1,817 matches
-
și o statuie, A reveni la Paris etc.), cu altele, influențate de prozodia folclorică, de-a lungul cărora impresia de ansamblu este de unitate a discursului liric, întreprins de un eu hipersensibil, ale cărui trăiri sunt permanent contradictorii: îndrăgostit aproape păgân de viață, cu toate ale ei, are, totuși, senzația că a greșit galaxia (și, folosind pluralul, își asumă statutul de purtător de cuvânt al semenilor, pe care-i simte la fel de dezamăgiți de toate) și că altceva e ceea ce și dorește
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
făptura. Iar salvarea aproximativă o poate afla doar în cuvinte: Sunt beat de-atâta dor și noaptea / pe masă-mi cade capul pe cuvinte - așa cum clamează poetul, parafrazând atitudinea dionisiacă a lui Lucian Blaga (Sunt beat de lume și-s păgân). Motivul central al volumului este cel al călătoriei, pe care o întreprinde eul liric, în timp, în spațiu, în gând, în cuvintele lui și în cele ale altora, fiindcă amprente ale acestor drumuri prin creațiile lui Octavian Goga, Lucian Blaga
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
florilor”. Adică trecătoare, efemere. Unele dispar, altele le iau locul. Se înțelege, deci, că și omul se supune acelorași reguli ale logicii universale. Indiferent dacă ești celebru sau neînsemnat, bogat sau sărac, frumos sau urât, deștept sau prost, credincios sau păgân, șef de stat sau simplu cetățean, sfârșitul nu te ocolește. Așa cum și bogații plâng, tot așa și împărații mor. După tine, mai rămâne o vreme amintirea ta. Dar mai ales rămân urmele pe care le-ai lăsat cât ai trăit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
și respectată, renunțarea aproape totală la folosirea veselei, a paharelor la marele hram al naturii. Vinul se putea bea doar din pahare vegetale, ardeii decapați sau dovlecii supuși unui proces special de uscare. Era o continuare firească a ceremonialului poate păgân al lui Bachus, divina băutură nea vând voie să fie atinsă de fier sau orice alt material oxidant. Mă uit și acum la niște fotografii. S-au uitat și alții. Majoritatea întrebau dacă mulțimea aceea veselă de oameni e parte
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dorință în carnea noastră, dacă această carne trebuia biciuită. Înseamnă că nu sunt un "om religios"? Am, totuși, un puternic sentiment al sacrului care mă face să fiu convins că o lume profană ar fi o lume profanată. Iar prin "păgîn" nu înțeleg "ne-creștin". (Mă și sperie ideea de a renega credința în care m-am născut.) E vorba de altceva. Dilema "Atena sau Ierusalim" mie mi se pare falsă. De ce ar trebui să alegem între Acropole și Golgota? Ele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Seine se numea alesul. El provenea de la mănăstirea Saint Jean, care aparținea de episcopatul Longres. Seine făcea parte din falanga eroică a călugărilor, recunoscuți ca fiind singuratici și cutezători. Aceștia erau deosebit de fideli credinței lor și luptau cu înverșunare împotriva păgânilor și a celor considerați sălbatici. Aceștia din urmă trăiau împreună cu viețuitoarele codrului și nu cunoșteau preceptele religiei catolice. Propovăduitorii s-au făcut repede remarcați, atât prin faptele lor, cât și prin înfățișare. Erau bine cunoscute pletele lor buclate, robele din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
ziua de mâine. De și-ar trage seva din tot sângele uscat Întregi câmpii de flori roșcate, Poate am descoperi că în loc să moară Străvechiul animal e doar adormit. De-am fi într-o lume roșie prinși etern, Lume închinată zeului păgân Marte, Poate ne-ar alerga privirea spre petice de cer, Ferestre către lumi puțin mai albastre.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93422]
-
un om resemnat, dar care nu vrea să-și lase treburile nelimpezite. Iată ce scrie voievodul: „Io Miron Barnovschii Movila voievod. Dau știre cu această scrisoare a noastră tuturor cui să cade a ști că eu, fiind acum în mâinile păgânilor, de bunăvoea mea venit în mâna lor...Și cum cunoaștem și vedem tocmelele păgânești mai mult avem nădejde de moarte decât de viață...” „Spune ceva despre mănăstirea Bârnova, fiule?” Da, spune: „Pentru sfânta monastire Bârnova, care iaste începută de noi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ani (1931) Papadima începuse să publice poezii în Gândirea, Nichifor Crainic acceptându-l ca membru al grupării. Aici l-a găsit pe Ștefan Baciu “care avea doar 14 ani, era răsfățatul revistei” devenit ”tânăr rob fascinant al imaginației și imaginilor”...”păgân setos de viață și de poezia ei” și încheie cu ilustrarea: “Îmi place vinul vechi, femeia, poezia/ Cu dragostea mă-mbăt și- apoi adorm pe-o carte”... și din cauza comuniștilor a adormit într-un pământ străin, departe, foarte departe de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
