3,713 matches
-
al iubirii față de poeții selectați și incluși în acest volum, care este, deopotrivă, și o veritabilă crestomație din lirica universală, constructul lui Theodor Răpan devine ecoul propriei arte, a Poesiei: „Eu sunt Întrebătorul. Ca un „bivol în mlaștinile Universului” îmi pândesc zorii. Mi-e frică să ajung „un centaur siluind arborii poemului”, mi-e frică să urc scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, „fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont”. În teaca baionetei
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
nu era un pelerin, căci oriunde ajungea, avea o veșnică indolență, trândăvea și numai doar la ananghie cerșea. Dacă ceva nu-i convenea, se tânguia în versuri pe care singur le inventa, deplângându-și soarta și cerând îndurare. Uneori îl pândea cu adevărat pornirea ispititoare să adopte felul de trai întocmai cu cel al vreunei dobitoace. Avea însă experiența să-și înfrâneze din răsputeri aceste porniri, scuturând din cap ca un cal nărăvaș. La drumuri lungi, când foamea îi ascuțea simțurile
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
copiii lor , și pentru cei rămași pe pat de spital, și pentru cei plecați spre nemurire, și pentru cei ce pleacă acasă...am simțit spitalul mereu ca pe o mică biserică peste care trona întotdeauna Dumnezeu și la ușa căruia pândea moartea.... Crăciunul acela a fost pentru mine momentul în care am învățat mai multe lecții...Am învățat să fiu mamă. Acea mamă care nu mai știe ce este somnul, ce este foamea, ce este oboseala. Acea mamă care nu se
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
un Chevrolet, Trece la concret Și el e ... dus ! A treia haină, Plânge și suspină C-ar fi fost virgină, El fiind de vină ... Și-i cere bani ! Junele zâmbește, Crezând că glumește, Nici nu se gândește Că ocna-l pândește Pentru mulți ani ! A doua naivă, Chiar dacă e divă, Cade-n recidivă Și-i scrie-o misivă, Dând în vileag crima ! Rusalim se prinde, Nimeni nu-l mai vinde, Nervii și-i destinde... Și hoțește-o întinde Cu prima ! VIII
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
trece mereu prin aceleași obsedante puncte, în cerc. De parcă am mai avea ceva de învățat, cu fiecare rotație. Dar ce? Iarăși s-au așezat în poziție verticală, indicând spre cer, de parcă ar vrea să ne prevină asupra pericolului care ne pândește din sferele înalte. Și iarăși nu mai știm ce vrea de la noi, Anul Nou... Vibrăm între două extreme pe care le evităm din reflex, dar ne place să ne apropiem de ele periculos, până la atingere. Numele lor: graba și plictisul
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
românul Dumnezeu, Nici prin abandon și fugă Slugărind străin lacheu... Nu salvăm țara cu țara Pe sub pernă, când din plâns Ne înăbușă doar seara Lacrimile ce le-am strâns. Nu salvăm țara din umbră Umbra-n somn târându-ne Și pândind moartea cea sumbră Auto-trădându-ne...! Nu salvăm țara din gheara Trădătorilor de neam Acceptând să vândă țara Și pe noi, sclavi de haram. Nu salvăm țara și fiii Ce ne-or trage cu dispreț La răspundere; copiii Sunt cel mai dramatic
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
sunt vie, mor încet în mine, Cu fiecare ton de vodevil, Din amăgiri la metru sau la kil, În trenul vieții, legănat pe șine. Și amorțită-n trista balansare, Pe culoar mă mai strecor tiptil, Din martie și până în april, Pândind la colț o dulce alinare. Imagini rare-mi strigă prin fereastră, Chemându-mă, avide, să cobor. Mă simt, subit, precum un infractor, Ce-și fură propriile flori din glastră. Mă ispitește soarele de-afară, Sătulă sunt de negură și ploi
TRENUL VIEȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368301_a_369630]
-
Gândurile sunt „cu blesteme” și „Greu vor străjui oftatul/ Adunate-n anateme/ Ne hrănesc apostolatul” (De-ai să-mi furi) - spune poetul silit să trăiască în această lume plină de contradicții, invadată de „străine hoarde”, în care „din adâncuri ne pândesc rechinii” și care produce în om, confuzie, teamă, anxietate, „Când Terra-i controlată de smintiți” (De vă jucați). În această situație, „Popoarele de bogății furate” - „Acuză prin blestem apoteotic/ Guvernele de crime vinovate” (Daciei nepieritoare). Poetul îi incriminează pe acei
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
