197,702 matches
-
pe umbrele noastre" (M). Tăcerea e ultimul hotar al acestui baroc paradoxal, marcat de sacrificiu. Dar odată atinsă cota cea mai de jos a deconvenționalizării, discursul poetic caută a-și reintra în drepturi. Adică a parcurge drumul înapoi, către ceea ce părea definitiv compromis, abolit. Se cuvine precizat că această reversibilitate nu e nici ea străină barocului care se întemeiază, după cum se știe, pe antiteze, pe jocul extremelor. Odată stabilită, arătată ostentativ cu degetul, banalitatea se arată dispusă a se ritualiza, a
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
care se intitulează simplu FiguriV. Este, după cum ne va mărturisi autorul, o reîntoarcere la un tip de scriitură mai relaxată, mai destinsă, capricioasă. Și într-adevăr, după ansamblul intitulat Opera artei, Genette, temutul "Aristotel" și apoi "Kant al zilelor noastre", pare să renunțe la rigoarea clasificărilor, la sinteza tabelelor, la repartizarea categoriilor în căsuțe, la noi taxinomii. El se ocupă acum de nuanțe, de aprofundări, de autori sau chestiuni pe care nu le abordase încă, dar care-l interesau de mai
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
III, o reîntoarcere la "figuri" ca titlu, ca formulă, ca gen era previzibilă, era de imaginat? G.G.: Da, desigur, poate nu imediat... dar e o formulă pe care nu mi-am propus niciodată să o abandonez. M.C.: Mi s-a părut, la o primă lectură, că există în Figuri V o voință de ansamblu, de tot, de "rapsodie", ca să reiau termenul din prezentarea Editurii Seuil, care nu se găseau în Figurile anterioare. Titlurile de capitole, de eseuri, în număr de numai
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
lungi, formează un fel de mozaic și nu am vrut ca trecerea de la o secvență la alta să fie mai subliniată decît trecerea de la un fragment la altul. Și de aceea am renunțat la blancurile între secvențe pentru că mi se pare că între ele nu este un salt mai mare decît cel între fragmente, de unde acest joc între continuu și discontinuu, care este el însuși continuu de la început pînă la sfîrșit. M.C.: Am reținut ideea de bifurcație. G.G.: A, da. Cine
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
nici dacă se va reveni la drumul principal. Așa stau lucrurile și cu unele dintre aceste întreruperi și cititorul nu știe încotro îl vor duce ele, după cum nici eu nu știam exact cum aveam să continuu. M.C.: Mi s-a părut că găsesc în ultimele volume de Figuri o plăcere a varietății, a prospețimii, a nuanțelor deosebite de tensiunea, foarte benefică și ea, a unui sistem întreg de dezvoltat, de descris cum era cazul pentru Mimologii, Palimpseste, Praguri sau Opera artei
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
ultimele volume de Figuri o plăcere a varietății, a prospețimii, a nuanțelor deosebite de tensiunea, foarte benefică și ea, a unui sistem întreg de dezvoltat, de descris cum era cazul pentru Mimologii, Palimpseste, Praguri sau Opera artei. Mi s-a părut că găsesc în aceste ultime două volume o decontractare, o voluptate a scriiturii. Acesta este și sentimentul dumneavoastră? G.G.: Da, fără îndoială. Adică față de tot ceea ce precede începînd cu Mimologii; acestea erau lucrări centrate asupra unui obiect unic, tratat în
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
eseistică la Opera artei. Dar cu toate acestea, în Figuri V e mai mare interesul pentru literatură, asta nu pentru că țin să revin la literatură ci pentru că lucrurile s-au prezentat astfel, ceea ce bineînțeles nu promite nimic pentru viitor. M.C.: Păreți ironic față de ideea de critică imanentă, structurală sau tematică, care a făcut carieră în anii '60. Această luare de poziție vine dintr-o nevoie de limpezire față de propria dumneavoastră poziție din epocă? G.G.: Nu, nu aș zice că sunt ironic
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
drept ironică, ea este pe alocuri chiar elogioasă, dar aș vrea să mă abțin aici de la orice judecată de valoare. încerc doar să demonstrez că această critică numită timp de decenii imanentă, nu este chiar atît de imanentă pe cît pare pentru unele motive tehnice pe care le expun în acest text, dar fără să vreau să fiu critic față de ea. Dacă lăsăm la o parte opoziția între istoria literară și critica literară, opoziția între critica singulară, numită și noua critică
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
la o parte opoziția între istoria literară și critica literară, opoziția între critica singulară, numită și noua critică, sau critică tematică, degajată de orice presupoziții de istorie literară, și între poetica, sau teorie literară, cu caracterul ei general, mi se pare că această opoziție este mai fragilă decât se credea și că, într-un anume fel, critica la fel, ca și poetica, are de a face cu o anumită transcendență, în sensul tehnic pe care îl dau acestui termen, cel puțin
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
