3,151 matches
-
secolului al IV-lea, lumea preponderent păgână domină în Scythia, în vremea lui Licinius, a cărui conducere n-a marcat sfârșitul păgânismului în Dobrogea. Actul de martiraj al Sf. Aemilianus de la Durostorum arată că, la mijlocul secolului al IV-lea, templele păgâne erau deschise și se desfășurau ceremonii, sub Constantius (337-361). Cercetarea arheologică din Dobrogea ne oferă imaginea supraviețuirii păgânismului și a conviețuirii acestuia cu creștinismul în ofensivăla Dinogetia (Garvăn-jud. Tulcea), este atestată continuitatea cultului familiei, zeii locali și credința în zeii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștină din provincia Scythia s-a ridicat la Beroe (Piatra Frecăței-jud. Tulcea). Alte biserici creștine s-au construit la Histria, Argamum, Dinogetia, Callatis. Creștinismul era preponderent citadin, dar, în secolul al IV-lea, el începe să pătrundă și în lumea păgână rurală. Începutul convertirii satelor dobrogene se oglindește și în construcția unei biserici în localitatea Telița-Amza, jud. Tulcea și biserica martirică de la Niculițel, jud. Tulcea. Păgânismul era mult mai tenace în mediul rural. În practicile funerare creștine, în Scythia se observă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era mult mai tenace în mediul rural. În practicile funerare creștine, în Scythia se observă preluarea unor obiceiuri funerare păgâne-de pildă, într-o necropolă creștină de la Tomis s-a aflat o cameră funebră destinată prânzului funerar, cutumă de certă origine păgână. Creștinismul oficial a respins banchetele funebre, practica aducerii de ofrande și săvârșirea libațiilor la morminte, dar creștinismul popular a conservat integral obiceiurile păgâne. Aceasta o arată sursele bisericești, inscripțiile, descoperirile arheologice, pictura murală, cina funerară fiind o dovadă a întâlnirii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
necropolă creștină de la Tomis s-a aflat o cameră funebră destinată prânzului funerar, cutumă de certă origine păgână. Creștinismul oficial a respins banchetele funebre, practica aducerii de ofrande și săvârșirea libațiilor la morminte, dar creștinismul popular a conservat integral obiceiurile păgâne. Aceasta o arată sursele bisericești, inscripțiile, descoperirile arheologice, pictura murală, cina funerară fiind o dovadă a întâlnirii între pietatea păgână și cea creștină. În concluzie, în secolul IV, în Scythia (Dobrogea), creștinismul progresează mult, iar păgânismul este în defensivă.20
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a respins banchetele funebre, practica aducerii de ofrande și săvârșirea libațiilor la morminte, dar creștinismul popular a conservat integral obiceiurile păgâne. Aceasta o arată sursele bisericești, inscripțiile, descoperirile arheologice, pictura murală, cina funerară fiind o dovadă a întâlnirii între pietatea păgână și cea creștină. În concluzie, în secolul IV, în Scythia (Dobrogea), creștinismul progresează mult, iar păgânismul este în defensivă.20 Păgâni și creștini în fosta provincia Dacia După retragerea aureliană, între sfârșitul secolului al III-lea și finele celui de-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
celui de-al IV-lea, fosta provincie romană oferă o priveliște dezolantă: puține inscripții, morminte, obiecte mărunte, nici o știre literară, încât percepția asupra vieții religioase, în nordul Dunării, nu poate fi deplină. Adevărata dimensiune a continuității vechii religii, rezistența credințelor păgâne și interferența lor cu noile valori, modalitățile de inserție a creștinismului și formele sale de organizare sunt greu de reconstituit. O istorie a păgânismului și a confruntării lui cu creștinismul, în Dacia postaureliană, este imposibil de scris: o mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
