4,121 matches
-
-Împrăștiați-vă, spuse căpitanul lor. Ce vorbiți aici și ce puneți la cale? Căpitanul împinse pe vre-o câțiva oameni care îi stăteau în cale însă neavând dovezi ca să ridice pe cineva le aruncă doar priviri amenințătoare vorbindu-le răstit. Ceata păstorilor de pe valea Cehdronului se reuni și merseră cu toții mai departe pe străzile Ierusalimului și curând aveau să audă o veste și mai îmbucurătoare. Doi oameni le împărtășiră ceea ce Maria din Magdala văzuse cu ochii ei în dimineața aceea. Acești oameni
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
prin bălțile, lacurile, ori apele Dunării. Aici întâlneai întinderi mari de câmpii mănoase, codrii deși, apă pentru adăparea animalelor, o climă mai blândă și taxe mai mici decât în Transilvania. Fenomenul transhumanței se perpetuase de-a lungul secolelor în viața păstorilor, indiferent de împrejurările vremurilor, fie ele războaie, fie schimbări de dominație a zonei Dobrogei. Păstoritul era una dintre preocupările principale a muntenilor, alături de apicultura, datorită faptului că agricultura nu se putea dezvolta din lipsă de suficiente suprafețe de pământ arabil
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
legii agrare din 1882, o parte dintre mocanii veniți în transhumanță nu s-au mai întors cu oile la munte, stabilindu-se definitiv în Dobrogea. Printre ei s-a numărat și Constantin cu tânăra sa soție Floarea, pe atunci un păstor țuțuian, venit cu turma de oi la iernat. Odată stabilit în comuna Pecineaga, Constantin și-a înstrăinat o parte dintre mioare și cu banii câștigați și-a ridicat o casă pe cei patru mii cinci sute de metri pătrați ce
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
Restul le-a vândut să-și ridice casa și să-și cumpere o vacă pentru lapte la copii și cai pentru deplasare și munca câmpului. În gospodăria unui țăran sunt multe lucruri necesare, mai ales când își schimbă profesia din păstor în cea de agricultor. Pentru toate trebuiesc bani. Bunicul și-a dorit să fie independent din acest punct de vedere. Doar pentru utilaje mai mari trebuia să meargă să se împrumute la vecini, sau la cei mai avuți și cu
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
o Eparhie Ortodoxă Română sub girul libertăților din Europa Apuseană și toate emisiunile religioase sau de propagandă a rezistenței prin religie pe care le-a organizat el la posturile de radio libere, făcând pe unde radio legătura cu populația și păstorii ei care rezistau în interiorul țării. Ea demonstra că, peste granițele crunte și neiertătoare ce stăvileau accesul spre lumea liberă, păzind dincoace puterea malefică a terorii comuniste simbolizată prin Zidul Berlinului unde cădeau cei ce voiau să-l treacă, opozanții dinafara
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
Taina naturii nemuritoare. SĂRBĂTOAREA BUJORULUI DE MUNTE Crescute în măreția naturii, În împărăția cerbului și a pădurii, Mărunte flori liliachii Înfloresc în pajiști aurii, Pe suprafețe întinse, De nimeni atinse. Ajunse în inima omului Îi inmiresmează sufletul, În cântece de păstori, În daruri de la miori, Pe plaiuri de sărbători. Elena Trifan Referință Bibliografică: GRUPAJ POEZII FLORI / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1155, Anul IV, 28 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
GRUPAJ POEZII FLORI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362703_a_364032]
-
păcat. Când am căzut, m-ai ridicat, părinte fiind, m-ai ajutat, Când sufletului n-aflam tihna, în drumul meu ai scos lumina. Deschide-mi Doamne ușa, primește-mă drept fiu În dreapta ta Părinte doresc de-acum să fiu, Umil păstor în lume, spre cerul tău mă-ndrept, Părinte bun mă iartă și strânge-mă la piept. Referință Bibliografică: Poem de rămas bun / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1374, Anul IV, 05 octombrie 2014. Drepturi de Autor
POEM DE RĂMAS BUN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362743_a_364072]
-
scânteietori, și l-am auzit spunând, parcă cu o dorință de a pătrunde adânc în inima mea, ca ascultător al acestei întâmplări: Când nu voi mai fi să mă cauți în munți. Cibinul a dat neamului nostru mult bine și păstorii lui Dumnezeu îl cutreieră de fiecare dată, când se apropie Crăciunul, ziua sfântă a nașterii Mântuitorului. Mi-a întins mâna și a coborât tăcut pe cărarea care l-a dus, pentru totdeauna, într-o lume a liniștii. Bradul i-a
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
pe Mira. Își ridică privirea spre cer, implorând iertare de la Dumnezeu înainte să dea curs gândului: copiii au nevoie nu doar de hrană, haine și școală, nu?! Se vedea că nici Marieta nu avusese grijă de sufletul odraslelor. Artemie fusese păstor pentru alții, bunicul, deh, țăran plugar, nu meritase a fi ascultat, iar frații parcă aveau trupurile goale pe dinăuntrul lor, ca paiul de grâu după ce l-ai secerat... Și, meditând la soarta Marietei, nu putu să nu-și amintească cum
