1,914 matches
-
fost binecuvântați în ultimele decenii. Pentru prima oară în istoria noastră, cei puși în fruntea țării nu se mulțumesc să vă fure pâinea de la gură, așa cum au făcut-o și alții, și nu de puține ori, înaintea lor. Ei vă otrăvesc aerul pe care îl respirați și apa pe care o beți, vă fură sănătatea dvs. și a copiilor dvs. Acestea nu sunt simple vorbe, ci adevăruri pe care nici măcar fabrica de minciuni a propagandei oficiale nu le mai poate ascunde
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
printre primele zece țări din lume în ceea ce privește poluarea aerului. Trist record, la care se adaugă unul și mai trist: numai o cincime din apele țării noastre mai sunt ape bune de băut! Pânza freatică este în România în bună parte otrăvită cu substanțe dintre cele mai nocive, deșeuri ale industriei petrochimice, insecticide și îngrășăminte folosite fără noimă, gunoaie de tot felul. Să ne mai mirăm atunci când se urmărește, de ani de zile, cu o tenacitate maladivă, ștergerea urmelor trecutului nostru, mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din urmă suportă aceleași umilințe ca și evreii în regatul francez. Sub impactul flagelanților, grup de penitenți de inspirație apocaliptică care ațâța furia săracilor împotriva evreilor, aceștia au suferit, desigur, masacre și expulzări în timpul ciumei din 1348-1349, fiind bănuiți că otrăveau fântânile și răspândeau boala. Dar, dacă ei sunt acuzați de ucidere rituală, țiganii sunt mult timp acuzați de canibalism. În orice caz, condiția evreilor a rămas mult timp mai de invidiat decât cea a iobagilor, fie și numai prin relativa
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
era o azvîrlitură de băț. Dar n-a fost nimic. Liniștea apăsa și așteptarea exaspera. Pe înserate, din nou au sunat sirenele. De data aceasta avioanele au sosit și au împroșcat moartea și disperarea. Explozii imense luminau cerul, fum gros otrăvea văzduhuri. Vuk aleargă la postul de jandarmi pentru noutăți. Marița îl roagă să rămînă cu ea, dar Vuk n-aude. Un avion se retrage și mai aruncă o bombă spre ceea ce a rămas din "obiectiv". Mîncarea pentru praznic se amestecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
arate că au fost odată cineva. Mașini americane, lungi cît un vapor de mare tonaj, cu aripioare stupide, cu lanterne de prost gust, afumă frumoasa Havana fără milă. Noroc că nu sînt multe mașini care să pună umărul în a otrăvi un oraș zidit din lumină, palmieri falnici, și oameni încercați de istorie. Artera Quinta merge paralel cu marea zeci de kilometri, în lungul Malecon-ului și uneori, cînd valurile se izbesc cu furie, circulația se închide. Pentru că trombe imense de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să pună mâna de la mână toți din echipă și să-i găsească bocanci mărimea 48. Îl demoralizam pe portarul ăla, îl tachinam, îl îmbolnăveam de nervi. Aici mi-am exersat pentru prima dată vocația pamfletară. Cu aceste invective cu care otrăveam portarii. Trebuia să găsesc mereu ceva nou, amuzant. Lucram sub presiune, pentru ca, în ochii golanilor, să-mi păstrez reputația de gură spurcată. Sau, mă rog, pentru a nu deveni plictisitor și să nu mă ușuiască ăia de lângă ei. Golanii aceia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
casa ei, la înmormîntarea ei. Ce stupizenie! De supărare, n-am ascultat nimic de o săptămînă și voi contiua să nu pot asculat nici un disc, nimic. Nu admit să înțeleg că o fată atît de frumoasă a putut muri. Au otrăvit-o, se crede. O alta. Altele. Ce păcat! Ce porcărie! Pe 20 iunie se susține lucrarea Sper să termin totul cu bine. M-am săturat. Vreau să mă gîndesc numai la ceea ce scriu. Mi-au venit și banii. 12509. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
luni. O hotărâre luată de autoritățile de la Havana la 15 ianuarie 1610 prevedea ca negrilor fugari să li se taie o ureche sau nasul "pentru a fi recunoscuți". Unii sclavi pentru a scăpa de viata lor mereu chinuită se sinucideau, otrăvindu-se sau spânzurându-se. Se apreciază, de exemplu, că în perioada 1855-57 majoritatea sinucigașilor erau negri, iar statisticile pentru anul 1862 menționează că din 346 de sinucigași înregistrați în Cuba, 173 erau chinezi care lucrau în condiții identice sclavilor negri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sunt și astăzi o mare parte din spitalele României. Prin urmare nici detergenți, nici mănuși de protecție. Așa