1,368 matches
-
Radu R.Rosetti, nici fecundul poet bucureștean Radu D.Rosetti - ci Radu Rosetti cel care în chiar anul 1907 avea să dea lumii românești adevăratul „rechizitoriu” al boierimii neamurilor, cum cataloga M. Sadoveanu opera celui care ne dezvăluie ce a pătimit Dora DʹIstria pentru că a fost ireverențioasă, pre a ca ustică față de cei în mijlocul cărora își ducea traiul la Petersburg (Amintiri, restituiri, Editura Minerva, București, 1980, p.4 44-445). Într-o zi scriitoarea a primit o scrisoare amabilă de la Ministrul poliției
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cu surle și steaguri, Edmund, apoi Lear și Cordelia, prizonieri; ofițeri, soldați etc.) EDMUND: Niște-ofițeri să-i ia de-aici; păziți-i Pînă înaltă voie se va ști Ce judecat-a. CORDELIA: Nu sîntem noi primii Ce, bine vrînd, au pătimit mult rău. De soarta-ți, lovit rege,-s doborîta; Eu aș putea mînia sorții s-o înfrunt. Nu vom vedea pe fiice, pe surori? LEAR: Nu, nu, nu, nu! Hai la-nchisoare; singuri Noi doi cînta-vom că în cușcă păsări
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
păcat! m-am dat pe față, Pîn-adineauri, cînd m-am înarmat; Nesigur, dar sperînd izbînda-aceasta, Să mă binecuvînte i-am cerut, și-ntreg I-am spus pelerinaju-mi; frînta, inima-i, Prea slabă, vai, conflictul să-l îndure--Ntre bucurie și durere, pătimind, S-a rupt zîmbind. EDMUND: Cuvîntu-ți m-a mișcat, Poate vă face bine; mai vorbește; Îmi pare că mai ai ceva de spus. ALBANY: De-o fi și mai de jale, s-o păstrezi, Că-aproape gata sînt să mă destram
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nu-i o "invenție" lovinesciană. O regăsim și la alți exegeți, care invocă nu doar "realitatea" operei, ci și unele mărturii ale poetului însuși, precum următoarea: "[...] ca să scrii mare poezie trebuie să-ți fie greu pe lume și amar, să pătimești, să te chinuie doruri, amintiri și deznădejdi, să le accepți, să le deschizi porțile gândirii, să le asculți și apoi să le spui lumii"137. Avându-și originea într-un sentiment nesatisfăcut, creația (în special poezia lirică) se opune așadar
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
era nu numai persecutat, dar reacția oficialităților împotriva lui atinsese cote maxime”. Pentru o mai completă edificare în problema istoricității Sfinților martiri Epictect și Astion în vremea împăratului roman persecutor Dioclețian (284 - 305), la Halmyris, în Scythia Minor (unde au pătimit) și a autenticității datelor Actului martiric din textul hagiografic ajuns până la noi, trebuie să luăm în considerare și mărturiile arheologice dobândite până în anii noștri, care sunt prețioase elemente în elucidarea problemei de față. Încă de la începutul veaculului XX, savantul român
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu una din cele mai vechi stațiuni romane la Dunărea de Jos ... localitatea Salmorude (Talamonio), identică cu Halmyris”, după cum menționau numeroase izvoare literare. În felul acesta s-a stabilit întreita identitate: Salmorus - HalmyrisThalamonium. Aprofundând studiul privind localizarea cetății unde au pătimit Epictect și Astion, C. Moisil, preciza în anul 1910, că între localitățile de la Sfântul Gheorghe Itinerariul lui Antonius (secolul al III-lea) numără și Salmorude, care la cazul nominativ suna Salmorus - și care este transcrierea latinească a grecescului Halmyris. Faptul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Pătimirile din 298 de la Durostorum, despre martirizarea sfinților militari sau foști militari: Iuliu Veteranul, Pasicrat, Valentinian, Nicandru și Marcian sau Isihie. Dar, până în prezent nu cunoaștem nici o scriere de acest fel, consacrată tuturor, sau fiecăruia în parte, pentru că au pătimit în zile diferite. După scrierea despre Sfinții Epictect și Astion, în ordine cronologică, urmează în literatura de specialitate Pătimirea Sfântului Dasius, ostaș daco-roman de la Axiopolis (Cernavodă) din anul 303. Odată cu această Pătimire, au putut fi scrise și Pătimirea Sfinților Chirii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
faptului că Iisus Hristos este cu adevărat „Dumnezeu mai înainte de toți vecii din Tatăl” și că „S-a întrupat cu adevărat, nu închipuit”, cum susțineau unii eretici - în special docheții. Mântuitorul Iisus Hristos a flămânzit, a dormit, a plâns, a pătimit, a fost răstignit, a suferit moartea, ca om, pentru a oferi credincioșilor exemple de răbdare și spre a face cunoscută adevărata Sa întrupare. Dar, alături de aceste afecte omenești, sunt anumite fapte ca săturarea celor cinci mii de bărbați, în afară de femei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
