1,076 matches
-
Basarabia" [actualmente Republica Moldova], cât și Cadrilaterul, exprimând cartografic tentația iredentismului românesc îmboldită de ideea mitică a unității) Același manual, expresie a naționalismului istoriografic postdecembrist, vorbește despre "Revoluția [Română] de la 1848-1849" (Scurtu et al., 1999, p. 50). Insistând asupra unității revoluției pașoptiste, textul difuzează ideea că "programele de la Iași, Blaj, Brașov, Islaz, Cernăuți și Lugoj [...] au fost "declarațiile de război" ale forțelor novatoarea (sic!) ale națiunii române împotriva forțelor conservatoare, națiune care în timpul revoluției de la 1848 și-a afirmat hotărârea pentru unitate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mentalitatea levantină încetățenită în acest spațiu ancorat în feudalism. Ideile europene de factură liberală și națională (precum dreptul popoarelor la autodeterminare) au lansat procesul modernizării în societatea românească. Suflarea românească s-a aliniat, încă o dată, spiritului european cu prilejul Revoluțiilor pașoptiste, care semnalează efortul românesc de reînscriere în Europa. După ce, în urma făuririi în cursul secolului al XIX-lea a statului național și obținerii independenței de stat, România își încheie revenirea în Europa prin realizarea Marii Uniri, destinul europenist al românilor este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istorice românești în decursul timpului este marcată de o secvență de modificări substanțiale. Prima răspântie crucială în dinamica memoriei istorice românești se produce spre sfârșitul secolului al XIX-lea, când "revoluția națională" lansată în avangarda reflecției social politice a gândirii pașoptiste străpunge în literatura didactică, care prin manualele de istorie ale perioadei devine principalul agent ideologic în difuzarea identității naționale în straturile non-elitiste ale populației românești. România a fost făcută, urma să se mai facă și români. Această conversie identitară, desăvârșită
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
crearea "omului nou" în specia homo sovieticus. Din incubator al naționalismului etnic cu tente xenofobe, școala a devenit un laborator al patriotismului socialist compatibilizat în cadrele internaționalismului proletar. Memoria istorică națională, dospită în avangarda reflecției social politice încă din generația pașoptistă și răscoaptă în ariergarda consensului societal al literaturii didactice începând cu jumătatea secundă a secolului al XIX-lea, a fost substituită cu o memorie istorică impregnată cu puternice tente antinaționale. După cum am arătat în corpul lucrării, această revoluție mnemonică antinațională
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
XIX‐lea peste care scrie „Hungary”, „când prestigioasa publicație Național Geographie editată în zece milioane de exemplare, o hartă a limbilor care se rostesc p e pământ și scrie că în Transilvania se vorbește exclusiv limba maghiară” naționalismul profesorului, a pașoptistului Ion Popescu 4 - stabilit pe veci la Bârlad - își găsește întreaga justificare a 4 Vezi și volumul 2 din „Istoria Europei” De la Imperiul Roman la Europa (secolele V - XIV) de Serge Berstein, Pierre Milza, Institut ul European, 1997 - unde textul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
vie a ideilor și faptelor celor care‐ și leagă formația lor spirituală de numele liceului nostru și al slujitorilor lui.” Au fost găzduite articole cum ar fi: „Din trecutul istoric al județului...”,” Trecutul istoric al liceului”. Valorificarea folclorului de către scriitorii pașoptiști”, probleme de fizică și matematică, umor, jocuri de societate - toate realizate de profesori, elevi ori foști elevi ai Liceului „C odreanu”. În 1996 Debuturi și tradiții a ocupat un onorant loc, unu la concursul revistelor școlare, etapa județeană, iar la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în drept și publicist“, Venturiano are toate atributele care vor face din el un Cațavencu, și încă un Cațavencu pe deplin triumfător. În Conul Leonida față cu reacțiunea, Barbu observă că scriitorul nu critică ideea de republică, ci degenerarea principiilor pașoptiste în epoca dominației monstruoasei coaliții. Caragiale evidențiază contrastul între ceea ce sunt exponenții epocii sale și ceea ce pretind că sunt. De aici se naște ridicolul cu care i-a imortalizat marele scriitor. Comicitatea eroilor caragialieni nu anulează ființa lor, fiindcă ei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
clar asumat ne este de folos. Mai ales în politică! Acum o sută și cinzeci de ani, însă, abilitățile de negociere ale elitei moldovene cu cea valahă și canalele de organizare și susținere ale francmasoneriei europene, adusă la noi de pașoptiști, au fost benefice din punctul de vedere al coagulării statului modern numit România. Un proces istoric început curajos de Alexandru Ioan Cuza, gândit și orchestrat instituțional de Mihail Kogălniceanu, credibilizat de Carol I și articulat diplomatic de Brătieni, care a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nuvele Cavalul fermecat (1912), Din grozăviile Parisului (1912) și romanul În apele oglinzilor (1940). Disponibilitatea pentru diversitate caracterizează scrisul lui M.-N. Poezia sa rămâne tributară în bună parte celei eminesciene, în vreme ce tezismul unor texte îl apropie mai mult de pașoptiști. Remarcabilă e însă acuratețea versurilor sale, folosirea cu rafinament a lexicului. În nuvele, autorul reușește să dea contur unor lumi variate și atașante prin caracterul pitoresc al eroilor. Traseele epice clare și conformismul de fond al scriiturii nu diminuează totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
