1,224 matches
-
încetă să mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea să tremure din tot trupul și, sub freamătul acela, pielea i se încrețea... îi putea simți toți nervii vibrând. În ochii lui strălucitori pâlpâia o flăcăruie de teamă. Anton nu-l putea lăsa, acolo, în zăpada, chiar înainte să se întunece. Sigur că frigul avea să-l doboare înainte, poate, ca răpitorii să-i dea de urmă. Anton îl ridică în brațe, apucându-l
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
părul auriu, de culoarea orzului copt, lins pe frunte și legat într-un coc mare, ochii mari de culoarea sinelei, obrazul alb trandafiriu, nasul subțire cu nari pâlpâiitoare și gură fermecător arcuită... Sânii zglobii, drepți, plini de o viață misterioasă, pâlpâiau fără încetare. Șoldurile glorioase, pline de voluptate, picioare desăvârșite cu glezne delicate. Era de o perfecțiune copleșitoare. Și, fără să-i spuie o vorbă, zâmbindu-i fermecător, îi puse în palmă, drept mulțumire, o floricică... și cu un salt, ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urmară pe pompieri și pe paznic până ieșiră din clădire. Anna o ținea de mână pe Darcey. Neil mergea de cealaltă parte, dar nu își mai puse brațul pe după umerii ei. Întreaga zonă era încă în beznă, deși câteva lumânări pâlpâiau la geamurile câtorva apartamente și ale unui bar din apropiere. Vrei să bei ceva? întrebă Neil. Darcey dădu din cap. Cred că mi-ar prinde bine. Dar întâi și-ntâi am nevoie urgentă la baie. Când se întoarse de la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
șoptește ceva la ureche. Mă smulg țipând fără zgomot, în timp ce sora mea, ridicată și ea în picioare, privește totul neliniștită, cu mâinile pe lângă corp și gurița întredeschisă. Ies în fugă pe ușă, pe când celălalt întinde mâinile după mine implorator 39 , pâlpâind o dată cu filmul șters și zgâriat. Și când filmul (sau retinele mele, sau meningele ce-mi învelește creierul) s-a rupt, lăsîndu-mi în coșul pieptului o tristețe sfâșietoare, băiatul cel necunoscut a rămas totuși pe fundalul gol, incendiat, al ecranului și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
clopoțeilor azurii ca să iasă prăfuiți de polen, fâșâitul frunzelor moi și pufoase pe câte un lăstar... Deveneam atunci altul, mă așezam pe pământul bălțat de lumini arzătoare simțind cum mă umple un fel de nebunie fericită, ca și când cerul intens albastru pâlpâind printre crengi, pânzele de păianjen umflate de vânt între trunchiuri și mai ales mirosurile, de sevă și coajă, de rășină și țărână, ar fi fost un halucinogen tare, injectat intravenos... Aceeași exaltare năucă am simțit-o și azi, pe traseul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
timp, se-ntindea către mine într-o singură, dementă mișcare. Devastată de pasiune, dintr-o clipă într-alta părea că-și va desprinde picioarele de soclu și se va arunca asupra mea. în spatele ei, conacul părea că se umflă și pâlpâie, ca o meduză veninoasă. Iar sexul nimfei, protejat altădată cu mânuța, era acum descoperit, hidos, incredibil în monstruozitatea lui: pentru că, între pulpele pline și delicate, nimfa avea un sex de bărbat, de satir gata de-mperechere. Am simțit brusc o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape, un scenariu hidos. Mi se părea că sânt încuiat pentru totdeauna în cabina unui closet de țară. Pe pereții de scânduri văruite încremeniseră păianjeni sferici cu picioarele întinse. In tavan pâlpâia un bec chior, atârnat de o sârmă. Pe jos, pământ. Dincolo de ușa cu zăvor primitiv, de lemn, se-ntindea noaptea fără capăt, iar înăuntru - eternitatea. Știam, în coșmarul meu, că niciodată nu voi mai ieși de-acolo, că voi încremeni
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fascinație... M-am ridicat din iarbă și, trezit de răcoare, cu spatele înțepenit și umed, am luat-o înapoi pe alee, tîrșindu-mi picioarele. Cerul se decolorase ușor către răsărit, dar stelele mai ardeau nestânjenite pe toată bolta. Luminile viziunii îmi pâlpâiau încă pe pereții craniului. Am intrat în părculeț, am trecut pe lângă statuia nimfei celei pudice din mijlocul havuzului și am urcat treptele scării de la conac. Am deschis încet ușa dormitorului. într-o lumină verzuie (pe fereastră se vedea un bec
