1,764 matches
-
în alămuri care erau încălzite cu rachiu din plin. Flăcăii își lepădaseră de mult cușmele și sumanele și băteau zăpada înghețată. Fetele chicoteau pe la stogurile de fân atinse de zăpadă. Galbenul stins al fânului era învăluit de zăpada albă care pălea în bujorii fetelor rușinoase. Cele mai îndrăznețe se prindeau în joc. Moșnegii și babele își dezamorțeau oasele pe prispă sau în casa mare. Nici nu știau că timpul zboară. - Frunză verde și-un dudău, roata mare la părău!!! Acesta a
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Ce m-ai strigat? Nu m-ai văzut lângă tine? Fața ei de trandafir râdea în joc. Prin inima lui curgea sânge negru. - Anico, ce-ai zice dacă eu m-aș însura cu soră-ta de suflet? Zâmbetul ei nu păli, ochii erau la el, doar inima și jocul s-au muiat puțin și păreau mai grele. 20 - Ce să zic, mă? Să fie într-un ceas bun, să-ți fie de bine... și copii frumoși. - Frunză verde ca tăunu’, am
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ai rădicat și iaca eu tre’ să plec. M’or vrea cei de dincolo mai devreme, s-or fi plictisit unul de altul și vor să mai schimbe o vorbă cu cineva de pe acasă. Ochii fetei dădură în lacrimi, obrajii păliră, inima nu o mai asculta. - Să știi, fată hăi, că nimic pe lume nu-i mai frumos decât săți poți ține copii în brațe, chiar dacă ai avea o sută de ani. Da’ să ai grijă ce bărbat ăi lua
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
luam la scărmănat... lână și la adunat poloage. Mamă, mamă. Gurile rele nu mai conteneau. Însă asprimea vocilor obosite de vorbă, de praful pământului ridicat în miez de vară la prășit, înghețat de iernile geroase și încălzite cu rachiu fiert, pălea atunci Mariana zicea “una de pe la noi”. Frunză verde foi ca mura ‘Poi nu mă da, mamă, cu sâla, După flăcău din alt sat Cî bădița meu mi-i drag. Că cel de la șteoborăni M-a pune să fac cărări De
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
despre unu și infinit. O, cum se poate! zic stănescian: „Mâinile-i de evreu, mâini translucide, Taie-n penumbră șlefuind cristale, Și seara moare-n jur, și te ucide, Serile serilor le sunt egale. Mâinile lui și spațiul de hiacint Pălind într-un ghetou, sunt o părere Pentru senina, calma lui tăcere Care-și visează clarul labirint Nu-l tulbură nici gloria, oglindă Visată de oglinzi, și suferindă, Nici fetele iubind sfios, nici ele. Abandonând metafora și mitul, Taie cristalul, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
se deslușea o notă de umor resemnat În tonul lui Diego Alatriste. Guadalmedina schiță gestul de a-și duce mâinile la cap, ia căpitanul observă că simpla menționare a jupânului John Smith, oricine ar fi fost acesta, Îl făcea să pălească pe aristocrat. După o clipă, Álvaro de la Marca Își mângâie cu o mână barbișonul și Îl măsură din nou pe căpitan de sus În jos, uluit. — Ești incredibil, Alatriste. Făcu doi pași prin Încăpere, se opri iar, Îl privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
anticamera infernului. Avu loc o pauză, timp În care mascatul scria cu litere foarte regulate și corecte, de copist sau de secretar, iar călugărul Își concentra asupra lui Alatriste privirea aceea hipnotică și febrilă, În stare să-l facă să pălească până și pe cel mai temerar dintre oameni. Răstimp În care căpitanul se Întrebă dacă nimeni n-avea să-l Întrebe care au fost motivele ce l-au făcut să devieze spada italianului. Pe cât părea, pe nimeni nu interesa câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
drese glasul o dată. — Întrucât Înălțimea Voastră se referă la un subiect atât de delicat În prezența unui terț, am crezut că... — Ai crezut prost. — Scuzați. Secretarul privea hârtiile de pe masă cu o expresie neliniștită, parcă pândind ceva alarmant În ele. Pălise brusc. Dar nu știu dacă În fața unui străin trebuie să... Favoritul ridică o mână autoritară. Alatriste, care Îi observa, ar fi jurat că Olivares părea să se delecteze de situație. — Trebuie. Pentru a patra oară Alquézar Înghiți salivă, dregându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