eu am încercat să-l omor. Deci autorul bilețelului nu e bisericos. Foarte bine. Măcar atât reușise să afle. Vizitase toate bisericile neilegale, arătase bilețelul tuturor credincioșilor din oraș și nimeni nu-l revendicase. Era timpul să se îndrepte spre păgâni. În general, oamenii nu știu asta despre Nebraska, dar e plină de păgâni. O ia și pe iubi-Bonnie cu el. O veche șmecherie a misionarilor: trimite-o pe cea mai tânără și mai sexy fată de care dispui. Sectele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bine. Măcar atât reușise să afle. Vizitase toate bisericile neilegale, arătase bilețelul tuturor credincioșilor din oraș și nimeni nu-l revendicase. Era timpul să se îndrepte spre păgâni. În general, oamenii nu știu asta despre Nebraska, dar e plină de păgâni. O ia și pe iubi-Bonnie cu el. O veche șmecherie a misionarilor: trimite-o pe cea mai tânără și mai sexy fată de care dispui. Sectele se dau în vânt după așa ceva. Oamenii sunt mai drăguți cu vulpițele. Trimite o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de pe dulap se ștersese într-un oval mic, de la grăsimea părului său. Îl iubea cu adevărat. —Daniel? întrebă ea. Aproape că suna a conversație ușoară. M-am tot gândit. — Da? Spune. Părea încă dispus să meargă oriunde. Vechiul lui creștinism păgân: Animalele sunt cumva ranchiunoase? Era un om bun, genul de om bun pe care doar o persoană nesigură l-ar fi considerat demn de dispreț. — Am fost o lipitoare pentru tine. Un parazit, zău așa. El se adresă chiuvetei. —Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Isus este aceea de a-l conduce să-i recunoască mesianitatea („Tu ești Cristos”: Mc 8,27-29); apoi, la sfârșitul operei sale de Maestru, îi descoperă plinătatea a ceea ce era el, așa cum s-a întâmplat cu centurionul roman care din păgân ajunge la credință, și spu-ne: „Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu” (15,39). Isus face să se treacă de la întuneric la lumină nu într-o manieră care tulbură, ci cu răbdare (cfr. cazul orbului din naștere: In 9
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în secolele IV și V Imperiul era populat numai de creștini, iar legislația imperială, până la compromisul pe care Iustinian, în secolul al VI-lea, l-a impus atât Bisericii din Orient cât și Statului, trebuia să-i disciplineze și pe păgâni. În ciuda convingerii lor că Gen 2,24, inserată în narațiunea creației îi privește pe toți oamenii, deci și pe păgâni, Părinții s-au preocupat cu adevărat numai de oițele lor: numai un Conciliu african a cerut ca indisolubilitatea să fie
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
secolul al VI-lea, l-a impus atât Bisericii din Orient cât și Statului, trebuia să-i disciplineze și pe păgâni. În ciuda convingerii lor că Gen 2,24, inserată în narațiunea creației îi privește pe toți oamenii, deci și pe păgâni, Părinții s-au preocupat cu adevărat numai de oițele lor: numai un Conciliu african a cerut ca indisolubilitatea să fie obiectul unei legi a Imperiului. Pe de altă parte, este greu să ne pronunțăm asupra autenticității spiritului creștin al anumitor
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
legea căsătoriei”. Ioan Gură de Aur nu se teme să opună de mai multe ori aceste „legi ale lui Dumnezeu”, care prescriu indisolubilitatea, celor care permit divorțul și o nouă căsătorie, „legile celor care se află în afară”, adică a păgânilor, expresie cu atât mai dură cu cât aceste legi sunt, de fapt, promulgate de către împărați creștini. Ioan aplică aceiași termeni de egalitate sau de inegalitate sexelor față de adulter. Astfel, atunci când Atenagora, în Suplica 33 vorbește de „femeia căsătorită după legile
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
unii traducători recenți, din fericire izolați, fără a exista o variantă textuală și fără aviz. Deoarece creștinii primelor veacuri aveau conștiința că trebuie să asculte atât de legile proprii, cât și de faptul că sunt o populație aparte, distinctă de păgânii între care trăiau, termenul grecesc paroikia (în latină paroecia sau parrochia) pe care îl aplicau comunităților lor - parohii sau dieceze, după terminologia actuală - nu indică oare o colonie străină care trăiește în mijlocul unui alt popor? Putem spune că aceste „legi
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