timpului pierdut este pentru mine, dintre toate operele literare, cea care poate cel mai bine să țină oarecum loc de o experiență de viață. M.C.: Eseul despre comic intitulat Morți de rîs, prin banderola care îl anunță pe coperta cărții, pare textul vedetă al volumului. Este alegerea editorului sau a dumneavoastră? De ce această alegere? G.G.: Este alegerea mea pentru rațiuni foarte pragmatice. Dat fiind modul de prezentare al acestei cărți, existau temeri ca cititorii, potențialii cititori desigur, să nu observe deosebirea
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
mine un obiect absolut tranzitoriu. M.C.: Care se adresează cumpărătorului? G.G.: Exact, cumpărătorului. Deci nu am considerat secvența Morți de rîs nici cea mai importantă, nici cea mai puțin importantă din volum, ci cu titlul cel mai atrăgător. M.C.: Proust pare în cărțile dumneavoastră un punct de reper esențial, inconturnabil. E o prezență familiară, întotdeauna gata să întărească sau să ilustreze cutare idee. Este așadar pentru dumneavoastră autorul cu adevărat inepuizabil? Cine ar urma după el pe locul doi și pe
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
în domeniul ficțional ar fi căzut în desuetudine. După mine, după gustul meu, dar cred că el e același cu al majorității cititorilor de azi, Chateaubriand a eșuat în ficțiune, dar a recuperat, s-a salvat prin dicțiune. Ficțiunea lui pare cam prăfuită astăzi. Poate că peste un secol va fi văzută altfel. În poetică sunt multe lucruri de aprofundat M.C: V-aș ruga să-mi răspundeți acum la o întrebare de ordin mai general. Ce credeți dumneavoastră despre viitorul
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
proiecte. Trenuri de acest soi se folosesc pentru a lega orașul de suburbiile sale, dar nu taie orașul în cartierele sale cele mai populate. Ce nu se poate la alții se poate în București, fiindcă prostimea din România acceptă orice, pare a fi gîndit cel care și-a pus semnătura ultimei aprobări pe acest proiect care ar fi trebuit să-i aducă demiterea și excluderea de la orice treabă administrativă. Dacă acest cineva e chiar actualul primar general al Capitalei, Traian Băsescu
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
mor vreodată Pe valuri legănându-mă, în golf, aproape, până Veți pricepe că întorcând a velei Față albă de la blânda înțepătură A firavelor raze, voi navele vi le-ndreptați pieptiș Spre stânci, zdrobindu-vă de-a valma Caravelele. Cu cât pare Mai puternică o navă Cu-atât mai grea e steaua și mai necruțătoare. Fiți atenți să nu vă rătăciți Când vă-ndreptați spre luminosul astru, Cercați să depistați greșitul unghi Pentru cerul meu și apa mării. Asemeni vouă, știu a
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
altul pe urme vă trasează Siajul catastrofei. Cădea-veți în afund Dimpreună cu-nspumata dâră Arcuită-asemeni curbei ce arată Cota suferinței bolnavului în febră. El este-al vostru, E cu voi, pe când Eu rămân supremul, Dumnezeu. Chiar dacă Zarea mea încețoșată pare Mai șubredă ca o copaie plină Cu apă, aruncată peste pojar năpraznic, Deocamdată încă albește-a sărbătoare Vela pe catarg, și mă țin statornic, Falnic, neclintit. Sunt duh etern. Și lângă Axa lumii prinsă în rotire amplă Vă temeți de-
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
Rodica Zafiu Gramaticile românești constată în genere slaba prezență a viitorului anterior în limba actuală. De altfel, acest timp verbal este o formă cultă, livrescă, a cărei prezență în sistemul limbii pare să fi fost totdeauna marginală (chiar apariția fiindu-i tîrzie; originea sa e controversată: după unii lingviști reprezintă o evoluție internă, de tip romanic, în vreme ce după alții ar reflecta o influență slavă, manifestată în texte culte). în prezent, perifraza de
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
distanța dintre timpul redactării și timpul lecturii: fiind un prezent autentic pentru cititor, dar un viitor pentru ziarist. Trecerea de la perspectiva cititorului (prezentul citiți) la cea a autorului textului (viitorul anterior va fi părăsit) e o ruptură, dar care nu pare a deveni o incoerență. Cred că ar mai trebui formulată o "regulă de întrebuințare" actuală a formei. Tendința generală este de a evita contextele ambigue, cele în care ar fi posibilă atît interpretarea ca viitor anterior, cît și cea ca
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
mai și" (RL 3617, 2002, 4). O dovadă a redusei întrebuințări a timpului o constituie și identificarea fantezistă cu o construcție care ar avea parțiale similitudini cu unele perifraze temporale din limba veche; formularea voit arhaizantă e ironică, dar paranteza pare să exprime o convingere gramaticală sinceră: "În legătură cu plecații în deșert, să sperăm că, la ora la care citiți acest răspuns, ei se vor fi fost întors! (De multă vreme n-am mai folosit viitorul anterior.)" (AC 23, 2000, 12).