găsi aici niște răspunsuri. Am privit-o. M-am ridicat, îndreptându-mă către ușă. Altă măsuță. Ceva mai mică. O vază cu flori. - Maria, îți plac gladiolele? II. Scris ordonat. Literele ușor rotunjite se aliniau frumos, în rând. Culoarea cernelii pălise sub patina timpului, hârtia căpătând o tentă gălbuie. Scrisorile Mariei. O parte din sufletul ei se afla acum în mâinile mele. Mă simțeam privilegiată și emoționată, în egală măsură. Nu e puțin lucru să ții în palme sufletul cuiva... cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Dar la cum arăți, n-aș paria. Un măr roșu, perfect așa ca tine, face cu ochiul oricui. Părea foarte sigură de ceea ce spune. Dacă la început se bucurase că avea cu cine să-și omoare timpul, acum bucuria îi păli, regretând liniștea de dinainte, fără spaime legate de sfârșituri grăbite, undeva prin vreo cămară. Acolo, pe cea mai de sus ramură a pomului ce-i fusese casă până de curând, ei bine acolo, nu avea cine să-l tulbure cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Ba nu recunoaștem nimic, mama ta de vierme ne no rocit, i-o-ntoarseră babele. Al dracu’ gabor, auzi la el, comerț ilicit! — Auzi la el, zise și Florica țipând. Da’ nu ți-e așa nițel rușine obrazului? Babele păreau pălite de nebunie subită. Strigau cât le ținea gura și gesticulau cu andrelele și, ca la comandă, plu tonul de mămăici se repezi șontorog, dar hotărât, să-i dea polițistului o lecție. Cu o forță nebănuită, căpșoarele roz începură să se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Auzi, Vetuța noastră! Auzi, comerț ilicit! Păi nu te facem noi arșice? Las’ că vezi tu pe dracu’! Polițistul simți o arsură în spinare, printre coaste. Dădu să tragă aer în piept, dar văzu că nu-i mai ajunge. Totul pălea. Se înecă într-o lavă neagră și se prăvăli buf nind de podea cu bărbia. Babele se opriră trezite din război. Florica căscă prima gura: — Fa, să știi că l-am omorât! Caterina privi corpul care zăcea pe podea. — Măcar să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cele două rucsăcele de deasupra capului și ieșiră fără absolut nici un cuvânt din compartiment. Schimbarea aceasta grosolană de situație îl zăpăci pe profesorul Leahu atât de tare, încât își scăpă ochelarii pe jos. Se repezi după ei, ca un liliac pălit în urechi, dar se dovedi un gest nepotrivit. Trenul scârțâi și frână brusc. Se trezi aruncat în brațele lui Che Guevara. Îl bufni cu putere în piept cu un umăr, după care i se scurse în brațe ca un copil
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
că iubirea, se știe, nu se poate exprima decât într-o limbă de largă circulație), baloane, funde, mărgele, iepurași care, cu picioarele posterioare răstignite pe toată lățimea felicitării, îți declară iubirea țuite-atât de mare!), CD-uri în care interpreții sunt păliți de oareșce tristeți tardive în urma diverselor despărțiri și pedalează pe corzile sensibile ale lui „te-am iubit“, „ochii tăi“, „inima mea“, „nu te pot uita“, cu variante mai realiste, ca „am fost un fraier când...“, medalioane cu inițiala ei, cor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
îmbrăcat și încălțat, fumase ca un turc țpână îi venise nevesti sii ideea salvatoare să scoată perdelele, ca să nu se înnegrească), urlase ca un apucat din te miri ce, plânsese ca un copil, se scărpinase ca un drac, se rugase pălit de o religiozitate remarcabilă și zăcuse fără să scoată o vorbă lipit de geamul ce dădea în aleea din față. Nu-și amintea cum s-a făcut de-a ajuns la spital. Nici nu mai avea de altfel vreo importanță
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Ba chiar odată i-a și spus, doar că mătușa Pamela se metamorfozase în mod radical, ca în fața unui pluton de execuție, își dăduse ochii pe spate, apoi îi plecase cuvios și lacrimile începuseră să-i curgă de-ar fi pălit de invidie și cel mai viteaz și bine dotat pompier. Suspinase ținându-se cu mâna de inimă. Că așa faci tu, mă, mamă, că un nepot mai am și eu, și ăla mă urăște... Da, da... Mă urăște. Ar vrea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli. Trupul ei se umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără somn, răspândi o mireasmă dulce-acrișoară de oțet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ușă și-o privi fără s-o vadă, bâiguind buimăcit, trăgându-și mâna. De mine?! Ce să fac? Să mă duci undeva! Miluță simți văzduhul liber dincolo de ea pâlpâind ca într-o chemare, și, ca și cum femeia ar fi ... o văzu pălind cum n-o văzuse niciodată, parcă pudrată cu pulberea stelelor, lăsând să răzbească afară din ea, prin ochii, mari, tăiați ca niște scoici cu albul întors înăuntru, o tristețe sfâșietoare ajungând până la el ca o chemare care ascundea toate promisiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