complex, nu putea rămâne fără atavisme, dar, în contextul evoluției comunităților daco-romane, ele trebuie căutate în formele mai modeste de organizare și manifestare a vieții religioase. Astfel, în sudul Banatului și Olteniei, reintegrate Imperiului, în secolele IV-VI, credințele vechi păgâne au fost încurajate un timp de politica religioasă tradițională a unor împărați, de intransigența față de creștini și de staționarea unor trupe, instrumente ale politicii imperiale. Așa de exemplu un altar roman de la Drobeta dedicat lui Jupiter, de către un tribun pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și după creștinarea severă de la sfârșitul secolului al IV-lea. O figurină ce o reprezintă pe zeița Hecate într-un mormânt din necropola de la Sucidava, din secolul IV, probează credința unui locuitor în forța spirituală a imaginii, după interzicerea credințelor păgâne și distrugerea imaginilor sacre vechi, instrumente magice, protectoare și binefăcătoare (talismane). Această credință e dovedită și de inscripția de pe o cărămidă de la Căunița de Jos-Gornea (jud. Caraș-Severin)amulete apotropaice puse în mormânt, vechi obicei păgân. În domeniul funerar, înhumația era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a imaginii, după interzicerea credințelor păgâne și distrugerea imaginilor sacre vechi, instrumente magice, protectoare și binefăcătoare (talismane). Această credință e dovedită și de inscripția de pe o cărămidă de la Căunița de Jos-Gornea (jud. Caraș-Severin)amulete apotropaice puse în mormânt, vechi obicei păgân. În domeniul funerar, înhumația era predominantă, conform descoperirilor din necropola Sucidavei, din secolul al IV-lea, dar incinerația nu era abandonată, se introduceau monede în mormânt, cutumă religioasă păgână romană. În nordul provinciei Dacia, unde se perpetuează o "romanitate fără
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Jos-Gornea (jud. Caraș-Severin)amulete apotropaice puse în mormânt, vechi obicei păgân. În domeniul funerar, înhumația era predominantă, conform descoperirilor din necropola Sucidavei, din secolul al IV-lea, dar incinerația nu era abandonată, se introduceau monede în mormânt, cutumă religioasă păgână romană. În nordul provinciei Dacia, unde se perpetuează o "romanitate fără Imperiu" (M Bărbulescu), asistăm la supraviețuirea unor credințe tradiționale romane, unii adepți ai păgânismului s-au refugiat la nord de Dunăre în secolul al IV-lea. Infiltrarea unor grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
loialității față de Imperiu. În acest secol, se produce o schimbare de mentalități și credințe în favoarea creștinismului. Cimitirele din orașe indică și ele o importantă mutație spirituală în conștiințe.21 În Dacia, după 275, nu există dovezi ale funcționării vreunui templu păgân, dar în locașurile de cult de la Ulpia Traiana, se mai oficiau rituri. Oricum, primii creștini au devastat sălile și au aruncat statuile și alte obiecte în fântâna sacră. La Porolissum (Moigrad-jud. Sălaj), templul lui Bel a devenit, sub Teodosie (379-395
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
salvarea din primejdiile fără sfârșit". El a demonstrat, în același timp, cât de atașați trebuie să fi fost unii locuitori ai fostei provincii Dacia față de zeița Diana, foarte populară și particularizată în nordul Dunării, devenită un fel de "zeitate supremă păgână", echivalentă cu "Destinul", "Soarta", "Norocul", iar "zânele" și "zănaticii" își au originea în Diana și dianatici. Dar religia nu se identifică întotdeauna cu ideea de zei și spirite, și din această perspectivă trebuie abordate realitățile spirituale ale Daciei, după 275
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
