2,791 matches
-
păgân al morții ca ispită blestemată. Cuvintele și sunetele naturale sunt lipsite de ecou, tăcerea zăvorăște timp și spațiu : Prispa azilului /o găsesc năpădită /de rugi și buruieni, uși blocate cu zăvoare obtuze, ferestre cenușii astupate cu pânze/dense de păianjeni zâmbitori /care rânjesc excentric. Dau să bat, dar nu am unde(Azil) . Poetul cade pradă întoarcerii în timp , o fugă inversă, o regresie malefică. Cronologia inversată, cronologie cu încărcătură luciferică. Brandul Țepești, consacrat de Puiu Răducan cu statornicie creatoare și
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
doar, doar, vom redeveni copii. Peste liniștea satului, un dăngănit de clopot urla durerea cine știe cărui suflet. Era o zi frumoasă de primăvară și mă gândeam cu drag la toate câte le trăisem odinioară. Zâmbeam în suflet și parcă pânze de păianjen îmi croșetau pe sub tălpi, cărări. M-am trezit lângă fântâna unde, cândva, o cunoscusem pe Lina...Pe sub foșnetul copacilor înțepați de aviditatea insectelor, se ivi un chip frumos, ca de înger. M-am bucurat că pot conversa cu cineva, pentru
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
fi folosită de membrii echipajului de la bordul stației spațiale ISS. Designul fiind modular, poate fi adaptat oricăror condiții de lucru. Astfel, în ambient presurizat se poate deplasa folosind cele 4 rotoare (albina), iar în spațiile depresurizate cu ajutorul celor 4 membre (păianjen). De aici și conceptul de drona hibridă Păianjen-Albină. Fără a intra în prea multe detalii tehnice, cea mai mare problemă de design a fost rezolvarea problemelor de poziționare și navigație în condiții de gravitație zero și lipsa semnalului de satelit
INTERVIU CU ADRIAN CÂRLAN, ROMÂNUL DIN CIPRU PREMIAT DE NASA de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372430_a_373759]
-
de bărbat tânăr alunecând lasciv în patul meu din proaspete ierburi. Tu arzi. Trupul tău e cuprins de flăcări. Te repezi asupra mea, ca un șarpe uriaș cu o sută de capete toate alunecând înfometate brațele tale țesând pânze de păianjen din care iubirea să nu mai aibă scăpare în timp ce tu acum doar o magmă caldă erupi înăuntrul meu. Pentru o clipă mă cutremur. 262 Poem de iubire În inima ta crin înflorit sunt iubirea mea e roiul de fluturi, în
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
ani, cu chiu cu vai, A știut să citească, și- acum Dragostea și-o declamă Într-o latină șchioapă." „Iar eu sunt Madam Violeta* Și-mi vagabondează Somnul, ca și banii, Și pace nu-mi dau. În cap am un păianjen, Poate și-o caracatiță... Dar, sigur mă fac bine. Doctorul mi-a spus-o!" Madame Pernelle* se-apropie. Iat-o! E bunică Și mamă și soacră. Mormăie, știe totul, Critică, Dar pe acel bigot, pe acel Fățarnic de Tartuffe*, îl
PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372893_a_374222]
-
noului director. Flăcăul nu glumea deloc. Nu glumise nici cu celălalt îngrijitor, pe care-l găsise în spatele grajdului, vrăjind-o pe Lucreția de la Lăptărie. - Pune mâna pe mătură și, până la sfârșitul zilei, să nu mai văd urmă de pânze de păianjen prin grajduri! De mâine, veți răspunde cu capul și dacă nu schimbați apa zilnic. Nu cred că voi ați fi dispuși să beți o apă murdară, plină de urină și de fecale. Să tratați animalele astea cu respect, sau o să
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
peste noi, nostalgic, adevărul plânge. Ne vom prinde visele, în șir de ani ce zboară râvnind cu-nfrigurare la liniștea de-acasă când liliecii nopții ascunși sub grinda de afară se-mpiedică de pânze țesute ca o plasă de triști păianjeni negri, sufletul vor strânge... Vom reveni în sat, cu timpul, tot mai rar clopotul amintirilor la poartă ne va bate răni vechi vor sângera mereu în calendar copilăria, casa, grădina, fii-vor toate în lacrimi de iubire, când dorul ne
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
ochiice nu se mai închid în clipiri, căruia îi răspunde cu râsul ce nu mai încetează, iar secundele, minutele trăite la spectacol i se par o ploaie de bucurii. Leii, lamele, lama alpaca, dromaderii,cămilele, caii, poneii, câinii, pisicile, șerpii, păianjenii, toate necuvântătoarele artiste, acrobații prelinși prin aer ca vulturii, gazelele de fete frumoase, zguduind inimile cum se izbește lumina de canatele ferestrelor, Armando, dragul, veselulArmando, sunt o aurărie a copilăriei lui Maximilian, castelul de cleștar al anilor lui încununați de
CIRCUL AMERICANO VARGAS, OASPETE IMPERIAL AL COPIILOR MOLDOVEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346018_a_347347]
-