definiția de la Calcedon să fie interpretată într-un sens din care nu dispăruse mentalitatea nestoriană au fost călugării sciți sau daco-romani. Pentru a combate această tendință, precum și a celei monofizite, ei s-au servit de formula: „Unul din Treime a pătimit pentru noi cu trupul”. Este de știut faptul că, la acea vreme circulau documente apocrife în spiritul calcedonismului „antiohian”. De aceea, ei au preluat micul lor text de la Patriarhul Proclu al Constantinopolului. Din Fecioara Maria S-a născut Domnul Hristos
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ortodoxe și un răspuns complet al motivării necesității Întrupării. Epistola a XLVI-a aparține aceluiași autor și destinată tot întâistătătorului Diocesareei. Ea cuprinde explicațiile mai multor întrebări, mai ales cele referitoare la faimoasa formulă scitică: „Unul din Sfânta Treime a pătimit în trup”. 2. Scrieri aghiografice. Biografii Cu fidelitatea sa față de tradiția patristică și față de hotărârile Sinoadelor Ecumenice, cu propovăduirea pocăinței și a creșterii lăuntrice, Dionisie Smeritul nu-și putea tăinui multă vreme „preocupările duhovnicești și năzuința după pildele sfinților”. Aplecarea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
acea axiomă: " Cine știe să înșire o urmare de cuvinte, ce sună ciudat la ureche, astfel încât să înfățișeze minții niște tablouri pline de contrasturi și cât se poate mai împotrivitoare firei, acela e poet. Sufletu-i trebuie pe veci să pătimească, tot ce e cu neputință să-l dorească, și se zică pe toate tonurile că nimic nu e bine pe pământ nici în ceruri, nici în iad, și că, prin urmare, moartea e singura scăpare a neamului omenesc"" Surprinderea trăsăturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
noastră mântuire ...” .......................................................... 41 „... S-a pogorât din ceruri ...” ........................................................................................................... 47 „... și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria ...” ....................................................... 49 „... și S-a făcut om...” ....................................................................................................................... 53 „... Și S-a răstignit pentru noi in zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat ...” ................... 56 „... Și a înviat a treia zi după Scripturi ...” ........................................................................................ 62 „... Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui...” ............................................................... 68 „... Și iarăși va să vină cu slavă...” ................................................................................................... 72 „... Să judece vii și morții...” ............................................................................................................ 74
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. 5. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, a pătimit și S-a îngropat. 6. Și a înviat a treia zi după Scripturi și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. 7. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a cărui Împărăție
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
convingem și noi, că unele ca acestea s-au produs și mai înainte. Iar de nu se arată și nu sunt acestea fapte omenești, pentru ce le resping necredincioșii fără nici o evlavie, nerecunoscând pe Stăpânul care le a lucrat? Ei pătimesc ceva asemănător celui ce nu cunoaște pe Dumnezeu Făcătorul, din lucrurile zidirii. Căci dacă ar fi cunoscut, din puterea Lui arătată în toate, dumnezeirea Lui, ar fi cunoscut că și faptele prin trup ale lui Hristos sunt ale lui Dumnezeu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a făcut pe toți rudenii ale Lui”. (Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, cuv. 6, în Filocalia..., vol. VI, p. 139) „... S-a pogorât din ceruri ...” „Căci S-a pogorât la smerenie și S-a arătat ca noi, nu ca să pătimească ceva din ale celor ce s au obișnuit să facă nedreptăți, deci nu renunțând să fie Dumnezeu și Fiu cu adevărat, ci ca să ridice pe cel ce era în stare de rob și de creatură, adică pe noi, la slava
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și a iubirii, dar și valoarea culminantă a omului, creat pentru a fi unit cu Fiul lui Dumnezeu ca și cu un frate al Său. (n. s. 273, p. 188) 48 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Nu flămânzea de silă Hristos, nu pătimea fără voia Lui. Toate cele omenești, mărginirile, le suporta cu voia. Dar și în aceasta se manifesta puterea Lui dumnezeiască. Suporta cele omenești, afară de păcat. (n. s. 1939, p. 1031) 48 smerit pe Sine, cu voia, și nu din vreo
