1,838 matches
-
vv. 37‑45), capul de aur este simbolul regelui babilonian, „rege al regilor, căruia Dumnezeul cerului i‑a dat un regat puternic, întărit și respectat”; „brațele și pieptul de argint” închipuie „un alt regat, mai mic” decât cel babilonian; iar „pântecele și coapsele de aramă”, un al treilea regat, inferior, la rândul său, celui de‑al doilea și așa mai departe. Cât despre „degetele picioarelor, o parte de fier și o parte de lut”, acestea arată alcătuirea ultimului regat „dintr‑o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
viețuind la periferia comunităților), care înfruntau riscuri mari (mutilarea, bătaia, privarea de libertate, moartea chiar, conflictele cu forțele de ordine - la Iași, gărzile de noapte avem datoria se le aresteze pe desfrânate și pe bărbații care le acompaniau 367 -, „gloaba pântecului” și oprobriul rezervat de lumea onorabilă unor ființe plasate la marginea societății, diseminatoare de boli venerice și de infamie) și încercau să facă rost de bani prin vânzarea trupului sporea necontenit. Xenopol socotea undeva - întemeindu-se pe datele furnizate de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
atât de consecvent și de strașnic realizată (Pravila lui Vasile Lupu îl condamna la temniță, pe o durată limitată, pe preotul seducător de văduve), în ciuda pedepselor cu care le amenința Puterea (pentru ignorarea normelor moralei se plătea „dușegubina”sau „gloaba pântecului”, care intra în încasările vorniciei 386), văduvele conturbau adesea „starea de moralitate”. Comunitatea românească tradițională (mai înțelegătoare, în genere, în cazul culpelor față de femeie, la care constata „neputința și slăbiciunea firei pentru care mai puțin să vor certa muierele decât
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
În care limba e un tunel/ și vorbele spasmuri orgasme și cârpe/ Mâinile tale rămân să atârne mai departe pe marginile întunecate ale obiectelor/ Nimeni nu va putea șterge gările ca niște fluturi mari/ Închiși în lămpi/ Urma cuțitului pe pântecul tău când candelabrele își ridică voalul/ Clipa în care femeia mănâncă capul bărbatului/ Sitele de mătase care cern sângele nostru amestecat cu linguri” (Vorbele spasmuri orgasme și cârpe) sau „Tu ești femeia în care se strâng de gât oamenii/ Sau
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
paralele, îndreptate cu vârful în sus. Buza vasului are reliefat nasul acvilin, ochii sunt redați oblic-exoftalmici, ceea ce conferă aspectul unei bufnițe. Sânii sunt redați prin două gurguie destul de ample. Mâinile, cu toate că sunt fragmentate, denotă o tratare realistă, fiind poziționate pe pântecul destul de bombat. Pe linia cotului mâinii stângi, aproape de baza vasului, se află un alt gurgui, tras tot din peretele vasului, care folosea, cel mai probabil, la o mai bună apucare a sa (acest gurgui având, mai mult ca sigur, un
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
în Vechi târg din Banat: „Ah, cai furtunoși sau resemnați, cai de plug / mângâiați pe bot, căutați pe-ndelete la dinți, / cai goniți în cerc să se vadă dacă nu sunt bolnavi, / și armăsarul ridicat în două picioare subțiri / arătându-și pântecul argintiu cu pale de foc - / și nebunul lălăia pipăind nevăzute obiecte, / copilul plângea îngrozit, uneori asculta/ melodia flașnetei, monotonă ca zilele verii/ sortite să nu mai revină niciodată - / ah, și planetele papagalului care făgăduia tuturor / căsătorii fericite, averi și viață
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
de aramă. O remarcabilă pânză e cea înfățișată în Cimitir tătăresc, cu râpe văroase și cu pietre sure, printre care umblă asini cu urechile pleoștite, unde „Țigăncușe cu basma și în șalvari / Vișinii, portocalii, de-un roșu mat, / Joacă-n pântec pe un viers tărăgănat / Și aleargă și se bat pentru-o para”. Exprimarea directă, în genere discursul, comentariul, meditația lirică îi reușesc mai rar, iar în Umbra timpului (1940), în Împlinire (1942) ori în ciclul postum Cumpănă dreaptă nu sunt
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
petreceri ale oamenilor, precum și bisericile în care li se predică solemn să nu facă rău nimănui, încă rostogolindu-se prin valuri de sînge, balena își scoase deodată la vedere o protuberanță ciudată, mare cît o baniță, într-o latură a pîntecului. Ă Frumos buboi! exclamă Flask. Ia să-l mai împung o dată! Ă Oprește-te! îi strigă Starbuck. N-are nici un rost! Dar omenosul Starbuck vorbise prea tîrziu. în clipa cînd Flask își înfipse fierul, un jet ulceros țîșni din această
