun pentru că e vorba de ceva în care explicațiile n-au ce să caute, și așa mai departe. Atunci universurile se mișcau lin și mă legănau ca pe vremea când aveam vreo cinci șase ani și, în amurg, ostenit de joacă, mă năpădea o seninătate uriașă, mă aflam poate în paradis. De obicei mă dezmeticeam greu și ieșeam printre oameni cu paradisul pe cap, ca o căciulă, cu ochii împăienjeniți, întâlneam câte un prieten, vorbeam, fără să vreau, cam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dar se întâmpla chiar așa, și nu altfel. * S-a stins din viață, în vârstă de 77 de ani, Hugo Zacchini, supranumit Omul-Ghiulea. El a fost primul om tras, în chip de ghiulea, dintr-un tun. 11. Am umblat mult, ostenisem. Pe Agrippa nu l-am întâlnit. Aș fi vrut să fiu cu Zenobia, să dau vina pe ea, să spun că numai din cauza ei... Spre seară am intrat într-o anticărie, o dugheană, în care nu mai intrasem de când găsisem
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fără să se mai oprească. Dar mușchii începură să-l doară după ce traversă cămăruța. Făcu un prim popas la ușă. Făcu un al doilea popas, mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
spuse Smith, înseamnă că a calculat toate riscurile posibile și că era pregătit să facă față și pericolului de electrocutare. - Asta dovedește totuși că-i vulnerabil la energiile noastre, replică Morton pe un ton sumbru. Altminteri nu s-ar fi ostenit să le facă inofensive. Esențialul este că-l ținem închis înapoia unui perete gros, făcut din cel mai rezistent metal. În cel mai rău caz, putem să deschidem ușa și să-l amenințăm cu un blaster. Dar să încercam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Nu voi discuta acum cu dumneata pe această temă, spuse el. Ți-aș putea răspunde că, de când e lumea, majoritatea celor ce nu gândesc a plătit scump pentru supunerea oarbă în fața unor conducători, cărora le executau ordinele fără a se osteni să le cerceteze motivele. Dar prefer să-ți pun o întrebare. - Poftim! - Ai intrat în cabinetul meu tehnic? Siedel dădu din cap fără să spună nimic. - Ai văzut benzile? - Da. - Ai văzut ce teme tratează? - Teme legate de chimie. - Altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
evitării paralelismelor. Grosvenor știa prea bine că numai un alt nexialist ar fi putut înțelege ce importanță avea, pentru moralul membrilor expediției, încurajarea inițiativelor individuale, chiar cu riscul de a sacrifica o parte din eficacitate. De aceea, nici nu se ostenise să protesteze împotriva restricțiilor suplimentare impuse de noul director unor oameni care și așa erau înghesuiți ca într-o temniță între pereții navei. Din fundul auditoriumului, se auzi vocea lui Smith: - Văd că domnul Grosvenor se foiește pe scaun. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
rău decât îți închipui, zise Grosvenor. Când ajunseră în sala motoarelor, Grosvenor se târî spre panoul de control pentru a-și instala întrerupătorul. Operațiunea asta nu-i luă mai mult de zece minute. Coborî apoi în tăcere și nu se osteni să-i dea vreo explicație lui McCann. - Să nu pomenești nimănui despre asta, îi spuse. Dacă vor descoperi întrerupătorul, va trebui să mă întorc și să instalez un altul. - Ai de gând să-i trezești? îl întrebă McCann. - Da. De îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
roată a ajuns la 0, s-a produs ceva ca un abur de sunet. A lăsat-o acolo, și a trecut la roata a doua, care a dat semn tot la 0. La a treia nici nu s-a mai ostenit, a dus-o el la aceeași cifră și atunci s-a auzit un zgomot mai deslușit care a coincis cu un sughiț prin somn al sergentului. Acesta deschise ochii, iar Fane se aplecă peste cutie ca și cum ar fi lucrat din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zadarnic. Lui îi putea spune. Dacă bărbatul era marțian, poate știa unde e, fără să-l caute, și dacă are înăuntru un bilet de loterie și dacă numerele de pe bilet sunt câștigătoare. Fiindcă altfel n avea rost să se mai ostenească. — Cum te cheamă? întrebă Nicu, deși știa, dar străinul nu știa că el știe. — Dan Crețu. — Pe mine Nicu, adică domnu’ îmi zice, la școală, Niculae, Stanciu Niculae. Îl știi pe spițerul Kretzu, ăla roșcovan? Nu-i creț deloc. Mă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
