13,312 matches
-
și planșe grafice) i se asamblează un evantai de brațe care stăpung văzduhul, amenință cerul. În variantele picturale-colaj ale Eroului căzut, corpul este dezarticulat anatomic. O palmă și o talpă bricolate din tablă ies, incogru, dar expresiv ca materialitate, din pânza cu urma-boare a trupului căzut. Când imaginează universul antropomorf al arhaității, Nicodim adiționează fragmente eteroclite și le asamblează sumar, cu pofta obiectului din primele avangarde. Christul răstignit, închipuit dintr-un plug montat vertical și articulat cu alte unelte agricole vechi
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
lumină. Intra cu brațele albe, cu pletele negre, cu pieptul, în soare. Era soare. Sufletul mi s-a dus în ea. Niciodată n-o să plutească lira stelelor în mări ca ochii mei în ochii ei... Ea vorbea de corăbii cu pînzele aurii, insule neieșite din prunduri vreodată erau sînii ei. Pletele unduiau fum de veșnicie. Ardea tot". Viața și opera lui Dimitrie Stelaru se amestecă în-tr-una și aceeași legendă. Și pare greu pentru indiferent cine, critic ori cititor, să se țină
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
poate intra în memoria colectivă în două feluri: fie sculptînd, dacă te cheamă Michelangelo, o Pieta, fie, dacă te cheamă Laszlo Toth, mutilînd-o. Fie pictînd, dacă te chea-mă Rembrandt, Rondul de noapte, fie, dacă te cheamă Wilhelmus de Rijk, tăind pînza aceasta pe diagonală cu cuțitul. Ion Spânu a ales varianta a doua. Perdantă. Ca să aflu numele celor doi mutilatori a trebuit să navighez îndelung pe internet. Am găsit numele lor la "Michelangelo. Vandalism" și la "Rembrandt. Vandalism". Oamenii i-au
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
vieții și al ficțiunii. Acest personaj fără majusculă exponențială, eroic prin stoicismul lui diurn, este figura tipologică preferată a Adrianei Bittel. Conturul său e mai fin în prozele ce respiră aerul interbelic (sau al unor epoci mai vechi, rămase pe pânză) și mai apăsat în cele având ca materie problematică supraviețuirile în anii comunismului. Are dreptate Adina Kenereș, în scurta și expresiva ei introducere: "Dincolo de autor și emblemă feminină, în paginile de față se regăsește acum plenar lumea anilor '80, cu
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
a fost decât declicul unor procese invizibile, propune o mântuire prin ficțiune, prin arta și exercițiul povestirii, chiar dacă acestea nu au un sens clar definit, ci, mai degrabă, unul proiectiv, plasmatic. Povestirea colonelului, desfășurată pe un parcurs temporal apreciabil, e pânza de păianjen ce-i răpește pe cei doi de la rosturile lor, le deturnează finalitatea poveștii de iubire, îi supune unei presiuni continue. Gradul de înrobire al ascultărorilor față de această alambicată Arachne care e colonelul e sugerat de o întâmplare cu
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
se descompune mereu și mereu, cere să fie realcătuită. În Marta, foarte interesantă este perspectiva, unghiul din care privirea se abate asupra lumii din jur. Vedem lumea, cu deformările ei, agresivă, egoistă, uneori timidă, alteori vădind delicatețe involuntară prin aceeași pânză gri, același ochi. Fie că privim prin pupilele personajului (un personaj este construit și slavă Domnului că este și semnează moartea "eului liric"), fie că privim din afară, există mereu o grilă, un văl, un ciob fumuriu. Ca la eclipsă
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
Buckley, James Wilson și Michael Alcom. Reflexion on the Sixth Station of the Cross face parte dintr-un vast proiect colectiv, grație căruia au fost tălmăcite muzical paisprezece imagini ale Golgotei, compozitoarea irlandeză luându-și drept sursă extramuzicală una dintre pânzele pictorului croat Frane Simunovic. Saxofonul și chitara aproximează sonor întunericul și lumina, ipostaze simbolice redevabile celor două secțiuni ale lucrării. Ed Bennett (n. 1975) este originar din Bangor, County Down. S-a format la Universitatea din Coventry și Guildhall Scholl
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
Securității. Din succesiunea documentelor observăm, siderați, cum temuta instituție controla aproape totul înainte de 1989, folosind surse numeroase (inși șantajabili ori informatori benevoli) și căutând, în fiecare situație, rezolvarea cea mai convenabilă. Situat în acest câmp de forță, prins oricum în pânza de păianjen a regimului, Caraion încearcă de la un moment dat să mute accentul de pe așa-zisele culpe ideologice ale colegilor de breaslă, pe ceea ce am putea numi ponderea lor socio-culturală. Extrem de puține nume au parte de mențiuni pozitive în paginile
