1,924 matches
-
care o aveți în noi. 18. Căci v-am spus de multe ori, și vă mai spun și acum, plîngînd: sunt mulți, care se poartă ca vrăjmași ai crucii lui Hristos. 19. Sfîrșitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pîntecele și slava lor este în rușinea lor și se gîndesc la lucrurile de pe pămînt. 20. Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mîntuitor pe Domnul Isus Hristos. 21. El va schimba trupul stării noastre smerite, și-l va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
la niște fete ce joacă în cor? $7 1. Ce frumoase îți sunt picioarele în încălțămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca niște lănțișoare de pus la gît, lucrate de mîinile unui meșter iscusit. 2. Pîntecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipsește vinul mirositor; trupul tău este un snop de grîu, încins cu crini. 3. Amîndouă țîțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare. 4. Gîtul tău este ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
ne este oferit o singură dată. Mă închin pământului, care mă suportă, mă hrănește și mă primește în sânul lui pentru veșnica odihnă. Urare Românie, ești mamă iubitoare, cu pământ roditor binecuvântat de Dumnezeu și sfințit cu sângele străbunilor. În pântecele tău sălășluiesc bogății la care au râvnit și râvnesc vrăjmașii de altă dată și de azi. Te îmbrățișez, cu dragoste de fiu și îți sărut fruntea încununată de Carpații îmbrăcați cu codri seculari. Îți sărut trupul, scăldat de apele râurilor
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în lumina focului, feroce și primitivă. Are trupul mânjit de noroi. Părul încurcat îi atârnă pe față. E goală. Iar el, încă în genunchi, roșește, fără a mai îndrăzni să-și ridice privirea, înspăimântat de sfârcurile-i negre, de rotunjimea pântecelui ei, de petecul de păr pubian. E mult mai reală decât femeile care-i populează nopțile de veghe la munte. Decât fetele de pe cărțile poștale, delicate ca dantela, care te privesc peste umbrelele de soare, au pielea albă ca laptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai ușor, apoi se sprijină de umărul ei, lăsându-și șortul kaki să-i alunece la picioare. Rămâne gol și, cu toate că pare neajutorat, este un bărbat foarte frumos. Amrita îi urmărește cu privirea șoldurile, triunghiul de păr care coboară sub pântece. Încet, foarte încet, el începe să-i răspundă cu mângâieri și curând se întâmplă ceea ce ea până acum ea și-a imaginat doar, și-l împinge pe jos. Felul în care fac sex este lipsit de experiență și violent, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în calea acestei căsătorii. Dacă i-ar fi cerut cineva părerea, Anjali ar fi spus că era o căsătorie de rău augur. O văzuse deseori pe Amrita goală. O examinase cu atenție și văzuse că fata avea o aluniță pe pântece, chiar în mijloc, sub sâni. Semnificația acesteia era foarte clară, îi șoptise ea lui mali. Mireasa va muri tânără. Ghinionistul mire era un tânăr foarte serios, pe nume Amar Nath, care, de curând, începuse să practice dreptul, fiind membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în dreptul șalelor cu o bucată de pânză cadrilată. Probabil abia și-a terminat ritualul de dimineață, căci trupul îi este proaspăt uns cu ulei. Părul bogat îi strălucește, la fel și mustața neagră, extravagantă, răsucită belicos în sus pe obraji. Pântecele lucios al bărbatului se ițește spre Pran. Omul se sprijină de cadrul ușii și-și răsucește vârful mustății între degetul mare și arătător. — Ia să te vedem, zice bărbatul, izbucnind într-un acces de tuse. Pran îl privește atent. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de poarta din spate și condus de o hijra pe o ușă laterală. Bat și le răspunde vocea guturală a maiorului. Îl văd așezat la birou, îmbrăcat în aceeași uniformă dezordonată, cu nasturii descheiați, care lasă să se vadă un pântece proeminent. Pe cap, are o pălărie verde din crep șifonat, amintire de la festivalul religios pe care englezii l-au celebrat în acea zi. Maiorul asudase și vopseaua ieftină a pălăriei începuse să-i păteze fruntea. Un pahar fără picior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deschide ochii mari, uimit, cade în genunchi și pușca îi scapă din mâini. Apoi, cu o mișcare