crucile și mormintele mute. Mai vin, oameni veseli, mai apoi triști, Când se-apucă de facut curat, Înarmați cu maturi, perii, diverse ustensile de curățat, Aprind o lumânare, apoi, unii grăbiți, Își fac câte o cruce, două și pleacă, Lăsând păianjenilor ce i-ai adus cu tine Să-și facă din nou de cap, nepasandu-le de noi Și de cei care-au făcut curat, care demult au plecat. De ce sunt confuz, sunt numai vorbe, eu nu simt nimic. Gândesc eu
CIMITIRUL de COSTI POP în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347805_a_349134]
-
exasperare existențială, un fel de mal-de-vivre. Și nu în zadar poetul spune: „mă tem că lumea asta / e atât de parșivă / încât îmi va închide timpul / ferecându-l cu lacăte / oțelite, / și îmi va îngrădi pașii / cu fir tras / de păianjenul morții” (Teama). Și totuși, există câte „un fir de lumină”; aripi de îngeri, există și „poala de soare / a razelor ce ne scânteiază” (dimineți în căldări de rouă). Nu e totul pierdut. Poetul nădăjduiește că capete, în cele din urmă
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
din Oz au pornit, în ciorapi bleu și roz, să gonească nonconformiști în Țara Munților Triști. Sufletul lor vagabond căuta, ca un mitic James Bond, un asin vorbăreț aurit, doar antilope-au găsit. Antitancuri, antitalente scriau festina nunc lente, șerpii, păianjenii frați se-mbrățișau îndoliați. Cin-nu trăiește nu moare, știe și șăful cel mare, zidul nu sparie deloc, dă-mi brelocul, Pasăre Rok. Am rămas fără de pretini, fără dietă și piepteni, fără iubită, doar glorie, ce nu conține-o calorie. Brusc
CĂRĂBUŞUL DE AUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347420_a_348749]
-
Piața Operei s-au perindat cunoscuți cântăreți și formații de muzică de toate genurile, dar cea mai minunată performanță a fost cea a trupei de acrobați pe verticala care au transformat acoperișul minunatului edificiu, într-o scenă deschisă. Asemenea unor păianjeni uriași, aceștia au executat un dans care a fascinat și a încântat ochiul, fiind ajutați de diferiți instrumentiști, producători de muzică celestă, plasați în diferite colțuri ale faimosului acoperiș. Nici spectatorii (de seamă!) nu fost mai prejos. În golful Port
MEMORIA PENIŢEI (3) – CE NE ADUCE NOUL AN? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348795_a_350124]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > SPRE APOGEU Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 414 din 18 februarie 2012 Toate Articolele Autorului SPRE APOGEU Nu-ți lăsa în suflet mucegai, Nici păianjeni de tot felul, Valorifică tot ce ai, Atingându-ți astfel țelul. Stăruitor continuă în luptă, Obstacolele să le ignori, Orice greutăți tu le înfruntă, Cu cer senin fără de nori. N-am vrut să stau mai liniștit, În râul vieții eu
SPRE APOGEU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346775_a_348104]
-
drept, bate tactul, ținând măsura pe tobe. Radioul este alimentat de la o baterie auto uzată prin niște fire îmbârligate și legate de un cui bătut în tâmplăria ferestrei prin care lumina pătrunde cu greu. Între geamurile nespălate de un veac păianjenii țesuseră pânzele ucigașe, dar acum era o relaxare totală. Un bărbat slăbănog, mic de statură, nebărbierit, intră înăuntru. Fără să zică nimic mângâie băiatul pe creștet și se aruncă în patul din fundul camerei, de langă sobă. Stătea cu fața
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
ajunge în adâncurile oceanului sau se evaporă în eter. Zările nedefinite ale unui orizont lugubru, aducător de sărăcie și prevestitor de demoralizare vor rămâne pentru ceilalți, cei care nu au avut șansa de a înfrunta necunoscutul sidefiu prin pânza de păianjen a Occidentului Încrezător și care, dintr-un ghinion înnăscut sau din lașitate, au ales să rămână pe aceste teritorii ale nimănui. Sfârșitul iminent al valorilor culturale, al conduitei înrădăcinate în urmașii poporului român de zeci sau sute de ani, al
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]
-
îl pui în apă, se mișcă la fel ca un spermatozoid,unul vine din Adriatica, precum împăratul lui Yourcenar, iau virusul, îl izolez, ies doi, trei, așa s-a născut omul. Șapte ani am fost suspendat de un fir de păianjen, deasupra mării, vine un delfin păros , spune, băi, bacterie sau virus, ce ești, că nu știe diferența, ,marea muge ca vaca, dar eu iubesc mările, pornesc înot ca o amoebă, artista Nin încearcă un incest, o casă ezoterică în Vest
VECHIME de BORIS MEHR în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348484_a_349813]
-