Nefirescul devine firesc, lucrurile urâte, care în alte condiții istorice te-ar fi descalificat ca om, devin încet, dar sigur, o regulă de conduită și, curând, încetează să mai fie considerate ceea ce au fost, de fapt, la început... Mizeria morală pândește societatea și o maculează. Revolta poetului este cu atât mai îndreptățită: „Peste câțiva ani, copiii noștri, / deveniți adulți,/ se vor înscrie la facultatea/ furtului bine acoperit,/ și vor învăța/ și cât să plătească sau cât costă/ libertatea pe care,/ și
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
lui fiind renumit în spital. Voi găsi neapărat o alternativă, tata nu trebuie să afle niciodată ce mi s-a întâmplat! Aș muri de rușine!” Repeta în sinea ei. Nu bănuia că nu departe de casa ei, unul dintre răufăcători pândea orice mișcare la vilă, ca să descopere dacă ea venise acasă și deja văzuse pe Maria Carla intrând, deducând astfel că Desire se salvase și era în casă, fapt pentru care el alertase imediat pe ceilalți. Va urma. Referință Bibliografică: PETRECERE
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
jelania celui, la capătul căruia odihneau. Fă-mă Doamne foc pe lume să țin chinul prins la pântec, să usc lacrima de mume jarului să-i fiu eu cântec! ... Auzea ca prin vis, versurile cântate de draga lui, de câte ori îi pândise urgia. Strângea în mâini, patimile suflecate de viață, de pe obrajii florilor, mugind insistente în jugul potopului ce le jertfise, haotic. Floricică de pe șes colea-n drum de codrul des, odihnește talpa-mi ciuntă și-mi alină vorba-mi multă... ... Îi
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
garda: Opoziția preia puterea; se face rocada. O iau pe-delete, ce mare grabă! Au timp destul... durează doi ani, să treacă la treabă; mai au rezervă-n pătul. Moștenirea găsită mereu îi incită. Se batjocoresc într-un stil grotesc. Se pândesc, se-nșeală; mereu învrăjbiți nasc câteo greșeală și se socotesc timp de patru ani, cât le e mandatul. Vine cetățeanul mult mai turmentat: - Băă, treceți la o parte! E rându' la altu'. Are loc schimbarea, că așa e mersul. Lumea
ŞACALII de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367828_a_369157]
-
të dhuroja fjalë por nuk di ț’i them nëse do mundja ț’i shoshis nga sita ț’i tuboj do ți në rërë e në erë të flatrojnë te ty në mendime : të kuptosh pashprehshmërinë 3 umbre fricoase mă pândesc întrebări îngrădite în irisul ochilor tăi o turmă de ciute ce-mi vorbesc fără cuvinte le privesc și-ntuiesc teamă prudentelor căprioare ce-și ciulesc urechile în vânt: să asculte 3 hije të frikshme më përgjojnë pyetje të grumbulluara në irisin
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
Când mă strânge o durere Lacrima nu-mi e străină..., Îmi mai spală câte-o vină! Întind brațele pe cruce Și-n piroane doar păcate, Cerul raiului din mine Vrea doar flori nevinovate...! Uneori mă prinde teama, Când risipa mă pândește Și-o lovesc cu busuioc Crede..., că ar fi un clește...! --------------------------- Reașez ca-n pazel gândul Și îl scald în ploi de soare, În penel pun cer albastru Să scriu simplu: Sărbătoare....! foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Știu
ȘTIU... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367971_a_369300]
-
inspirat Marta Patreu -, [Cioran] a început să facă pe doctorul. Nu numai cu sine, ci și cu alții”. În ceea ce-l privește pe Eugène Ionesco, diagnosticul dat de Cioran este de domeniul psihiatriei: „În fond [Eugen] e foarte nefericit, veșnic pândit de crize depresive, de accese insuportabile de apatie”, îi scria Cioran prietenului Arșavir Acterian la 13 martie 1979. O criză severă de depresie psihică a traversat Eugène Ionesco în primăvara anului 1967, când a plecat în Elveția pentru tratament. Ca să
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
pedeapsă, o veritabilă agonie, de care însă nu s-ar putea lipsi. Alcoolul și celebritatea sunt lucrări ale diavolului. Să nu cazi în patima celui dintâi, să n-o cauți pe cea de-a doua. Două primejdii care nu mă pândesc, chiar dacă în tinerețe am trecut foarte aproape de prima”. Uitarea de sine De regulă, se știe despre alcoolofilia lui Eugène Ionesco. În dimineața de 2 iulie 1966, de pildă, Cioran se întorcea „beat criță” după un pantagruelic chef nocturn cu Ionesco
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
cu cel al unui opiat. Picto-psiho-terapie După cum am văzut, starea lui Eugène Ionesco nu s-a îmbunătățit nici peste 12 ani, la sfârșitul anilor ‘70. Eugen este „foarte nefericit” - îi scria Emil Cioran lui Arșavir Acterian în 1979 -, fiind „veșnic pândit de crize depresive”. La bătrânețe, în perioada 1980-1988, Eugène Ionesco a fost invitat de doi colecționari de artă elvețieni, Franz Larese și Jurg Janett, să își petreacă verile la St. Gallen, un orășel la est de Zurich. Acolo, într-un