că mama punea cenușă în recipiente și îndepărta cu ajutorul unei cârpe toată acea mizerie umană care i-a îmbolnăvit ficatul și i-a otrăvit zilele. Sărmană femeie chinuită! Biata de ea! Vă dați seama de câtă umilință a fost în stare o femeie care vorbea la perfecție șase limbi, care putea comunica direct și integral cu reprezentanții a șase națiuni din Europa? O femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fie un sac gol în nădejdea că-l va umple cu boabe de păpușoi să le aducă acasă celor care nu mai găseau niciun fir de urzică moartă ori de știr și fierbeau coaja copacilor într-un fel de terciuială otrăvită de-i prindea pântecăraia care pe unde apuca, umplându-i de bălegar uman cu miros pestilențial; sau unii mai norocoși mai aveau câte un rest de coajă de mămăligă atât de solidificată, încât trebuia s-o iei la baros pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bucată de mămăligă pentru tine și ai tăi. Nu poți urca pe acoperișul vagonului? Adio porumb, adio mămăligă! Te paște moartea și pe tine, și familia ta. Asta era. Îmbrânceală, urlete, înjurături, ura față de fratele tău țâșnind ca două lasere otrăvite din ochii tulburi de animal înfometat. Tata era încă destul de puternic. Cu toate acestea, cu greu a reușit în această bătălie disperată să urce pe acoperișul unui vagon și să-și găsească un loc pe platforma arhiplină. Nu avea nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de o teamă paralizantă, căutând brusc un punct de apărare și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze fortificate. Șintărul nu era o persoană iubită; dimpotrivă. Cine pronunța numele lui trăia cu impresia că își spurcase și otrăvise cavitatea bucală cu o substanță rău mirositoare, lipicioasă și înecăcioasă, simțind imperios nevoia unei purificări cu anafură și agheasmă. Era complet desconsiderat, prezența lui în comunitate fiind justificată și apreciată strict la ingrata muncă pe care o îndeplinea. Era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Voastră preaplecată și devotată, Pietro da Siena Duminică, 1 aprilie 1951 S-a sinucis ștefănel Cernovodeanu... Aranjuez a venit foarte impresionat. Giglio și Monseniorul au fost seara la mine. Luni, 2 aprilie 1951 Max N. s-a sinucis azi dimineață otrăvindu-se. Încep să cred într-o inevitabilă fatalitate. În orice caz - e o epidemie în oraș. Moartea își întinde mrejele... Iarăși, impresia de singurătate mă cuprinde... În fond, nu sunt singur, sunt oameni în jurul meu; pe toți însă ne leagă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
știu! Nu-mi doresc nimic afară de posibilitatea de a mă izbăvi de acest dor, de această neîncredere față de mine și față de alții... 10 septembrie 1951 Seara a venit Aranjuez să ne anunțe moartea lui Saint Mathieu (Mircea Mateescu): s-a otrăvit pentru a pune capăt vieții mizerabile ce o ducea, dar mai cu seamă pentru a scăpa de tor tura mo rală pe care era nevoit s-o suporte în urma înscenării murdare de la facultate... Lola Horovitz - o asasină al cărei nume
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
milioane de oameni mai mici sau mai mari, care s-au jertfit pentru tine, care ți s-au dăruit ție. E miopia simțurilor noastre imediate, e mărginirea concepției noastre realiste și utilitariste despre lume, care ne încon joară și ne otrăvește asemenea unei mocirle puturoase... Afară din ea, mai sus, mai sus, pentru a putea privi peste timpi și spații, pentru a-i putea vedea pe cei de o seamă cu tine și a putea schimba cu dânșii o privire de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
director de bancă, de director de filială a Băncii Comerciale - deci nu bancher, ci salariat. Și nepoată de mic fabricant, cu șaisprezece muncitori. Cădeți, domnule Paraschivescu, în ideea eronată a celor de la Cadre, care mi-au hăituit și mi-au otrăvit toată tinerețea. R.P. Am folosit cu bună știință formula cadriștilor - poate că trebuia să pun mai apăsat ghilimelele. Îmi cer iertare. A.R. Passons. Țin minte însă că, ori de câte ori treceam prin fața biroului de Cadre, tremura inima-n mine. Tovarășul director
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
UASCR și le spuneam : „Nu merge cu aspirină, nu merge așa și pe dincolo ! Vreți ceva, veniți și mă întrebați în particular. Nu veniți după aceea, că e prea târziu“. Eram toți foarte obsedați de acest subiect, care, evident, ne otrăvea tinerețea. Noi eram studenți la Medicină, știam mai bine ce să facem, cum să ne descurcăm, dar era vorba de ce aveam să întâmpinăm ca tineri absolvenți, cu mare probabilitate, când vom fi repartizați la țară. Acolo deveneam direct responsabili de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