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Domnului Platytera și iarăși nu-ți pot urmări cuvintele ce se topesc ca fulgii de nea pe buzele tale, Gavril Ieromandrul, meșterul căruia încerci să-i faci din cuvinte portretul, să-l aduci întreg înaintea ochilor mei, auriul ce mai pâlpâie după ani, Cina cea de taină, nu te mai saturi admirând-o, îmi spuneai ceva de perspectivă?! Sau numai de culoare mi-ai vorbit?! eu nu văd decât arcuirea buzelor tale ca șirul apostolilor la, doamne, iartă-mă! eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acest moment îl aștepți cu atâta nerăbdare, încât ochii tăi au părăsit acum planșa de desen fixând încordat turla bisericii, vor mai trece câteva clipe până când crucea din vârful turlei va eclipsa soarele, în pronaos Maica Domnului Îndurătoarea, printre stelele pâlpâind slab în jurul ei și înțeleg acum că există momente unice în care e posibilă orice translație către cosmos, crucea înaltă de pe turla bisericii s-a topit acum în soarele rănit al asfințitului, de aici, de pe deal nu se mai vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spune-mi ceva inteligent, nu mă lăsa în băltoaca asta de dezamăgire! Aud?! Taci, nu-i așa? Nu ești în stare să-mi spui nimic nou și cum ai putea să-mi spui?! Ultimele scântei de jar abia de mai pâlpâie în cenușă, mă zvârcolesc neputincios în așternutul meu de iarbă și crengi și afară licăre primii zori, se crapă de ziuă, mă ridic și ies în aerul tare al dimineții, în același loc ca și aseară, mă așez pe piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar cea pentru Dragoste făcuse cele mai mari eforturi. Era cireașa de pe tort. Memorabil, Ashling aprinse lumânarea cu ultimul chibrit din cutia pentru Dragoste, care a ars în jur de zece minute înainte să rămână fără ceară, după care a pâlpâit și s-a stins. Ah, rahat, se gândi Ashling, ar fi bine să nu fie vreun semn. După căderea serii a apărut Ted, suferind de depresia care urmează unui moment extraordinar. În ciuda faptului că făcuse cunoștință cu multe fete, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a ieșit porumbelul din gură. — Deci te-ai întors la Gardena și l-ai găsit pe individ? întrebă Millard. — Îhî. Adică da. — Unde anume? — Într-unul din barurile alea de pe Aviation. — Poți să descrii locul? — Era întunecos, cu lumini care pâlpâiau undeva în față. — Și ți-a dat copia filmului de bunăvoie? Pe gratis? Lorna își plecă privirea. — M-am culcat cu el și cu prietenii lui. — Atunci poți să-l descrii mai bine? — Era gras și avea o puțulică mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Și nu e chestia că nu poți tu să-l bați de-i sună apa-n cap dacă se-ntoarce! Și mai sunt și două mașini acolo, care supraveghează drumurile. — Știu, știu. Privi În spate prin ușă, la televizorul care pâlpâia și la detestabila mamă a lui Strichen. Doar că nu-mi place să Încalc ordinele inspectorului. — Nu te spun dacă nici tu nu mă spui. Agentul Rennie apucă una din gecile groase care atârnau În hol. Mirosea un pic a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în fața primei ferestre, privind în geamul transparent... numai că geamul nu era transparent. Rama subțire și aurie încadra ieșirea spre o imagine din altă lume, din alt timp, din alt înțeles... însă eu am recunoscut coroana Libertății și făclia aprinsă, pâlpâind ca din depărtare. M-am bucurat pe moment, apoi mi-am dat seama că imaginea Libertății nu era exact la fel, nu era întocmai cu ceea ce știam eu. Semăna, însă ceva era altfel. Am trecut la alt stâlp și altă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
niciodată lumina... să ai întotdeauna legătura aceasta esențială cu arborele universal de lumină. Atunci poți zbura... Acesta e adevărul absolut, crezi tu? Adevărul absolut este arborele universal... Am deschis ușa de sticlă a felinarului iar flacăra s-a concentrat, a pâlpâit mai intens și deodată i-au apărut niște aripi de lumină, ca niște ramuri incandescente... Atunci eu mi-am luat zborul, iar ea a sărit afară din felinar și s-a înălțat după mine, încântată de a se desprinde de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
inițial, construit în vremea când oamenii nu cunoșteau scrierea. Încăperea micuță este acoperită în întregime cu aur, asemenea sarcofagului unui phar-haoui, însă fără inscripții, pentru că morții nu mai pot citi. Acolo va trebui să aprinzi slaba ta făclie, și totul pâlpâie, pe podea, pe pereți, deasupra capului tău. Apoi lași să cadă și să ardă pe făclie bucățele de khfir, parfumul a cărui formulă este cunoscută doar de phar-haoui. Iar morții pe care îi iubești vin“, promitea sacerdotul, „oriunde s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