infinit mai lentă se prăbușește la pământ, pe spate. Pran stă locului, privindu-i trupul care pare fără viață acum, genunchii albicioși și pântecele proeminent orientat spre cerul nopții. Își continuă drumul. După o vreme, realizează că nu este singur. Patru ochi. O răsuflare fierbinte. Și tigrii s-au săturat. Pleacă și ei. O vreme merg toți trei împreună spre granița cu India engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a fontanelelor craniului. Nasul foarte desfăcut, cu sinostoză a oaselor nazale. Proeminența maxilarelor. Bărbia retrasă. Apariția prematură, dimensiunea și permanența măselelor de minte. Acestea sunt atuurile femeilor. Frunți înalte. Ochii încercuiți cu kohl. Pieptul strâns în bluze strâmte, viu colorate. Pântecele descoperit. Guri deschise, în așteptare. O frunte plată, fără proeminență este o caracteristică a rasei inferioare, dar nici o frunte prea bombată, caracteristică negrilor, nu este semnul unui intelect deosebit. Tânăra sa soție înflorea. Părea un izvor de energie. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
profesorul Chapel își croiește drum printre cei prezenți, spre partea din față a sălii. Star îi face semne cu mâna și spune: — Bună, tată! Profesorul are o statură impresionantă, masivă, nu este înalt, ci doar greoi, cu pieptul plin și pântecele proeminent sub costumul șifonat de tweed. Capul îi este și el masiv, cu trăsături solide și bine conturate. Își salută paternal fiica, aruncând pe furiș o privire aspră spre Jonathan, încercând să-l localizeze. Apoi se întoarce, caută în servietă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de balustrada vasului și urmărește apa care se năpustește incitant în chila de sub el. De la aceeași balustradă l-a urmărit pe profesorul Chapel cum ia aer curat dimineața. Impozant și stăpân pe tot ce se află în jur, își întinde pântecele proeminent și-și deschide nările ca pe niște porți; este stăpânul generos, care permite aerului să zburde prin plămânii săi. Când și-a scos panamaua ca să-și netezească petecul de chelie, lumina i-a aruncat străluciri orbitoare. Când vântul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
potolit. 16. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, și au adus Domnului o jertfă, și I-au făcut juruințe. 17. Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona, și Iona a stat în pîntecele peștelui trei zile și trei nopți. $2 1. Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pîntecele peștelui, 2. și a zis: În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, și m-a ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
o jertfă, și I-au făcut juruințe. 17. Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona, și Iona a stat în pîntecele peștelui trei zile și trei nopți. $2 1. Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pîntecele peștelui, 2. și a zis: În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, și m-a ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat, și mi-ai auzit glasul. 3. Și totuși, mă aruncasei în adînc, în inima mării, și rîurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
l-am văzut sub soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpînului lor. 14. Dacă se pierd aceste bogății prin vreo întîmplare nenorocită, și el are un fiu, fiului nu-i rămîne nimic în mîini. 15. Cum a ieșit de gol din pîntecele mamei sale, din care a venit, așa se întoarce, și nu poate să ia nimic în mînă din toată osteneala lui. 16. Și acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; și ce folos are el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
fie spre miază-noapte, în locul unde cade, acolo rămîne. 4. Cine se uită după vînt, nu va semăna, și cine se uită după nori, nu va secera. 5. Cum nu știi care este calea vîntului, nici cum se fac oasele în pîntecele femeii însărcinate, tot așa nu cunoști nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate. 6. Dimineața, seamănă-ți sămînța, și pînă seara nu lasă mîna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