În curtea Televiziunii, șoferii și oamenii din depar‑ tamentele tehnice, cei care sunt azi mari și tari în sindi‑ catele ce au participat din plin la falimentarea Televiziunii, îndemnați de redactorii care fuseseră în Studioul 4 în zilele când știrile otrăveau apele, se învârteau în cerc, în curte purtând niște bannere cu sloganuri scoase parcă din Scânteia anului 1946. Plus niște caricaturi grotești ale lui Coposu și Paler ; chiar dacă Paler fusese director la un moment dat în Televiziune și simpatizat de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
acoperă un căscat. Ștefan, toropit, luptă cu somnul ce-l copleșește. Ce naiba mi-ai dat să beau? Se clatină... Se așează pe scaun... Daniil zâmbește în barbă... Ce mi-ai dat? Suc de mac: afion. M-ai.... m-ai....otră ... otrăvit... Daniil zâmbește, își piaptănă cu degetele rășchirate barba zbârlită: Dulce otravă... O să tragi un pui de somn... Noaptea-i rău sfetnic. Când o răsări soarele, vei vedea că dracul nu-i așa negru. Doamne iartă-mă! se plesnește el cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vadă cu ochii lui cum se ridică zidul de-al doilea la turnul dinspre miazănoapte al Cetății Neamțului. Maria îl scormone din ochi, inchizitorial: Spune drept, unchiule! Jură-te! Nu v-ați abătut pe la Hârlău?! Jură! Marie! Iar începi? Te otrăvești cu bănuielile tale... Maria izbucnește într-un hohot sarcastic: I s-o fi făcut Măriei sale de un borș de pește, știi colea -, cu tot dichisul, ca la mama lui... Maria! Ești absurdă cu gelozia ta! Turcii bat la hotare. Lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
front comun împotriva năvălitorilor tătari, o alianță între Moldova și Ucraina -, s-a pus la cale căsătoria lui Ștefan cu Evdokia, sora lui Simion Olelkovici, cneazul Kievului. Pe Maruca au găsit-o moartă, a doua zi după nuntă. S-a otrăvit sau, poate, a fost otrăvită nu se va ști niciodată. Ștefan a fost nebun de durere. Odată, la un pahar, când, nostalgici, alunecasem pe panta aducerilor-aminte, l-am întrebat de Maruca. Brusc a tăcut, a rămas cu ochii pironiți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o alianță între Moldova și Ucraina -, s-a pus la cale căsătoria lui Ștefan cu Evdokia, sora lui Simion Olelkovici, cneazul Kievului. Pe Maruca au găsit-o moartă, a doua zi după nuntă. S-a otrăvit sau, poate, a fost otrăvită nu se va ști niciodată. Ștefan a fost nebun de durere. Odată, la un pahar, când, nostalgici, alunecasem pe panta aducerilor-aminte, l-am întrebat de Maruca. Brusc a tăcut, a rămas cu ochii pironiți în gol, n-a mai scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
numai un ochi; vezi bine, "însemnat" nu mai puteam fi uns domn... Și nu eram decât de-o șchioapă... Dihonia a început cu fiul cel mare al Voievodului, Iliaș-Vodă. Doamna Stanca, mama fratelui său vitreg Ștefan, a uneltit să-l otrăvească pe Iliaș, ca să-și vadă feciorul încoronat. Iliaș-Vodă a înșfăcat-o de păr și a înecat-o în hârdăul cu apă de ploaie din curtea Cetății... Ștefan, fiul Stancăi, cu ajutor leșesc îl înfrânge pe Iliaș și-și răzbună mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trăind tot ce povestește, tot ce poruncește: Capcanele îi vor aștepta gata țepuite! Prăvălim peste ei pădurile înținate în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele! Spurcăm fântânile cu hoituri! Pârjolim grânele, fânețele! Le săgetăm dobitoacele de povară cu săgeți otrăvite cu venin de năpârcă, cu zeamă de cucută, să rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor ce urcă pe Dunăre, harabalele ce cară silistrăria cu iarbă de pușcă, chervanele grele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu poți face asta! Te lepezi de tot! De toate te lepezi?! Pentru mine, unchiule, pietrele aistea nu mai au nici o valoare. Le păstram pentru... pentru cea care ar fi fost domnița soția lui Bogdan... Acu, strălucirea lor deșartă mă otrăvește cu amintirea vieții de odinioară... Și-apoi, se cheamă că "lupt și eu"! Nu-i așa? Nu sunt eu "Doamna țării?!" zâmbește ea cu o ironică infatuare. Acolo unde plec, altele-s odoarele mele... Și... și chiar te-ai hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]