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
au înnebunit animalele din vecini, au semănat panica printre oameni care au văzut olane și acoperișuri despicându-se, pereți plesnind, podele crăpându-se sau luând foc când jăraticul din vetre s-a răspândit, când flacăra slabă a lumânărilor a incendiat pânzele din apropiere, când sticlele lămpilor cu gaz s-au făcut țăndări. Unii au fugit din casă, preferând potopul explodării acoperișurilor. Ultima izbucnire a fost cea mai puternică, și n-au lipsit persoanele care se pregăteau de sfârșitul lumii. Înclinată să
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
voia să-și spintece dușmani imaginari. își scotea frecvent ceasul de buzunar și îi deschidea capacul ca să ne arate o scenă erotică în email. Locuia în cartier cu noi, așa că ne întâlneam des. Visul lui era: o mare expoziție a pânzelor sale pe o scenă de teatru; în ziua inaugurării s-ar fi ridicat cortina, el ar fi apărut printre tablouri și și-ar fi tras un glonte în cap. }inea mult la Madge și o poreclise "Brebenel". Jacques și Coca
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
un portret foarte reușit. Coca era rudă cu pictorul Tonitza. Steriade. Excelent pictor de peisaje. Foarte modest, spunea despre el: "Mic pictor al unei țări mici". Și adăuga: Timpul nu păstrează ce a fost făcut fără el". Zambaccian. A cumpărat pânze de maeștri ca un plasament. Apoi, treptat, a făcut o pasiune pentru pânzele lor (Matisse, Delacroix, Segonzac etc...)5. 1946 23 februarie - Jean-Paul Boncour ne-a invitat la un dejun cu statul-major comunist al guvernului român, în special cu primul-ministru
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
de peisaje. Foarte modest, spunea despre el: "Mic pictor al unei țări mici". Și adăuga: Timpul nu păstrează ce a fost făcut fără el". Zambaccian. A cumpărat pânze de maeștri ca un plasament. Apoi, treptat, a făcut o pasiune pentru pânzele lor (Matisse, Delacroix, Segonzac etc...)5. 1946 23 februarie - Jean-Paul Boncour ne-a invitat la un dejun cu statul-major comunist al guvernului român, în special cu primul-ministru Groza și Ana Pauker. Primul-ministru, jovial și băiat de viață; o arată foarte
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
Un artist plastic francez (femeie), care își datorează celebritatea practicilor corporale cărora le servește ca suport și un cercetător american, cunoscut grație teoriei inteligenței artificiale pe care o expune în cărțile sale9. Cât despre Orlan, începe prin varianta masculină a pânzei lui Gustave Courbet, L'origine du monde. A sa - Originea războiului - este la fel de erotică și de despuiată. Replicile pe care le dă lumii, plecând, mai târziu, de la corpul său sunt prea decorative. În ciuda clarității, a desenului și a mesajului explicit
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
ține la valorile poeziei: "Vis alb voiu fi în somnul tău topit.../ Dar azi, cât încă nu m'ai cotropit,/ Ești noaptea scurtă din solstițiul verii." Aleg, iarăși, (aproape) un creion, Trup de fum - subsumat dedicației către Busuioceanu: "Dintr'o pânză străvezie/ De păianjen vreau să-ți fac/ Un aerian hamac,/ Plutitoare să te ție/ Între vârfuri de copac.// Somn în leagăn să-ți prelingă/ Greierușii câmpenești,/ Praf de lună să te ningă,/ Mâna mea să nu te-atingă/ Să nu
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
cu actori. La teatru, adică. Trebuie să fii un manager ca Tompa Gabor ca să accepți propunerea lui Silviu Purcărete. Și asta, în primul rînd, fiindcă ai spatele acoperit. Pentru că valoarea trupei, complexitatea disponibilităților ei îți susțin perfect decizia. Pînă în pînzele albe. O vreme, am tot crezut că nu am înțeles bine, că e o confuzie la mijloc și că nu poate să fie vorba decît de Opera din Cluj sau de Opera de la maghiari. "Gianni Schicchi" este o lucrare grea
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
pîndesc un concept născut, totuși, din război - cum altfel s-au ridicat cetățile? - trebuie să-i concedem lui Kogălniceanu că omul nu poate exista în afara societății. Romantismul de academie, nededat la furtuni, vrea trebi așezate. Ideile lui, ducînd liberalismul pînă-n pînzele albe, pe tiparul știut - cine nu muncește, nu mănîncă - n-au alt mobil decît nevoia de dreptate împărțită riguros, de societate în care se știe, într-un mod aproape maniacal, ce e rău și ce e bine. Ce vremuri, în
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