o benedictio, auspiciu de fericire formulat de un bărbat - nu se spune expres că este un preot - în numele lui Dumnezeu. Mărturii mai numeroase privesc secolul al IV-lea. Se spune deseori că creștinii primelor veacuri se căsătoreau la fel ca păgânii, și pentru aceasta se amintește o frază din Către Diognet, care nu vorbește de ceremonia nupțială, dar afirmă că creștinii au, ca și ceilalți bărbați, soție și copii. Faptul că liturgia căsătoriei, după mărturii posterioare, a păstrat caracteristicile derivate din
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
idolatrice, să nu fi avut ideea de a înlocui aceste rugăciuni și sacrificii cu rugăciunea creștină? Chiar dacă nu am avea mărturia lui Tertulian, sau dacă nu ar trebui să-i dăm crezare, numai afirmația că creștinii se căsătoreau ca și păgânii presupune că celebrarea căsătoriei ar fi comportat o ceremonie religioasă și, deoarece nu putem gândi că creștinii ar fi oferit rugăciuni și sacrificii zeilor păgâni, suntem constrânși să vedem aici începutul unei liturgii creștine. Aceasta nu presupune în mod necesar
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
sunt considerate creștine, grație materialului arheologic; în alte cazuri, credința defuncților este văzută astfel datorită orientării V-E a scheletelor și a lipsei inventarului arheologic. În virtutea obiectivității științifice nu se poate stabili o proporție decisivă între înhumații creștini și cei păgâni. Pentru acest sector arheologic, un interes aparte îl prezintă construcțiile funerare de tip hipogeu (cavou, criptă). De tradiție elenistică, identificate în decursul săpăturilor de salvare efectuate în unele localități de pe litoral (Tomis, Callatis) sau de pe limesul dunărean de la Axiopolis (azi
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
care aparțin necreștinilor, coexistând în aceleași necropole cu morminte creștine. De altfel, Pătimirea Sfântului Sava Gotul (document din 374, aparținând Sfântului episcop Vasile cel Mare (330-379), autorul canonizării martirului), ne mărturisește că în zona Buzăului existau comunități amestecate, creștini și păgâni, care locuiau în aceiași localitate. Necropolele birituale se mențin și la sfârșitul primului mileniu, când tendința de renunțare la incinerație este tot mai vizibilă. Caracterul latin al creștinismului daco-roman este vizibil chiar din terminologia de bază păstrată în limba română
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
al creștinismului daco-roman este vizibil chiar din terminologia de bază păstrată în limba română: biserică (basilica), a boteza (baptisare), creștin (christianus), cruce (crux), a cumineca sau a împărtăși (communicare), Dumnezeu (Domine Deo), Florii (Florilia), înger (angelus), Paște (Pascha), Rusalii (Rosalia), păgân (paganus), Sfânt (Sanctus) etc. Creștinismul a reprezentat, în zonele nord-pontice, o importantă fațetă a romanismului contribuind la desăvârșirea unor procese etnice de la mijlocul și din a doua jumătate a primului mileniu. Interesului Imperiului roman, manifestat încă din vechime pentru acest
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
eu (Al. M.) miam sacrificat anii tineri mărșăluind la ordin pe drumurile Răsăritului bolșevic. „Bat clopotele Putnei” - împărțind durere și sădind nădejdi Domnul (Ștefan) a aflat că o parte din pământul și oamenii Moldovei am fost furați și nu de păgânii cu care lupta din răsputeri, ci chiar de creștinii pe care și-i credea prieteni și frați de credință... Oameni buni... să știți că pe cel nesătul îl bate Dumnezeu în felurite chipuri, când cu vodcă și când cu război
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ciudat... Asya i-a aruncat mătușă-sii o privire amuzată, știind cum putea s-o enerveze. — Însă mai mult ca orice pe Noe l-a durut trădarea soției sale, nu-i așa, mătușă? N-a trecut soția sa În rândurile păgânilor? — Într-adevăr, așa a făcut șarpele ăla cu chip de femeie! a răspuns mătușa Banu sfâșiată Între dorința de a povesti corespunzător o povestire religioasă și cea de a o presăra cu câteva remarci proprii. — Noe a Încercat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în piețele din Mecca, a fost gonit din orașul de baștină, drept care a găsit adăpost la Medina. Trebuie să-ți mai spun, Înălțimea Ta, că starea de lucruri în Arabia nu era deloc bună. Creștinii erau puțini la număr, și păgânii, mulți, cu multe locuri sfinte și numeroși diavoli înspăimântători. Mecca, alături de Khaiba, era locul cel mai sfânt și locul de întâlnire al caravanelor din Orient cu negustorii din Occident. Cei săraci erau mulți, și puțini cei bogați, aceștia din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]