disponibilitățile economiei sale particulare și, în mod esențial, de nivelul spiritului său public, civic. Tradiția scriitorului, omului de cultură în general, implicat într-o ideologie politică democratică de centru, de orientare net europeană cu veche ascendență iluministă și mai ales pașoptistă este încă slabă. A relua, reînvia într-un fel și, mai ales, a reformula și dezvolta această tradiție, în termeni moderni, devine, în contextul imediat, o necesitate urgentă și esențială. Nu ezităm să declarăm că șansa ideologiei noastre moderne nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
practic imposibilă fără acceptarea și asimilarea unui număr de valori comune. în speță, normele, legile, procedeele, formele culturale, dar și politico-juridice europene, inclusiv instituționalizate. Este ceea ce au preconizat toți proeuropenii noștri, începând cu iluminiștii. Apoi, cu deosebită putere și eficiență, pașoptiștii. Din care cauză, lecția pașoptiștilor cum atrage atenția recent și Stelian Tănase continuă să rămână de maximă actualitate 17. Faptul că ideologia de extremă dreaptă dintre cele două războaie, în frunte cu Nae Ionescu spiritul probabil cel mai retrograd al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
asimilarea unui număr de valori comune. în speță, normele, legile, procedeele, formele culturale, dar și politico-juridice europene, inclusiv instituționalizate. Este ceea ce au preconizat toți proeuropenii noștri, începând cu iluminiștii. Apoi, cu deosebită putere și eficiență, pașoptiștii. Din care cauză, lecția pașoptiștilor cum atrage atenția recent și Stelian Tănase continuă să rămână de maximă actualitate 17. Faptul că ideologia de extremă dreaptă dintre cele două războaie, în frunte cu Nae Ionescu spiritul probabil cel mai retrograd al epocii din întreg sud-estul european
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
asupra lui Heidegger, in: Martin Heidegger, Originea operei de artă, tr. rom. (București, Editura Univers, 1982), p. 7. 16 M. Nițescu, Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii. Ed. îngrijită de M. Ciurdaru (București, Humanitas, 1995), p. 396. 17 Stelian Tănase, Lecția pașoptiștilor, in: Sfera Politicii, IV, 33, 1995, pp. 2-4. 18 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Ed. a II a revăzută și adăugită (București, Editura Minerva, 1982), p. 955. 19 Adrian Marino, Biografia ideii de literatură. Secolul XX
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Vox populi, vox dei), omul cult are dreptate numai când se supune mersului providențial. Acest fel de gândire va avea în filozofia noastră după aproape o sută de ani o carieră nebănuită. Cuvântul de ordine a lui Bălcescu și al pașoptiștilor este luminarea mulțimii, convingerea lor fiind că adevărurile eterne există latent în popor. Mai departe, dacă Dumnezeu ne mântuiește prin istorie, atunci răul și binele din secol sunt faze ale ispășirii. Plaga fanarioților e un prilej de redeșteptare națională. Războiul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rezemat pe perne, cu gugiumanul de samur, cu funda albă cam pe frunte și cu mâinile încleștate la ceafă. Pe marginea patului, la dreapta și la stânga, ședeau cele șase beizadele șir". În sălile epocii Cuza, apare tânărul prefect de formație pașoptistă cu tot alaiul lui oficial (droșca trasă de patru cai negri, surugiu cu poturi și tusluci, cu panglici tricolore la pălărie, patru dorobanți călări), altă sală reconstituie o reuniune la o damă de modă provincială. Mai departe, elegante române în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în cazul publicisticii eminesciene permite identificarea unor puncte de convergență, a unor zone de afiliere, "căci Iorga, Pârvan sau Arghezi se repercutează tipologic asupra lui Eminescu, tot atât, cât acesta din urmă asupra predecesorilor săi de la 1848"182. Urmând generației pașoptiste, Eminescu se înscrie într-o tradiție stabilind în același timp noi coordonate de dezvoltare scrisului jurnalistic românesc, prin primenirile tematice și de expresie pe care le operează. În paginile dedicate cu parcimonie publicisticii eminesciene, Călinescu evidențiază dimensiunea paideică a textelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a personalității creatoare a autorului, exprimând atitudini fundamentale față de lume și semeni. "Discursul critic din publicistică și din poezii reflectă aceeași atitudine fundamentală față de societate și diferă numai mijloacele prin care se comunică"232, afirmă D. Vatamaniuc. Continuator al generației pașoptiste, Eminescu este inserabil din punct de vedere tipologic alături de gazetari ca Cezar Bolliac, considerat primul nostru jurnalist profesionist 233, Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu, Alecu Russo, de care îl apropie pasiunea pentru publicistică și elocința demonstrativă. Gazetarul însuși se va