plecare al mirabilelor transfigurări este adesea, după cum menționam, fenomenologia trupului uman, care e martorul de căpetenie al eșecului, rană la figurat dar și la propriu, "culoar pentru alergarea iadului prin sine însuși", "sînge ca o cămașă fără nasturi ca o pînză de in necusută o pînză imensă în care dumnezeu stă înfășurat cînd nu umblă cînd nu vede cînd nu vorbește" (iată iată ce frumos strălucește cuțitul de vînătoare de tauri). Sau cu o insidioasă simetrie, cu o precizie plastică fixînd
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
adesea, după cum menționam, fenomenologia trupului uman, care e martorul de căpetenie al eșecului, rană la figurat dar și la propriu, "culoar pentru alergarea iadului prin sine însuși", "sînge ca o cămașă fără nasturi ca o pînză de in necusută o pînză imensă în care dumnezeu stă înfășurat cînd nu umblă cînd nu vede cînd nu vorbește" (iată iată ce frumos strălucește cuțitul de vînătoare de tauri). Sau cu o insidioasă simetrie, cu o precizie plastică fixînd drama schizoidiei ce apasă asupra
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
ca un obișnuit de-al casei... Eu însumi n-am scris, oare, pe vremea cînd eram încă foarte tînăr, cel mai bun text al meu despre condiția vegetală a femeilor lui Pallady, tocmai pentru că adormeam în fiecare seară privind țintă pînzele care îmi înconjurau patul, așa cum idolii africani se înălțau peste tot în jurul patului lui Lawers? Colecția capătă sensul unei forme de educație. Poți să-i întorci spatele sau să te lași captivat de ea. La fel ca și în cazul
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
ani, scurt la statură, cu față oacheșă, ochi negri plini de viclenie, un nas drept și cu vîrful cam ridicat în sus, ce indică ambițiunea și mîndria grosolană, îmbrăcat cu un anteriu de șamalagea rupt în spate, cu caravani de pînză de casă văpsiți cafeniu; încins cu o bucată de pînză cu marginile cusute în gherghef; cu picioarele goale băgate în niște iminei de saftian, care fuseseră odată roșii, dar își pierduseră coloarea din cauza vechimei; la încingătoare cu niște călimări colosale
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
de viclenie, un nas drept și cu vîrful cam ridicat în sus, ce indică ambițiunea și mîndria grosolană, îmbrăcat cu un anteriu de șamalagea rupt în spate, cu caravani de pînză de casă văpsiți cafeniu; încins cu o bucată de pînză cu marginile cusute în gherghef; cu picioarele goale băgate în niște iminei de saftian, care fuseseră odată roșii, dar își pierduseră coloarea din cauza vechimei; la încingătoare cu niște călimări colosale de alamă; în cap cu cauc de șal, a cărui
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
lor, ca în Sburătorul lui Heliade ("a satului cireadă ce greu, mereu sosise"). La fel de cunoscută e comparația "a se uita ca mîța-n calendar", comentată de G.I. Tohăneanu (Dicționar de imagini pierdute, 1995, p. 79) și pe care Stelian Dumistrăcel (Pînă-n pînzele albe. Dicționar de expresii românești, 2001, p. 72) o leagă de calendarele-almanahuri de odinioară, pline de informație haotică. În momentul de față pare să aibă o răspîndire destul de mare o comparație asemănătoare, al cărei agent e curca : "dom'președinte s-
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
în conjugarea turcă pentru persoana I singular (estem, vorbeștem) e bine atestat în literatura română, de pildă în replicile personajului Cadîr, din piesa lui V.I. Popa, Take, Ianke și Cadîr, sau ale lui Ismail din romanul lui Radu Tudoran, Toate pînzele sus!). Mersic apare în toate contextele valabile pentru mulțumesc și mersi, însoțit de adverbe de intensificare și de diferite complemente și circumstanțiale: "mersic mult că te-ai interesat" (newlady.ro), "mersic mult pentru sfat..." (visualart.ro), "mersic tare mult" (parinti
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
a dimensiunii de adâncime. Tehnica impecabilă a prozatorului n-ar trebui să ne facă mai puțin atenți la tactica lui, la strategiile narative prin care romanul, lent desfoliat, se încheagă. Aproape fiecare pagină aduce un spor de semnificație, ca în pânzele maeștrilor, unde schița de început devine, treptat, un formidabil câmp de bătălie, muncă ori petrecere. În miezul Căderii... stau ideile, Ideea care exprimă o doctrină politică utopic fundamentată. Dar până să ajungem la acest conflict al Stângii cu Dreapta și
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
Barbu Cioculescu N-aș spune că în preajma primului meu an de școală părinții s-au împrumutat de la o bancă, spre a mă putea echipa. Mama m-a îmbrăcat într-un șorțuleț de pânză, gri cu picățele, care se încheia pe la spate, mi-a legat la gât o fundă albastră și mi-a pus în spinare un ghiozdănaș în care se afla o tăbliță, un condei, un abecedar și un burete care atârna pe
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]