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
ultimă instanță - de dispariția unei civilizații și afirmarea unor națiuni. Capitolul rezervat scriitorilor ardeleni - Slavici, Blaga, Rebreanu, Cioran, Petre Stoica - îi pune în discuție ca parte (ruptă) din imperiul agonizînd, nepregătiți încă să recunoască noul centru, capitala Regatului unit. România pare să nu fie central-europeană în ansamblul ei, și de fapt nu acest lucru face obiectul de interes al cărții lui Cornel Ungureanu; Banatul se construiește însă ca o zonă aparte, încărcată de magie în amestecul ei de limbi și populații
Scurt popas în lumea de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15314_a_16639]
-
la o oră imposibilă și-mi faci complimente?!". "Lupta lui Iacob cu îngerul" se rezolvă aici tot în cheia bătăii de joc, câștigă îngerul de fete bătrâne, virgine si poeți, contra unuia de pisici abandonate. De data aceasta mi se pare nostimă soluția, precum nostimă mi se pare și acea povestioară sentimentală cu o enigmatică Iulie cu ochii verzi și părul lung, în contrast cu alte personaje de o căutată și supărătoare abjecție, ce fac parte din amintirile din copilărie, fictivă sau nu
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
complimente?!". "Lupta lui Iacob cu îngerul" se rezolvă aici tot în cheia bătăii de joc, câștigă îngerul de fete bătrâne, virgine si poeți, contra unuia de pisici abandonate. De data aceasta mi se pare nostimă soluția, precum nostimă mi se pare și acea povestioară sentimentală cu o enigmatică Iulie cu ochii verzi și părul lung, în contrast cu alte personaje de o căutată și supărătoare abjecție, ce fac parte din amintirile din copilărie, fictivă sau nu) ale lui Dorin Spineanu. Ca și Nică
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
expresiei (de fapt nu el, ci Struensee). Iluminiștii din roman îl văd pe rege ca "făclie neagră" în luptă cu lumina. Cât despre Struensee, liberal și ateu, acesta provine din Altona, unul din focarele iluminismului, primul porto-franco nordic. Soarta lui pare a fi semn că un regim care desființează orice sistem de reprimare a atacurilor dinlăuntrul său, e devorat de acestea. Informațiile istorice sunt folosite cu multă finețe, peisajele în care sunt plasate întâmplările au o încărcătură de sensuri tipică secolului
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
remarcat că nici un personaj pozitiv - cu excepția lui Christian, personaj ambiguu - nu e danez!). Cât despre regele Christian, acesta crede că totul în jurul său e doar un spectacol de teatru (și tocmai de aceea piesele de teatru pe care le joacă par a exprima, prin revers, eul său autentic) din care speră să fie izbăvit de "stăpâna universului", Dumnezeu neavând timp pentru el. Această stăpână a universului e însă pentru el Botine-Caterine, o prostituată... pe care o crede atotputernică pentru că îl salvează
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
se căsătorească, mult mai târziu, cu un rege danez (închizând astfel cercul), iar strănepoata a devenit soția împăratului german Wilhelm al II-lea, aducând pe lume opt copii, toți căsătoriți cu monarhi. Visul eternității prin perpetuare genetică, pe care se pare că l-a avut ateul Struensee, s-a împlinit astfel. Acesta ar fi happy end-ul cărții, totuși nu prea convingător, din cauză că povestea e, în sine, de prea mare cruzime (personajele sunt, de fapt, niște copii care se căsătoresc la
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
Rodica Zafiu Nu mi se pare tocmai banală frecvența cu care termenul popor circulă și astăzi, în discursul public românesc, cu sensurile și conotațiile sale destul de diferite și de ambigue. Emfaza națională, clișeul politic și eticheta etnografică sau sociologică, în formele lor uneori incredibil de luate
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]