Literatura > Naratiune > CASTELE CAP III Autor: Flavius Jebelean Publicat în: Ediția nr. 412 din 16 februarie 2012 Toate Articolele Autorului -Capitolul 3- Dragonul Etrius făcu primul pas în castelul vechi de sute, chiar mii de ani. Praf și pânze de păianjen erau peste tot. Primul gând al lui Etrius fu că trebuie sa se orienteze în castelul acesta mare și plin de coridoare. Fu însă surprins să vadă că în castel nu erau așa de multe coridoare. Era doar unul, care
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
CAPTIVUL e umbletul zvâcnet și camera cub de gheață fără ferestre doar o ușă grea, zăvorâtă, se vede pe care scrie ca o arsură „ieșirea imposibilă” iedera lungă a mucegaiului linge pereții înalți și umezi pe alocuri pânza fină a păianjenilor se agață precum teama de gând pe tencuiala instabilă în mijloc, un tron împărătesc aurit, așteaptă cu coroana și sceptrul așezate pe o pernă de atlas verde dar el nu le dă nici o atenție se întreabă unde este răsăritul și
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (3) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345306_a_346635]
-
-n minte ... adânc Și ciucuri lungi ...în van strângând... Cum sângerez la țărm de gând.. Ca și-o corabie naufragiind... Împotmolită în nisip..din grind.. Costelive clipe se pierd în întunericul... Grizonat de parcă-s umbre în himeric Perfide pânze de păianjen țesute-n timp Stau spânzurate pe-un tavan rânjind Figuri geometrice-n lumina-slabă descriind... Prin simple exerciții perfectând se văd.. Lumini și umbre urcând..și coborând... Cioburi sparte... cad și se aud De la fereastra deschisă-a unui gând Care a
GÂNDURILE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378013_a_379342]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DESPRINDERI Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2166 din 05 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului să n-ai nicio grijă păianjenul timpului se odihnește pe propria plasă aș putea crede că e chiar puțin bolnav și prea singur printre atâtea destine pe care trebuie să le vadă și să le... vâneze nu asta e oricum durerea mea doar știi că nu
DESPRINDERI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376583_a_377912]
-
pe care trebuie să le vadă și să le... vâneze nu asta e oricum durerea mea doar știi că nu mă sperii nici de fuga nici de înghețul ce plutesc zilnic pe pânză doar că uneori mă mâhnește rătăcirea bietului păianjen de la unul la altul încât nu moartea ci rănile celor vânați sunt clopot neoprit purtat sub piele chiar și-acum în prag de Sân Nicoară când prins ca umbra de-o icoană m-am rupt din plasă cu o fărâmă
DESPRINDERI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376583_a_377912]
-
-i lucrarea Mă caut pe mine în locuri ciudate Nu-s visul nici boala sunt azi visătoarea Din Lumile-nalte în cer nestemate Plec tâmpla spre tine simbol de-nălțare Pământul mă cheamă să-mi mângâie fața În laț de păianjen îmi simt provocare Alerg către tine tu ești interfața. Părinte Duhovnic e camera goală În care-al meu suflet se zbate-ntre ziduri Mă poartă-n lumină mă poartă-n sfială Să nu-mi las credința uitată-ntre riduri Se-
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
aripile libelulelor să le găsească soarele să le crească Capcanele erau pline ochi cu zâmbetul anotimpurilor care treceau ca o părere urma lor mirosind a reavăn și a poveste Și acum sunt tot acolo între acele iluzii păstrate în pânzele păianjenilor În locul casei ... Citește mai mult Rădăcini Rădăcina atârna de mult pe colțul casei părăsite Ghearele îi cojeau varul de pe glezneîși arunca urechi suitoarede grinzile vântuluicare suspendau acoperișulpe inima zidurilor flagelate in extensoAcolo am ținut prima dată luminaîn căușul ochilor fiziciacolo
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
unui mit de-o mână șterssă pășim în universuri ca făclia în pustiuca un strigăt de izbandă pentru sufletul târziu... XXV. CASA CU AMINTIRI, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015. la casa cu-amintiri păianjeni în pridvor perdelele sunt rupte în strigătul de dor icoane pe perete spun ruga pe tăcute cu chipuri prea cernite nu vor să mai asculte în patu-n care clipa părea fără sfârșit s-a cuibărit destinul cu trup neregăsit fantome
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
un fir de iarbă nu-i mână pe o coasă să umple de lumină un colț de bătătură străbunii mei sunt îngeri au strigăte în gură plec capul în rutină mă copleșește dorul ... Citește mai mult la casa cu-amintiri păianjeni în pridvor perdelele sunt rupte în strigătul de doricoane pe perete spun ruga pe tăcutecu chipuri prea cernite nu vor să mai asculteîn patu-n care clipa părea fără sfârșits-a cuibărit destinul cu trup neregăsitfantome pe la praguri șoptesc povești din viețila
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]