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
16, în PSB, vol. 81, p. 144-145) „Căci a binevoit să Se facă El Însuși sămânța întrupării Sale, ca să Se facă și om cu adevărat și să arate, prin zămislirea fără de sămânță și prin nașterea nestricăcioasă și firea înnoită, dar nepătimind prin înnoire nici o micșorare. Căci taina aceasta a fost o coborâre (chenoză) de bună voie a lui Dumnezeu la oameni pentru bunătatea Lui. Dar această coborâre de bună voie prin trup n a fost o cădere a Dumnezeirii (din dumnezeire
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fi luat Fiul lui Dumnezeu însuși trupul, ci ar fi lucrat din afară asupra trupului, trupul Lui n-ar fi devenit izvorul de vindecare al tuturor, ci Cuvântul ar fi lucrat asupra oamenilor numai prin îndemnuri ca și în Vechiul Testament. Nepătimind în el Cuvântul însuși, nu l-ar fi ridicat din moarte. (n. s. 89, p. 361) 55 noi. Dar deși era văzut și om, ca noi, în înțeles iconomic, toată plinătatea Dumnezeirii locuia în El, după modul unirii. Prin aceasta
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cu prisosință și mintea, și cuvântul, și tot auzul, și înțelegerea, Dumnezeule prea bune”. (Calist Catafygiotul, Despre unirea dumnezeiască, cap. 71, în Filocalia..., vol. VIII, p. 450) „... Și S-a răstignit pentru noi in zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat ...” „Oare de ce fusese nevoie de chinuri pentru suportarea morții? Voia desigur ca plecând să ducă până la capăt plăcerea răbdării”. (Tertulian, Despre răbdare, III, în PSB, vol. 3, p. 184) „Cununa aceasta de spini este dușman celor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au dezbrăcat, după ce L-au răstignit și după ce I-au dat oțet, merg mai departe; chiar când Îl văd atârnat pe cruce Îl ocărăsc și ei și cei ce treceau. Dar ceea ce era mai cumplit decât toate era că Hristos pătimea acestea sub învinuirea de amăgitor și înșelător, de îngâmfat, de om care s-a lăudat în zadar cu cele ce spunea. De aceea L-au și răstignit în fața întregului popor, ca să-L facă de râs înaintea tuturor celor ce-L
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la cer, sau e înălțarea spirituală ca om la cer, sau la Dumnezeu-Tatăl. (n. s. 1482, p. 780) 59 căci nu erau în stare să o priceapă 59. Dar celor mai cuminți le-a dat putința să înțeleagă că va pătimi din pricina tuturor și pentru toți. Și socotesc că cineva va putea zice - și foarte drept - că moartea pe cruce este înălțarea în renume și în slavă. Hristos e preaslăvit și pentru aceasta, aducând omenirii multe bunătăți, prin care îi atrage
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 780) „Ce spune deci cuvântul: Ca bucuria Mea să fie în voi decât că Unul-Născut S-a făcut ca noi, adică om, lipsit doar de păcat, voind să rabde și să pătimească toate câte I-a dat blestemata nebunie a iudeilor să încerce. Căci îl vom afla batjocorit și prigonit și supus la osânde grele, scuipat, bătut și biciuit, și, la urma tuturor, pironit din cauza noastră și pentru noi pe cruce. Dar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
binecuvântat de cele ce ni se întâmplă pentru despărțirea noastră de Dumnezeu. Căci precum Cel ce nu știa de moarte a ajuns să desființeze moartea tuturor (fiindcă Unul a murit pentru toți), așa e drept să înțelegem că Domnul a pătimit acestea toate pentru noi, ca să ne scape pe toți și de biciuiri, și de necinstire. Fiindcă în oarecare mod prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat, după cum s-a scris (Is. 53, 5). Căci toți eram rătăciți, fiecare pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
erau niște pângăriți - deși mai la urmă unul dintre ei s-a schimbat - ei chiar de pe cruce își băteau joc de El și nici conștiința propriilor lor păcate, nici faptul că erau și ei în aceeași situație și nici că pătimeau la fel ca și El nu le-au oprit răutatea; lucru, de altfel, recunoscut și de unul dintre ei când a grăit celuilalt pentru a-l face să tacă: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
L-au prins când era viu se tem de El când e mort. Și ar fi trebuit, dacă Hristos era un simplu om, să prindă curaj, acum când e mort. Dar ca să afle arhiereii și fariseii că cele ce a pătimit Hristos, pe când trăia, le-a pătimit de bună voie, iată că Domnul îngăduie să I se pună pecete, piatră și strajă; dar n-au putut să-L țină în mormânt. Un singur lucru reușesc să facă: să facă cunoscut mormântul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]