statul roman, a contribuit la reușita noii religii în rândurile daco-romanilor. Numărul descoperirilor creștine, datate între 275 și 375, în provincia Dacia, a variat: locașe de cult la Slăveni (jud. Olt) și Porolissum (Moigrad-jud. Sălaj)-aici, prin transformarea unui sanctuar păgân într-un locaș creștin, semn al victoriei religiei creștine. La sfârșitul secolului al IV-lea, credința creștină cucerise pe cei mai mulți daco-romani. Basilica de la Morisena (Cenad, jud. Timiș) este controversată, iar alte biserici aflate la Apulum (Alba Iulia), Densuș (jud. Hunedoara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
impulsionat de practicarea acestuia în bisericile de pe malul drept (sudic) al Dunării. Anul liturgic, marile sărbători, în nordul Dunării, erau: Nașterea, Boboteaza, Paștele, Înălțarea, Cincizecimea. Ritul funerar în Dacia nord-dunăreană, universul funerar al credincioșilor locali erau dominate de numeroase elemente păgâne, pe care ierarhii, sinoadele și Imperiul creștin încercau zadarnic să le elimine din comportamentul supușilor. Dar moștenirea antică (precreștină) era prea puternică pentru a fi ușor eliminată. Prezența în limba română a termenilor "priveghea", "priveghere", priveghi", proveniți din latinul pervigilare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmat ruralizarea generală a Daciei, a nordului Dunăriiîn secolul al IV-lea, și creștinismul, dar și păgânismul aveau partizani la oraș și la sat, deci pagani nu putea desemna numai pe rusticii atașați de vechile credințe necreștine. Concluzie: acest termen "păgân" (necreștin) s-a impus în a doua jumătate a secolului al IV-lea, prin echivalența făcută de credincioșii daco-romani între ethnikoi gentes, nationes ("neamuri"), "adoratori ai vechilor divinități", și barbarii păgâni (necreștini) pătrunși pe teritoriul nord-danubian, după mijlocul secolului IV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rusticii atașați de vechile credințe necreștine. Concluzie: acest termen "păgân" (necreștin) s-a impus în a doua jumătate a secolului al IV-lea, prin echivalența făcută de credincioșii daco-romani între ethnikoi gentes, nationes ("neamuri"), "adoratori ai vechilor divinități", și barbarii păgâni (necreștini) pătrunși pe teritoriul nord-danubian, după mijlocul secolului IV (goți, huni). Prin urmare, în spațiul autohton s-a ajuns la identitatea între romanus și christianus, astfel încât se poate spune că romanizarea și creștinarea au devenit elemente de individualizare etnică și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
conceptul de divinitate. Universul religios se reducea la credințe, practici și rituri a căror semnificație sacră decurgea din ele însele-unele elemente vechi ale spiritualității getice clasice au supraviețuit în această epocă târzie. Izvoarele literare nu oferă informații bogate despre credințele păgâne ale societății multietnice de la sud și est de Carpați, doar descoperirile arheologice oferă date mai semnificative. Mulți dintre locuitorii alogeni și poate autohtoni ai spațiului extracarpatic, care erau incinerați, dar și înhumați, erau însoțiți de ofrande animale și vegetale. Obiectele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-a cerut să mănânce din cele jertfite idolilor, consătenii săi goți i-au oferit spre substituire cărnuri nejertfite, dar Sava a refuzat. Mai mult, el a îndemnat și pe ceilalți creștini să refuze substituirea, ceea ce a provocat nemulțumirea locuitorilor păgâni care l-au alungat din sat pentru un timp. La apropierea Sf. Paști din 372, prigoana s-a întensificat încât unii creștini (preoți și credincioși) s-au refugiat din "Gothia" (nordul Dunării) în "Romania" (sudul ei). Printre cei refugiați se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ortodoxiei Bisericii universale. Episcopatele latine s-au menținut și în vremea stăpânirii hunilor, acestea au apărat pe locuitori împotriva năvălitorilor. Împăratul Justinian a reorganizat episcopatele, subordonându-le autorității imperiale. Însă, după 602, episcopatele latine de la Dunăre dispar, în urma colonizării slavilor păgâni în sudul Dunării (vezi mau jos). Pătrunderea creștinismului