legiuite? Am să te schingiui pentru toate ticăloșiile neînfăptuite de oameni Jucând pe tine hora de flăcări Îmbrățișate de vânturi Când surlele zbârnâie la o Înmormântare nesfințită Oricât se vor ruga moaștele tale, fii sigur că nu ești tu; Mai pâlpâie-n mine scântei din toate visele călcate-n picioare de viață Cioburi din ele mâncând, simt că Încep să mă Îngraș ca un vierme candid Sfârcuri de viermi o să-mi crească din creier O să fiu cineva, o să vă-nspăimânt, mărunțeilor, prichindeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe canapea. Își fixase ochii asupra flăcării. În seara aceea, știa că va tremura, căci va primi un mesaj. Privea fix, stând aplecat înainte, scăldat în bucuria răzbunării duse la îndeplinire, legănându-se hipnotizant înainte și înapoi, respirând ușor. Lumânarea pâlpâi. Da! Vorbește-mi. Pâlpâi din nou... Și, într-adevăr, pâlpâi după doar o clipă. Dar tremurul nu fusese un mesaj de la vreun spirit supranatural sau de la cineva drag plecat de mult, ci doar boarea răcoroasă a unei seri de aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ochii asupra flăcării. În seara aceea, știa că va tremura, căci va primi un mesaj. Privea fix, stând aplecat înainte, scăldat în bucuria răzbunării duse la îndeplinire, legănându-se hipnotizant înainte și înapoi, respirând ușor. Lumânarea pâlpâi. Da! Vorbește-mi. Pâlpâi din nou... Și, într-adevăr, pâlpâi după doar o clipă. Dar tremurul nu fusese un mesaj de la vreun spirit supranatural sau de la cineva drag plecat de mult, ci doar boarea răcoroasă a unei seri de aprilie, care umpluse încăperea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
știa că va tremura, căci va primi un mesaj. Privea fix, stând aplecat înainte, scăldat în bucuria răzbunării duse la îndeplinire, legănându-se hipnotizant înainte și înapoi, respirând ușor. Lumânarea pâlpâi. Da! Vorbește-mi. Pâlpâi din nou... Și, într-adevăr, pâlpâi după doar o clipă. Dar tremurul nu fusese un mesaj de la vreun spirit supranatural sau de la cineva drag plecat de mult, ci doar boarea răcoroasă a unei seri de aprilie, care umpluse încăperea în momentul în care cei șase polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să sune, și altădată sună, și ei deschid și spun că nu este nimic la televizor În seara asta și, după ce scapă de musafirii nepoftiți, deschid televizorul și Îl dau Încet, iar el vede prin crăpătura șifonierului lumina albastră care pâlpâie sacadat În Întuneric și Înțelege că stă pe capul oamenilor și strânge din mânuțele mici și plânge. Televizorul este marca Temp. „Lasă, mă copile, nu fi supărat, lasă că asculți tu teatru la microfon”. Și el tace și ascultă teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vedem unde s-a băgat șerpele ăsta” și se duc pe urma șarpelui adâncită În zăpada proaspătă și intră În pădure și nu se uită decât Înainte și Ionu lui Sofia ridică lămpașul din când În când și chipul lui pâlpâie În neștiutoare și tremurătoare gânduri și urma Îi poartă printre fagi bătrâni, prin râpe și poieni, ceasuri Întregi, urma Îi poartă și nu se oprește... Într-o vreme spune unul: „Hai, mă, ce dracu, parcă suntem proști! Hai să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fin În pânză treci din spatele ecranului, „afară”, În lumea celor din fața ecranului. Pe față Îți explodează un obuz, pe burtă ți se zvârcolesc soldații. În fața ecranului aristocrați năuci, absenți, tăioși, indiferenți, tembeli, privesc năprasnicele scene ce Încă Îți mai mânjesc pâlpâind fața cu umbrele lor apocaliptice. Te simți și tu aristocrat chiar dacă, decăzut și scăpătat, ești cel care face rafinate servicii. Lângă aparatul de proiecție stă lipit aparatul de filmat. În spatele lui, regizorul, autorul filmului. Îți spune ce să faci. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
La sfârșit, Ruby agăță pe perete niște fotografii alb-negru cu copii ai străzii din Guatemala — Pentru a aduce aminte tuturor de ce are loc evenimentul ăsta, spuse ea. Erau pe picior de plecare când Craig observă că niște luminițe Începuseră să pâlpâie. Cât timp se duse el să le repare, femeile stăteau de vorbă. Nu mai știi nimic de Sam, nu? Întrebă Fi. Ruby dădu din cap că nu. —De fiecare dată când sună telefonul, mă aștept să fie chiar el care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]