nopții, zeii, să i te-arăți ca-n vrajă printre aștri când dormitează-n bălți de sânge mieii. Și n-ai ce să-i mai ceri, e vinovată, că te-a păstrat în miezul tâmplei Ei. La ultim ceas, din pântece de fată, sub cer aprins de focul dragostei. Străinătate Poți să mă acuzi de tot ce-nsemn, la acest subjug de clipe moarte și-n bătaia focului când gem, să mă ngenunchezi, străinătate! Poți să-mi spânzuri tălpile uscate de păcatul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
socotiți neprihăniți, în Numele Domnului Isus Hristos, și prin Duhul Dumnezeului nostru. 12. Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpînire pe mine. 13. Mîncările sunt pentru pîntece, și pîntecele este pentru mîncări. Și Dumnezeu va nimici și pe unul și pe celălalt. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, și Domnul este pentru trup. 14. Și Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
Prințul Kung avea douăzeci și opt. Chipul său frumos era zgâriat de gheara unui tigru. Din rană curgea sânge. Roba sa albă era pătată. Zâmbi de încântare, știind că se descurcase bine. Veniră și ceilalți fii. Îi arătară tatălui animalele legate sub pântecele cailor. — Unde este Hsien Feng, cel de-al patrulea fiu al meu? întrebă tatăl. Fu chemat Hsien Feng. El nu purta nimic sub burta calului său. Roba lui era curată. — Tu n-ai vânat. Tatăl era dezamăgit. Fiul îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ce și cum făcea el acolo -, a doua zi să te ții pântecărăi și chiul de la școală. Chiar Îmi făcusem Într-un timp un obicei de umblam cu câteva ghinde prin buzunare. Le dădeam câte o bucățică celor suferinzi de pântece și li se strângeau mațele Într-o juma’ de ceas. Tatapopii făcea și vindea dintr-un cărucior cu care cutreiera satul o Înghețată searbădă, prea puțin dulce și apoasă, În niște cornete mici pe care le terminai din două Înghițituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
primească poftirea la masă. De atunci se Împrieteniseră și fuseseră nedespărțiți cât durase tabăra. Întorși acasă, aflaseră că mama lui Lică murise. Deși nu vorbiseră niciodată despre asta, verii se gândiseră multă vreme cum femeia, cu dureri de moarte În pântece, izbutise să Încingă cuptorul de pământ, să frământe și să izbească aluatul În copaie. Acuma, când stăteau cam Încurcați În fața lui Lică, Încă se simțeau vinovați că, În urmă cu un an, Înghițiseră pe nerăsuflate din ultimii cozonaci pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În felurite locuri ale trupului, de măciuci noduroase, oiști nesfârșite și chiar de turlele semețe ale bisericii. Taxa crescu la cinci, apoi la zece lei, numărul de picioare În dos primite de la Înjurături ajunse și el la zece. În Încăpătoarele pântece femeiești intrau și ieșeau păduri Întregi, munți și câmpii, țări, Întreg pământul, universul și chiar galaxia (lui Odraslă i se părea că „galaxie”, după cum sună, era ceva mai mare și mai Însemnat decât universul). Cei ocărâți răsuflară, În sfârșit, ușurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că pe femeia asta o fi zămislit-o vreo fiică a Lunii cu vreun fiu al Soarelui de o dai așa scump!” „Mata ce dai? Hai să ne-nțelegem! Vezi bine că nu-i nepoata Soarelui, dar ia privește ce pântece are și ce mușchi. E mai aprigă la muncă decât un bărbat. Știe să facă de toate În casă. La o adică, se luptă cu oricine să-și apere coliba. Zi, ce dai, ca să stăm și noi de vorbă!” „Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mihai Enin i se păru că vede și aude strecurându-se și fojgăind prin buruieni pe Balaurul de pe Valea Puțului. Toamnă fiind, solzii cât țigla de pe casă Începuseră să bată În galben. Trecu apoi Odraslă, ținându-se cu mâinile de pântece și răspândind miros de moarte. În urma lui, Foiște se chinuia amarnic să-l ajungă, strâmbându-și trupul beteag. În vârful bastonului ridicat ținea o bucată de maț tăvălit prin țărână. Striga aproape cu deznădejde către Odraslă, care nu Îl băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu spinarea de partea ferită de vifor a ghizdurilor. Lângă el Înfipse În zăpadă, ca să-l aibă la Îndemână, toiagul. Se gândi să rămână așa câteva minute, ca să-și recapete suflul și puterile. Își mângâie prin șubă, aproape cu drag, pântecele nefiresc de umflat și oftă cu un fel de ușurare și bucurie. Își Închipui cum ar fi fost să dea Încet pe gât o cană, una singură, de vin fiert cu miere și scorțișoară. Ar fi sorbit-o ușor, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]