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în planul expresiei. Intrat în focul polemicilor, Eminescu nu evită însă nici formulările de o violență accentuată, astfel încât "locvacitatea nestrunită, virulența polemică, îndrăznelile lexicale profane, imagistica provocatoare se află etalate emfatic în publicistica sa"235. Dacă pentru mulți dintre reprezentanții pașoptiști gazetăria reprezenta o activitate conjuncturală, subordonată unui pragmatism imediat, pentru Eminescu ea devine o profesie, o responsabilitate, în demersul de educare a opiniei publice. De la evenimentele de politică internă la mutațiile din planul politicii internaționale, gazetarul surprinde prin documentarea serioasă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
exprimată în aceste rânduri una dintre primele profesiuni de credință pe care poetul le face în spațiul gazetăriei, dar și promisiunea unui verb care părăsește cărările bătute în favoarea unei expresii obiective și curajoase. Distanțarea de stilul gazetăresc cultivat de generația pașoptistă se face simțită, atât la nivelul temelor abordate, dintre cele mai variate și atingând probleme esențiale pentru politica țării, cât și la nivelul expresiei jurnalistice, diferită de patosul și retorismul specifice publicisticii secolului al XIX-lea. Lectura articolelor evidențiază apelul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de manifestare a profundei nemulțumiri față de "vârtejul jucăriilor politice", un spațiu compensatoriu, în care cuvântul cu rol cathartic macină mânia și revolta față de o lume în care "atât de multe lucruri nu erau cum trebuie să fie"333. Spre deosebire de publicistica pașoptistă, ocazională și subordonată intențiilor pragmatice de moment, articolele eminesciene se individualizează prin preocuparea jurnalistului privind informarea și educarea publicului cititor. Prevalarea intențiilor informative se remarcă încă din etapa colaborării la Curierul de Iași, când, în singura foaie rămasă la dispoziția
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și capacitatea acesteia de integrare a unor instrumente variate de cercetare, inclusiv a mijloacelor informatice, oferă șansa unei perspective superioare asupra limbajului politic cultivat de Eminescu în presa vremii. Demersul semiotic relevă distanțarea publicisticii eminesciene de stilul jurnalistic al perioadei pașoptiste, individualizat printr-o retorică greoaie, tributară construcțiilor lexicale fixe și "frazelor sforăitoare". Desfășurându-și activitatea într-o perioadă de tranziție, atât la nivelul realităților politice și sociale, cât și la nivelul mijloacelor de exprimare ale limbii, Eminescu impune în epocă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbii, Eminescu impune în epocă un limbaj jurnalistic original, care se distinge prin profesionalism în abordarea problematicii și prin diversificarea și adecvarea mijloacelor de exprimare la conținuturile transmise. Jurnalistul se declară împotriva "vorbelor goale și sforăitoare", practicate de gazetarii generației pașoptiste, și a improvizațiilor în abordarea temelor de politică, justiție, cultură, armată, învățământ etc., pledând pentru un discurs documentat și argumentat. Astfel, încă de la publicarea primelor articole în 1870, se conturează personalitatea unui jurnalist cu o gândire politică bine consolidată, cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
I.G. Valentineanu și Radu Ionescu. Ținuta prestigioasă a publicației este conferită de activitatea desfășurată de C.A. Rosetti, unul dintre cei mai vehemenți adversari de polemică ai lui Eminescu. Stilul publicistic cultivat de Rosetti "își are sursa în oratoria revoluționară pașoptistă, amintind și de înflăcărarea romantică a publicisticii franceze de la 1848"490. Patosul argumentației, amploarea frazelor, trimiterile istorice, abundența repetițiilor sunt câteva dintre constantele scrisului jurnalistic cultivat de Românul. După 1880, declinul publicației este evident, iar încercările de revitalizare sunt sortite
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
primenire a lexicului politic, prin împrumuturi masive din limbile latină, franceză și italiană. Constituirea unei clase politice contribuie la preluarea din afară a unei terminologii capabile să denumească noile realități ale timpului. Limbajul politic al epocii trădează încă semnele retoricii pașoptiste, marcată de patosul exprimării, o "retorică de amvon"493, care abundă în cuvinte și metafore religioase, cu finalități persuasive. Dincolo de amestecul de vechi și nou, de proliferarea unor clișee de expresie și de conținut, care obligă discursul politic al acestei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
îi animă pe cei doi amintesc de marile iubiri din literatura universală. Implicațiile adânci ale dramei cuprinse în baladă au constituit punctul de plecare al mai multor creații culte. În poezia Meșterul Manole, C. Bolliac prelucrează motivul în spiritul ideilor pașoptiste, pe când N. D. Popescu, în nuvela cu același nume, nu depășește descrierea meticuloasă a faptului brut. Meșterul Manole, drama lui Victor Eftimiu, preia întreaga fabulație, subliniind valoarea simbolurilor, în timp ce Adrian Maniu, în Meșterul, rămâne fidel narațiunii folclorice, căreia îi imprimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]