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
nr. 1073 din 08 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului TRECUTUL ESTE GARANȚIA VIITORULUI DACIA STRĂBUNĂ (fragment din “Istoria decojită a neamului românesc” de Gheorghe Șerbănescu 05/09/2004) Se pornește de la ideea greșită ca dacii au fost un popor de păstori sau de munteni, un fel de triburi, iar civilizația și latinitatea le-au dat-o romanii, prin romanizare. Nimic mai utopic, nimic mai neadevărat, deoarece romanii sunt un produs al dacilor, o ramură din trunchiul dac și prima lor civilizație
ISTORIA DECOJITĂ A NEAMULUI ROMÂNESC de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353330_a_354659]
-
înțeleasă, misiunea nu este reprezentată de un proiect grandios, asemeni unei caracatițe care cuprinde totul în sine - acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan și acțiune sistemului - ci de intervenția în micro, de îndeplinirea misiunii de păstor de suflete și a aceleia de următor al Mântuitorului, calitate pe care o are orice creștin botezat, nu numai clericul și nu numai cei cu anumite răspunderi în Biserică.” Așadar, iată și de aici constatăm faptul că Ortodoxia este o
PR. DR. NICOLAE RUSU, REPERE ISTORICE ÎN DEZVOLTAREA RELAŢIILOR DINTRE STAT ŞI BISERICĂ LA ROMÂNI, EDITURA “ANDREIANA”, SIBIU – 2015, 406 PAGINI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1785 din 20 noiembri [Corola-blog/BlogPost/353267_a_354596]
-
când am avut câte o problemă am venit la domnia voastră și ne-ați dat câte un sfat ... și sfatul întotdeauna a fost cel bun, mai ales de când mie mi-a murit tatăl! Îmi aduc aminte cu foarte mult drag de păstorul nostru, al tuturor, al preoților inclusiv, de domnia voastră și vin deseori, ca să-mi mângâiați sufletul, cu blandețea domniei voastre ... și chiar dacă nu vă găsesc aici, vă simt prezența și mă rog Maicuței Domnului și Bunuui Dumnezeu să vă țină sănătos
INTERVIU CU ÎNALT PREASFINŢITUL GHERASIM CRISTEA ARHIEPISCOPUL RÂMNICULUI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354340_a_355669]
-
un suflet mare, Arhiepiscopul Gherasim Cristea, înțelept, vajnic, liniștit, impunător, modest, același de fiecare dată și în același timp, altul! Las însă cititorilor mei, aprecierea! Mă simt datoare să numesc câteva titluri din operele marelui scriitor, istoric, om de cultură, păstor de suflete, pe care cu atâta trudă le-ați migălit de ani de zile. Înalt Preasfințitul Gherasim Cristea: Înainte de asta, dați-mi voie să vă spun că ... vă primesc și chiar vă aștept cu mult drag ori de câte ori simțiți nevoia unei
INTERVIU CU ÎNALT PREASFINŢITUL GHERASIM CRISTEA ARHIEPISCOPUL RÂMNICULUI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354340_a_355669]
-
dintre română și franceză?! Poate din cauza câtorva cuvinte asemănătoare din română și albaneză ... Păi n-avea nici un interes să sublinieze originea latină a limbii române! Interesul dumnealui este să-i prezinte pe strămoșii românilor în stadiul de triburi nomade de păstori care, venind din munții Albaniei, i-au izgonit pe „pașnicii” urmași ai lui Attila, ce s-au așezat în aceste locuri virgine, fără picior de locuitor. Iată o mostră de istorie ce stârnește râsul atunci când treci peste indignarea provocată de
ISTORIA ROMÂNILOR SCRISĂ PRIN PROCURĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354423_a_355752]
-
în primire, părintele Romică a purces la înfrumusețarea interioară a Bisericii, decorând catapeteasma chiar și cu foi ță de aur și amenajând lăcașului de rugăciune un ambient exterior demn de opera unor dendrologi de profesie, aidoma cu a mănăstirilor. Vrednicia păstorului spiritual al obștii din Soci a fost confirmată și prin alegerea Bisericii sale drept onorant sediu pentru Conferința de toamnă a clerului din Protopopiatul Pașcani, pentru anul 2010 (23 septembrie), eveniment desfășurat sub conducerea directă a Înalt Preasfinției Sale Teofan
PĂRINTELE ROMICĂ SIMINCIUC, UN SLUJITOR AL DOMNULUI CU GRIJĂ PENTRU ISTORIA LOCULUI ÎN CARE SLUJESTE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354472_a_355801]
-
Episcopul Roman Ciorogariu (1852 - 1936) a fost reînființată în anul 1920, cu încurajarea Regelui Ferdinand I Întregitorul și prin decizia Senatului României, Episcopia Ortodoxă Română din Oradea, după ce, vreme de mai bine de două secole, aceasta nu a mai avut păstor propriu, dăinuind numai în memoria colectivă a ortodocșilor bihoreni. În timpul episcopatului său, Eparhia Ortodoxă Română din Oradea va avea o nouă Reședință Episcopală, existentă până în ziua de astăzi, o Academie Teologică cu internat, o școală de cântăreți, o tipografie diecezană
OPTZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ (1852 – 1936)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354485_a_355814]
-
și blândul Episcop Roman Ciorogariu nu și-a asumat reușita reînființării Episcopiei, ci a considerat-o ca o realizare comună la care au contribuit toți cei care au crezut în legitimitatea acesteia: credincioșii ortodocși din Bihor care și-au urmat „păstorii”, ierarhii Episcopiei Arad care „cu dragoste de frate” au acționat în acest sens și, nu în ultimul rând, Regele Ferdinand care „...ca vrednic urmaș al marilor voievozi [...] a avut inspirația divină a mângâia acest popor pentru suferințele seculare” 2. Altfel
OPTZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ (1852 – 1936)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354485_a_355814]
-
și nopți, Degete smulse, strivite de roți, Harnic călăul spânzură, taie, Are prieten doar o potaie. El este Marele Inchizitor, Nu are nume, numele mor, Noapte, tăcere, de undeva Spune trei vorbe o cucuvea. Mult mai departe, în zări, un păstor Își pregătește propriul viitor, Fluieră-ncet, adună-n secret, Domnul păzește pe noul Profet? BORIS MARIAN Referință Bibliografică: În castelul Metzengerstein / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
ÎN CASTELUL METZENGERSTEIN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353897_a_355226]
-
și de aceea, călătorii preferau să ocolească pe drumurile mai lungi și mai sigure decât să o taie drept prin Pădurea Neumblată. La o distanță nu foarte mare de acea pădure, se afla o cetate în care trăia familia unui păstor. Cât era ziua de mare, bărbatul umbla pe pășuni cu turmele cetății, în timp ce femeia lui avea grijă de casă și de singurul lor copil, un băiețel foarte harnic și isteț, dar care, din nefericire, se născuse pocit. Din cauza gurii sale
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
în sus, Botosu’ în jos, lumea îi uitase numele. Până și părinții săi începuseră de la o vreme să nu-i mai spună pe nume, așa că bietul flăcăiaș crescu mare fără să își cunoască numele adevărat. În curând deveni și el păstor și, încet, încet, îi luă locul tatălui său. Se simțea bine alături de animalele care nu îi aruncau vorbe urâte, așa că rareori îl mai zărea cineva prin cetate și atunci, nu prea vorbea el cu nimeni. Într-una din zilele în
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
de gheață pe spinare. - Da, tu ești Ionuț, șopti baba, arătând înspre el cu un deget lung și noduros. Nu îți cunoști numele? Sigur că nu, ce prostie să te întreb asta! Nu cunoști multe nici despre tine! Vezi tu, păstorul și nevasta lui, cărora le spui părinți, nu au putut avea copii! Ei te-au găsit la marginea Pădurii Neumblate și te-au luat de suflet. Flăcăul încremeni în partea sa de temniță. Și-ar fi dus mâinile la urechi
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Răspunsurile la toate întrebările tale se află în Pădurea Neumblată. Dacă mă scoți de aici, am să te călăuzesc chiar eu prin pădure. Dar trebuie să mă scoți în noaptea aceasta, pentru că mâine au să mă scurteze de cap. Tânărul păstor nu fu în stare să scoată un cuvânt multă vreme. Abia când străjerii anunțară miezul nopții, se mișcă din locul lui și încercă barele de fier de la intrare. Baba se apropie de barele din partea ei. - Nu așa, Ionuț, folosește-ți
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
ridicând-o pe umăr ca pe un sac, reuși să părăsească temnița fără să trezească straja. Se strecură ca o umbră până la poarta cetății, dar, imediat ce își puse povara jos, baba dispăru din fața lui. Nedumerit, tânărul se îndreptă spre casa păstorului, tatăl lui de suflet. La una din ferestre se vedea lumină. Se apropie, aruncând o privire înăuntru. Păstorul și femeia lui stăteau la masă și povesteau. - Ți-am spus că nu trebuie să-l luăm, zicea bărbatul, dar tu, nu
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
ca o umbră până la poarta cetății, dar, imediat ce își puse povara jos, baba dispăru din fața lui. Nedumerit, tânărul se îndreptă spre casa păstorului, tatăl lui de suflet. La una din ferestre se vedea lumină. Se apropie, aruncând o privire înăuntru. Păstorul și femeia lui stăteau la masă și povesteau. - Ți-am spus că nu trebuie să-l luăm, zicea bărbatul, dar tu, nu că vrei să crești un copil! - Ești sigur că Botosu’ e de vină? De data aceasta, auzindu-și
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
să termin cu zânele ei. Dar prostul de Udor s-a îndrăgostit de una dintre ele. Cu toate vrăjile mele, au avut un copil, pe tine! Te-am îndepărtat din calea mea, am sperat să te mănânce lupii, dar femeia păstorului mi-a încurcat planurile. Acum mă voi ocupa de tine, de mama ta, de zâne și de pădure, iar Udor nu va sta în calea mea. Ionuț reuși să scoată firele din cosița Sânzienei și să le apropie de lumânarea
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]