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
grâu. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând că nu pot raporta la organizațiile raionale și regionale de partid încheierea colectivizării în comună, până la urmă l-au pândit și l-au prins când a venit acasă, apoi l-au dus în beciul miliției, unde a fost bătut de milițianul Foca și activistul de partid de la Raion. Cum era printre ultimii din comună care nu se înscrisese “de bună
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
cu mari sforțări Să-ndepărteze spinii Și-ncolăcitele brățări, Să smulgă mărăcinii... Cu delicatele-i mișcări Într-un genunchi pe cant a Eliberat spre zori de zări Din umbra morții planta... Dar zâna iernii, rea de soi Și aprigă de crudă, Pândea pitită după-un sloi Crâpând de-a urii ciudă, Precum ades și tot mai des Ni-i scris să se întâmple... Pe Crivăț l-a adus la șes Din munți sticlind pe tâmple Și ger să sufle cum n-a
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
un moment dat a nins, a nins patrusprezece zile, zi și noapte. S-a acoperit orice cărare, orice drum. Aveam un izvor la o distanță cam de două sute de metri de coliba unde stăteam. Până la izvor erau și lupi care pândeau căprioarele ce veneau să se adape. Dar eram și eu tot o capră, știți ... Tot aveam nevoie de izvor. Iarna nu era o problemă, că era zăpadă și topeai zăpadă. Câteodată când o topeai, ți se înfigeau acele de brad
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]
-
lună nebună, cuvantul prin iarbă mă crește. - Honey, I'm a lawyer. - Yes, I know There are big differences between uș. We can not be together. I love you, but there is no communication. - I agree with you. No problem. Pândește ființarea pe urme. Limbile metafizice, limbile gândirii, rostul vorbirii, tunet răsunet, vaiet de eu-ri. Eternitate dintr-un eu sunt, adevăr fără timp, fără mine, te supui legii efemerului încercând să descoperi cine ești tu. Suntem lucruri din amintiri, degajam visare
FĂRĂ CRUCE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366813_a_368142]
-
grâu. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând că nu pot raporta la organizațiile raionale și regionale de partid încheierea colectivizării în comună, până la urmă l-au pândit și l-au prins când a venit acasă, apoi l-au dus în beciul miliției, unde a fost bătut de milițianul Foca și activistul de partid de la Raion. Cum era printre ultimii din comună care nu se înscrisese “de bună
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
lume trece. Copii și doamne elegante, fardate discret, lângă bărbați cu alură sportivă; restaurante, muzici, cafenele, cofetării. Pe mijlocul străzii largi, elegante mese de delectare culinară, cu jardiniere lângă ele, cu elegante umbrele parasolare, sub privirile ospătarilor de pe margini, care pândesc spre a-ți veni în întâmpinarea comenzii tale, la timp și distins, și a-ți oferi berea cea mai bună, friptura, ori micii sau ciorba care-ți place. Când soarele e dincolo de Tâmpa, și-o lună eclipsată de becurile primăriei
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
nu-i gata de scris, Procesul lui Horea nu e prescris, Tot îl mai judecă răii de-afară, Tot îl mai judecă străinii din țară... Istoria noastră și-așa nu se învață, Europa îi pune marama pe față, Dezintegrarea ne pândește pe toți, Clipa e plină de tâlhari și de hoți; Ne hrănim cu otravă pe meleagul străbun, Laptele nostru...ecologic nu-i bun, Nici Doina cea dulce nu le mai place, Sătui de povețe mai lăsați-ne-n pace! Vine
DEZINTEGRARE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367761_a_369090]
-
ziduri viitorul după unghiuri ascuțite și puncte ne refacem de la degetele picioarelor până la sprânceana îngerului începutul lumii e contemporan cu sâmbăta asta cu mașinile care au legate prosoape la oglinzi cu mirii încercând să evite locul cuibului de șarpe somnul pândește veghea să cadă cu bărbia din ceruri unde o trâmbiță de aur așteaptă semnalul. Prefacere aplecat eram, Doamne, peste frunzele primordiale în acel ceas de cunoaștere când ne-au înviat păpădii și albine și cascade din cuvinte aspirator al prafului
CUMINECARE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367046_a_368375]