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se depărta deznădăjduită de prăpădul pe care-l pricinuise și, întorcîndu-se neputincioasă într-o rînă, începu să dea din aripa-i ciuntită, apoi se răsuci încet asupra ei înșiși, ca o planetă ce se stinge, dezvăluindu-și albul secret al pîntecului; și, lungindu-se acolo ca un buștean, își dădu duhul. Ultimul ei jet fu și cel mai jalnic: ai fi zis că-i coloana lichidă a unei fîntîni maiestuoase, a cărei apă, oprită de o mînă nevăzută, scade treptat, înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înghițitoare atît de strîmtă, încît „pînă și-o chiflă ar face-o să se-năbușe“. Dar episcopul Jebb a răspuns, cu anticipație, la acest argument: nu e nevoie, zicea el, să presupunem că Iona a fost înmormîntat de viu în pîntecul balenei - ajunge să spunem c-a fost cazat provizoriu într-un ungher al botului ei. Această ipoteză a vrednicului episcop pare destul de rezonabilă, căci gura balenei normale poate efectiv adăposti două mese de whist, cu toți jucătorii așezați comod. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
reușește pe această cale să fie o concretizare originală a temei sărbătoririi lui 1 Mai. Poezia este totodată o profesiune de credință artistică: «N-am putut să cânt În cântec Nici porc negru, nici șerpoaică, Nici popă cu brâu pe pântec, Nici fată de boieroaică. (Ă) Dragă mi-i Însă pădurea Când Întinerește-n Mai, Și din când În când săcurea Când izbește-n putregai». (Mihai Beniuc, N-am putut să cânt În cântec, În Viața românească III, (1950), nr. 11
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la nesemnificativele deformațiuni fizice. Astfel procedează, spre exemplu, Victor Tulbure, când, În poezia Aglaia (Viața românească, nr. 5, 1950) integrează un episod despre: «Chiaburul cu ochi de pâclă și smoală, cu fruntea turtită, mustața pe oală, și greu bârdâhanul de pântec răsfrânt pe brâu-i de piele cu ținte de-argintă». (Ă). După părerea noastră, schematismul și idilismul pătrund mai ușor În poezie acolo unde lipsește preocuparea de a reda omul nou al vremii noastre. (Ă). În literatura noastră actuală, chipul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mâinile goale. Nu mai are probleme cu tatăl ei: două lovituri în cap cu o bară de metal l-au amuțit pentru totdeauna. Bețivul s-a mutat în canalele orașului de frică... Corina are aproape 17 ani. Un copil în pântecele care-i pare un miracol... nu este disperată, este dură, așa cum a fost viața cu ea. Urăște tot ce este pe fața pământului. Chiar nu iubești pe nimeni? Nu, îi urăsc pe toți. Nici pe el? O întreb, arătând spre
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
care-i pare un miracol... nu este disperată, este dură, așa cum a fost viața cu ea. Urăște tot ce este pe fața pământului. Chiar nu iubești pe nimeni? Nu, îi urăsc pe toți. Nici pe el? O întreb, arătând spre pântecele ei. Corina izbucnește în lacrimi... Pe el, da. Îl iubesc.... datorită lui nu mă sinucid. După ce a plecat, am continuat să mă gândesc ce aș putea face pentru mamele tinere cu probleme. Dumnezeu mi-a luminat calea, și Îi mulțumesc
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
sub trupul meu. A fost o undă de șoc, care a târât corpurile celor care încercaseră să se ridice. Și au mai fost și urletele celor care întorseseră capul și-și pierduseră vederea. Și acea grea zguduitură a pământului sub pântecele noastre... A doua zi, plecând înapoi spre orașul prizonierilor, îmi închipuiam distrugerile, ruinele caselor și carcasele carbonizate ale animalelor. Văzusem orașe bombardate în timpul războiului... Acum mă înșelam. Când avionul s-a apropiat de locul cu pricina, am văzut o oglindă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care lucraseră tinerii se debarasaseră de acești șerbi, când aflaseră de soarta războiului, fugind ei înșiși din fața ofensivei rusești... Una dintre femei era însărcinată. Stăpânul ei se coborâse să însămânțeze o rasă inferioară. Mergea, gemând necontenit, cu degetele înnodate pe sub pântecul enorm. Cele două grupuri se apropiară unul de celălalt, se opriră la răspântia drumurilor, se priviră în tăcere. Cu doar câteva minute mai înainte, femeile tinere care mergeau spre răsărit credeau că ajunseseră la limita extremă a nefericirii: mai multe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
debarasează și se eliberează de ceea ce îl încurcă; - negativă, când cel ce visează este sau se simte smuls de lângă o persoană sau de lângă un obiect. În acest ultim caz, smulgerea semnifică separarea violentă, pornind de la ruptura inițială, adică expulzarea din pântecul matern. Acest tip de vis poate fi înțeles ca amintindu-i subiectului de necesitatea de a tăia cordonul ombilical, chiar dacă actul respectiv este dureros. A aresta, arestare Arestarea poate fi privită în sens propriu, ca dorință, nevoie sau decizie de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