găsit portmoneul? întrebă Nicu, iar unghiul extrem de ascuțit al sprâncenelor lui arăta îngrijorare, dar de sens opus celei pe care s ar fi cuvenit s-o aibă. Tocmai atunci portarul spuse: — Repetați anunțul? Nu... da... repetăm, spuse tânărul. Nu vă osteniți, știu drumul, adăugă și o luă iute și unduit spre biroul vizitat cu câteva zile în urmă, să plătească pentru întreaga săptămână. — Cred că-i vorba de ceva de mare preț, medită portarul, iar Nicu îi destăinui secretul lui, după ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu l-o fi găsit și a lăsat scrisoarea la fratele lui, și el nu i-a dat o? Tare rău e să nu știi în mâinile cui ajung cuvintele tale intime. Cel mai probabil e că nu s-a ostenit să-mi scrie, n-are chef să mă vadă, dacă n-a putut s o facă atunci când a vrut el, sau poate mă pedepsește că nu l-am primit. Trebuie să tac și să aștept, muncă între toate nesuferită. Totuși
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Și ce s-ar fi întâmplat cu viața lui dacă Iulia... — A venit popa de la biserica Icoanei, anunță plutonierul de la ușă. Se sculă să-l primească. În ajun, când, dacă e s-o spunem pe-a dreaptă, puțină lume s-a ostenit prin viscol, la biserică, Epiharia, care-i cunoaștea după nume sau măcar după chip pe toți enoriașii, s-a mirat să vadă că apare un om distins, cu baston cu măciulie de argint în formă de cioc, care nu mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și alții isprava: mituiseră groparii șiiți, ca să-și ia defunctul după ce îl puseseră în pământ și să-l ducă la turnuri, după mitul străvechi. Se urcaseră ca niște căpușe pe zid, mort și viu, sprijinindu-se spate în spate. Unii osteniseră până sus, pe alții îi adulmecaseră câinii, chiar dacă patrulele erau bete, fiindcă li se plătise o noapte de chef. Tresări, scuturat de umăr: — Ți-a venit mașina, îi spuse vânzătorul de la bilete. Se urcase în autobuz cu ochii înroșiți, buimac
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
s-adâncește, (...) Cu calu-n mâna stângă, cu pala-n mâna dreaptă!” V. Alecsandri, Dan, căpitan de plai relație tactilă cu diferitele părți ALE TRUPULUI în timpul interacțiunilor non-verbale, adică intră într-un limbaj al corpului: „Cu acu-n mâna albă, ostenită” O. Goga, O rază într-un limbaj cultural: „brățara tainică a iubirii” T. Arghezi, Psalmul de taină, în un limbaj, de mișcare sfânt, propus ca joc: Jocuri de copii „Una este luna Să mai punem una, să se facă două
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
-n față Și mă împle de dulceață, Că de dorul ei mai mor Și nu pot, doamne, să sbor Că eu de-aș pute sbura Pân-la sfânta Vinerea, Eu m-aș ruga de mi-ar da Inimioara ta. Ostenit - am ostenit, Foarte tare m-am trudit Până ce te-am dobândit, Că acuma norocul Vrea să-și coate locul. Mândră, mândrulița mea, Că tu ești viața mea - Să trăim, să ne iubim Și să ne veselim. Frunzuță verde de nuc Vine vremea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țes la pânză și alții o poartă. 111Unul o ține ș-altul o mulge. 112Unii gustă din lămâie ș-altora li se strepezesc dinții. 113Unul ca nici unul. 114Unul cască gura ș-altu-nghite. 115Unul croiește ș-altul coasă. 116Unul îl lasă de ostenit ș-altul îl ia de odihnit. 117Din bun, și bun și rău, ca dintr-un lemn și cruce și măciucă. 118Și cel bun și cel rău dintr-o mumă amândoi, ca oala și țucalul tot dintr-un lut amândouă. 119Ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și mă vântur rătăcind Căutând cumplita-mi soartă, Care m-au nenorocit, Să o-ntreb pe ea de poate Nădejdea a-mi străluci Și de poate întru toate Iarăși a mă ferici. Dar virtutea îmi slăbește Și-n zadar mă ostenesc. Nu mi-ajută ci-mi grăbește Cu pământ să mă-nvălesc. Iată dar că și norocul Și nădejdea mi-au pierit, Iată mi-au venit sorocu Să mor desnădăjduit. Auz lumea strigând moarte, Eu zic vie c-o voiesc Să mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu articulații șubrede și strâmbă imperceptibil din buze. O cucoană distinsă, fără îndoială, cu maniere cuceritoare ― îți amintea de fluturii aceia splendizi prinși cu acul în cutii de sticlă, "ce zglobii trebuie să fi fost odată!" ― și cam aici interesul ostenea. ― Nu mă crezi, râse maiorul. Ești prea tânăr pentru ca frăgezimea obrajilor să nu conteze enorm deși, întîmplător, ai Melaniei sânt foarte proaspeți. Femeia asta are un farmec de o esență cu totul specială. Nu, n-ai să întorci capul niciodată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]