în zona Dunării de Jos, în secolul al IV-lea, a avut loc sub forma unor episcopate latine puternice ce au dăinuit câteva secole. Așa cum am văzut, adoptarea creștinismului în Dacia nord-dunăreană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinismului în Dacia nord-dunăreană este urmarea întăririi noii credințe latine, provenite din sudul fluviului, foarte vii în secolele IV-VI. Din această perioadă avem urme edificatoare și în Dacia traiană. Pe lângă donariul de la Biertan (jud. Sibiu), binecunoscut, menționăm și sarcofagul păgân cu semnele crucii de la Ampelum (Zlatna), inscripția păgână cu cruce și literele grecești alfa și omega de la Napoca (Cluj), o lampă cu crucea creștină, din secolele IV-V, de la Apulum (Alba Iulia), trei amfore cu monograma creștină de la Sucidava (Celei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
credințe latine, provenite din sudul fluviului, foarte vii în secolele IV-VI. Din această perioadă avem urme edificatoare și în Dacia traiană. Pe lângă donariul de la Biertan (jud. Sibiu), binecunoscut, menționăm și sarcofagul păgân cu semnele crucii de la Ampelum (Zlatna), inscripția păgână cu cruce și literele grecești alfa și omega de la Napoca (Cluj), o lampă cu crucea creștină, din secolele IV-V, de la Apulum (Alba Iulia), trei amfore cu monograma creștină de la Sucidava (Celei), blocuri de piatră cu cruci creștine. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stepă, cu care au intrat în atingere, românii au rămas atașați de civilizația europeană și latină-un fapt de mare însemnătate istorică.36 Dacă, așa cum arătam mai sus, creștinii predominau în orașe, la sate oamenii se închinau încă vechilor zeități păgâne, autohtone sau romane. Astfel, la Apulum, Napoca, Potaissa, Porolissum, ca și la Drobeta, Sucidava, Romula, în secolul IV, se practica exclusiv înhumația, rit funerar creștin, iar în așezările rurale, incinerația. Coexistența celor două rituri funerare, înhumația și incinerația, indică faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
practica exclusiv înhumația, rit funerar creștin, iar în așezările rurale, incinerația. Coexistența celor două rituri funerare, înhumația și incinerația, indică faptul că răspândirea creștinismului a fost lentă și treptată, și că noua credință nu a înlăturat brusc toate formele religioase păgâne (necreștine). Evoluția termenilor pagus (sat), paganus (locuitor al satului) și păgân, în limba română, este semnificativă în acest sens. Orientarea economică și cultural-religioasă a Daciei (nordului Dunării), după 275, este către sud-vest-primele elemente ale noii credințe au pătruns în Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Coexistența celor două rituri funerare, înhumația și incinerația, indică faptul că răspândirea creștinismului a fost lentă și treptată, și că noua credință nu a înlăturat brusc toate formele religioase păgâne (necreștine). Evoluția termenilor pagus (sat), paganus (locuitor al satului) și păgân, în limba română, este semnificativă în acest sens. Orientarea economică și cultural-religioasă a Daciei (nordului Dunării), după 275, este către sud-vest-primele elemente ale noii credințe au pătruns în Dacia din sud și sud-vest (Illyricum). Dar, la sfârșitul secolului al IV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanizat și creștinat după această dată, prin contactul și amestecul cu populația daco-romană deja creștinată.37 Goții, așezați în Transilvania, în fosta Dacie romană, în secolul al IV-lea, nu erau creștini. Ei se aflau aici, dar practicau vechea credință păgână, izvoarele literare vorbesc doar despre încercările de evanghelizare a goților din regiunile extra-carpatice ale Daciei. În fapt, convertirea generală a goților la creștinism s-a produs abia după stabilirea lor în Imperiu (sudul Dunării), în 376, acțiunea de evanghelizare a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]