masă de cum se intră pe primul canal fermecător adu m brit de frontoanele de la 1600). Zău, asta m-a iritat, după care m-a tuflit demențial: că tot ce ținea de splendorile culturale, liniștea meditativă și sfânta banalitate a hedonismului pălea - în primă sau ultimă instanță - înaintea românescului obsesiv. De-a lungul celor două săptămâni neerlandeze, n-a fost colț, peisaj, întâmplare, întâlnire în care frumusețea, liniștea, plină tatea, suculența circumstanțelor de-acolo să nu fie alterate de spectrul blestematei realități
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tot acolo, într-o anchetă despre adolescență, că mă înno bilează singurătatea, mă ucid complexele, îmi place mu zica lui Adamo și visez să ajung ziarist. Acum, la 60 de ani, în loc să mă apuc de stupărit, simt că m-a pălit nostalgia sintezelor de istorie literară. Uite că nu am avut parte de plănuita retragere confesivă. Și nici de-o ieșire aprigă din arenă cu o filipică la adresa nefericitului proiect sculptural gorduziano-dacoroman de pe treptele Muzeului Național de Istorie, incredibila oroare de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
românesc. Surdina pusă pe teoriile sale estetice (ca, de altfel, și muzica sa) răzbătând cu anevoie înspre limanul unei audiențe publice. Apoi, după stabilirea fizică în spațiul german, zvonurile în legătură cu preocupările sale componistice sau teoretice s-au rărit și au pălit, tot așa cum probabil a fost din ce în ce mai dificil pentru el să palpeze trupul creației autohtone ori să perceapă fără rest teribilul freamăt al muzicienilor de acasă. Abia acum am putut afla că perioada berlineză a marcat continuarea și desăvârșirea unor cicluri
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
și mai perisabile registre stilistice în fața trecerii timpului. Manina, Sergiu, Laurențiu, Alexe, Vladimir sunt astăzi bătrâni. Deși tineri în carte, ei vorbesc într-o manieră în mod evident datată. Mai mult, psihologia feminină - o miză în care autorul investește mult - pălește cu totul în fața unei Mika-Lé a Hortensiei Papadat-Bengescu. Pe spații scurte, mai ales descriptive, Dinu Pillat este însă de neîntrecut. Fragmentele prind viață. Începuturile sunt întotdeauna percutante. „Manina se ridică de pe jos și zâmbi totodată. Căzuse, absurd, tocmai la capătul
Introducere la biografie by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/5198_a_6523]
-
supradimensionată ce-l conține cu greu, le poate anihila. Te-apucă jalea, dar și mila, văzând cu cine combate păunescul marile maladii ale țării: cu rămășițe ( la propriu și la figurat) ale defunctului cenaclu ideologic-comunist, cu tot felul de nătăfleți păliți cu leuca ipohondriei, cu damicele expirate pe post de muze plurilingve, cu ciudățenii ale naturii oricând internabile la glumeți. Când te gândești că toate astea se întâmplă la un canal de televiziune patronat de-un domn care se ocupă de
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
cumătrul Iliescu înapoi la Banca Națională. Șmecheria rezultă nu din retezarea zerourilor, ci din timing-ul avut în vedere de către doctorii în finanțe: începutul lui 2003. Adică un interval oarecum neutru, când urgența camuflării minciunilor din campania anterioară a mai pălit, iar vremea amorsării noilor minciuni electorale încă n-a sosit. Dacă Banca Națională vizează în felul acesta "însănătoșirea" leului - și nu, cum cred eu, câștigarea unei bătălii simbolice cu propria neputință - de ce așteaptă atâtea luni? De ce nu trece la treabă
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
ne poate reaminti, sau învăța, acum când la modă sunt minimalismele și pretextele romanești pentru nombrilism, că în spațiul ficțiunii umanitatea noastră poate fi precizată mai profund decât în oricare altă parte". Circumstanțele, conexiunile sau intenționalitățile oblice ale cărții pot păli, dar rămâne revelația unei profunzimi umane, despre agresiunile istoriei care nasc monștri în conștiințele tulburate de frica schimbării. Forțând nota politică a cărții, am putea-o considera deschizătoare de drum în seria romanelor obsedantului deceniu, acelea care fac un proces
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]