țări sau continente. Visul determină o trecere de la o stare trecută la o stare viitoare. În funcție de scenariul visului, trecerea se face ușor și favorabil sau, dimpotrivă, eșuează, dezvăluind persoanei rezistența sa la schimbare. Coș, paner Pentru că forma lor închipuie matricea, pântecul mamei, coșul și panerul evocă noțiunile de fecunditate, de naștere și de creație. Sunt asimilate cu leagănul în care se odihnește nou-născutul și pot dezvălui o dorință sau un comportament agresiv. Totuși, ca toate recipientele, semnificația lor depinde, în mare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
simbolistica lui este legată de centru («a se crede buricul pământului») și deci de dorința sau obligația de a ocupa un loc central. În sfârșit, pentru că evocă nașterea, buricul indică uneori o atitudine regresivă, chiar infantilă, nevoia de întoarcere în pântecul matern, problematica legată de mamă. Ochi Semnificațiile ochiului sunt multiple, iar alegerea interpretării depinde de scenariul oniric: - ochiul este legat de cunoașterea obiectivă («până nu văd, nu cred»), ca organ al percepției intelectuale; - dincolo de perceperea realităților exterioare, ochiul permite sesizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
feminine au fie o semnificație sexuală (vezi Sexualitate), când visul dă loc unei excitări, fie o semnificație de fecunditate (vezi Naștere). Dezvăluie în plus feminitatea subiectului și îi recomandă să își dezvolte anima, să abordeze situațiile cu blândețe și finețe. Pântec Pântecul este în mod simbolic comparat cu un laborator. Este locul transformărilor: de la concepția la formarea fetusului, de la încorporarea la asimilarea hranei. Prin urmare, evocarea sa în vis pune în discuție transformarea internă a subiectului. Reprezentând o doua naștere, ritualurile
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
au fie o semnificație sexuală (vezi Sexualitate), când visul dă loc unei excitări, fie o semnificație de fecunditate (vezi Naștere). Dezvăluie în plus feminitatea subiectului și îi recomandă să își dezvolte anima, să abordeze situațiile cu blândețe și finețe. Pântec Pântecul este în mod simbolic comparat cu un laborator. Este locul transformărilor: de la concepția la formarea fetusului, de la încorporarea la asimilarea hranei. Prin urmare, evocarea sa în vis pune în discuție transformarea internă a subiectului. Reprezentând o doua naștere, ritualurile inițiatice
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
un laborator. Este locul transformărilor: de la concepția la formarea fetusului, de la încorporarea la asimilarea hranei. Prin urmare, evocarea sa în vis pune în discuție transformarea internă a subiectului. Reprezentând o doua naștere, ritualurile inițiatice comportă uneori petrecerea unei perioade în pântecul simbolic (peșteră, scorbura unui copac) sau real (pântecul unui animal sacrificat sau al unei balene, ca pentru Iona sau Pinochio). Pântecul stabilește astfel trecerea de la profan la sacru și permite dezvoltarea spirituală. Dat fiind că și ele participă la această
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
formarea fetusului, de la încorporarea la asimilarea hranei. Prin urmare, evocarea sa în vis pune în discuție transformarea internă a subiectului. Reprezentând o doua naștere, ritualurile inițiatice comportă uneori petrecerea unei perioade în pântecul simbolic (peșteră, scorbura unui copac) sau real (pântecul unui animal sacrificat sau al unei balene, ca pentru Iona sau Pinochio). Pântecul stabilește astfel trecerea de la profan la sacru și permite dezvoltarea spirituală. Dat fiind că și ele participă la această transformare, organele aflate în pântec au același simbolism
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pune în discuție transformarea internă a subiectului. Reprezentând o doua naștere, ritualurile inițiatice comportă uneori petrecerea unei perioade în pântecul simbolic (peșteră, scorbura unui copac) sau real (pântecul unui animal sacrificat sau al unei balene, ca pentru Iona sau Pinochio). Pântecul stabilește astfel trecerea de la profan la sacru și permite dezvoltarea spirituală. Dat fiind că și ele participă la această transformare, organele aflate în pântec au același simbolism. Unele prezintă totuși o încărcătură simbolică mai mare decât altele: - stomacul este asociat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
copac) sau real (pântecul unui animal sacrificat sau al unei balene, ca pentru Iona sau Pinochio). Pântecul stabilește astfel trecerea de la profan la sacru și permite dezvoltarea spirituală. Dat fiind că și ele participă la această transformare, organele aflate în pântec au același simbolism. Unele prezintă totuși o încărcătură simbolică mai mare decât altele: - stomacul este asociat cu ideile de foame și de dorință, dar și de mirare («ni se strânge stomacul» într-o situație neașteptată, la un act de bravură
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]