3,449 matches
-
le plăcea ideea că ar fi putut fi tratați atunci într-un chip jignitor. Reculegerea era un fel de poliță de asigurare că propria lor înmormântare urma să fie cât de cât cuviincioasă. Se aduceau și coroane de flori cu panglică neagră pe care erau scrise cam aceleași cuvinte și pe care, după aceea, Dominic ni le repeta multă vreme, înduioșat. Moașa ținea un scurt discurs funebru în care asistența era asigurată totdeauna de aceleași lucruri: că administrația făcuse tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui don Tico. Cot la cot cu fanfara primăriei, nu se făcuseră de râs, și spuseseră asta și Terzi și ceilalți comandanți de brigăzi: bravo, copii, a fost ceva superb. Un comandant cu eșarfă albastră și cu un curcubeu de panglici din cele două războaie mondiale spusese: „Părinte reverend, lăsați copiii să se odihnească În sat, căci nu mai pot. Urcați pe urmă, la sfârșit. O să vină o camionetă care vă va duce Înapoi la ***. Dăduseră buzna la birt, iar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
neiertat și n-o lăsa niciodată să uite lucrul ăsta. Fran studie din nou fotografia, îndeajuns de sinceră cu ea însăși încât să recunoască în sentimentul pe care i-l trezea o gelozie cumplită. Nici măcar faptul că mireasa, gătită cu panglici, funde și tul cu volane, semăna ciudat de mult cu tortul lângă care stătea nu reuși s-o înveselească. Rupse pagina agasantă, o făcu ghemotoc și o aruncă la coș cu precizia-i caracteristică. Necazul nu era că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un sunet elegiac pur, micile artificii anticonvenționale și eliptismele neafectînd lirismul ansamblului: „Pereții de carton alb, tăiați de o fereastră/dreptunghiulară: luna ziua se reazemă pe cer/ning clipele rugină pe arborii de fier/și-un horn omoară timpul cu panglică albastră” [„Din almanahul îngerilor (constatări provinciale)“, 1917], „iarba moartă pălise văile și vitele pășteau mîhnite/zăream mai departe caii goi/au murit toți oamenii de pe pămînt, dar nu-mi dau/seama dacă e mai bine“ („Septembrie. Ciornă“) etc. Tzara însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
toate au trecut!/.../ Ultim șir de roți porniți alene,/ felinare, tremurați din gene/țipă deznădejde în sirene,/ Suspinați, supape-n unison,/ sgardă, scutură-te de peron// Gară colorată și pustie/ trenurile pleacă pe vecie.../... Ieși dintr-un sertar melancolie/ cu panglici, cu bucle de hîrtie/ căci paiața-i fără de scufie!”). În comentariul publicat în Manuscriptum, Henri Béhar consideră că „În ciuda invitației de a-l publica, acest poem modernist și languid n-a avut fericirea să placă dadaiștilor aflați în fervoarea exaltării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va trebui să-mi dăruiești toată iubirea de care ești în stare, căci mi-e teamă de moarte. Am simțit un gol în stomac, văzând-o cum i se înroșeau ochii, cum îi tremurau umerii, cum scumpele ei degete frământau panglicile ce-i atârnau din talie, cum îi dădeau lacrimile. Am lăsat-o să plângă, neputincios. A continuat: - Mâine am să-ți spun toate câte vreau să împlinesc în scurtul răstimp pe care-l mai am. Acum însă te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mare și se jucau cu mingea, sau făcea o partidă de șah pe o plajă aglomerată, plină de fete drăguțe și neștiutoare, că Înota În apa limpede, se scufunda și, dintr-o dată, simțea că alge maronii se Încolăceau În jurul lui, panglici umede și filiforme a căror atingere Îl trezi. Și fu conștient imediat, fără cale de scăpare, că nu-și dorea să mai trăiască acel trecut și nici să se refugieze Într-un viitor necunoscut. Nu voia o altă femeie, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Cui interzic să intre În casa aceasta, În povestea aceasta - să vadă, să afle? Rămâneți afară. Nu vă privește. Vouă nu vi s-a Întâmplat. Vouă nu vi se poate Întâmpla. Poate pentru asta sunt sigiliile. Zeci de metri de panglică alb cu roșu Împodobesc scena delictului. O casă nelocuită - și nelocuibilă, de-acum. Toate acestea trebuie făcute. Dar nu va fi niciodată vreun proces și nici vreo pedeapsă - decât pentru cei care rămân. Plicurile transparente sunt pline de probe. Proiectilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
toate părțile se vedeau oameni îmbrăcați care mai de care în haine ce păreau neatinse, de toate culorile și de toate croielile. Dar ceea ce-l uimise cel mai mult pe Zogru era abundența de femei parfumate, cu părul strâns în panglici de mătase sau de catifea colorată și cu hainele acoperite de mărgele. Cutreierase câtva timp, poate un ceas bun, pe lângă prăvăliile ce vindeau pânzeturi, mărgele, păpuși, coșuri de toate mărimile, mâncare caldă, care împrăștia peste tot un miros necruțător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pași spre el. Părea mai înaltă acum, în rochia ei verde și aproape strâmtă, de sub care ieșeau pantalonii subțiri și largi, iar Zogru mai ține minte și astăzi silueta înaltă, părul prins în plasa de mărgele și surguciu discret de pe panglică. - Să nu-mi spui că n-ai observat schimbarea, i-a spus prin gura lui Ianache, repede, șoptit și în franțuzește. Numele meu e Zogru și n-am nici o legătură cu bărbatul acesta, iar ca să-ți dovedesc, chiar în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o forță neștiută. Cine știe? Poate chiar Îngerul trimis de sus să o păzească m-a ajutat să o văd pe tânăra domniță. Am rămas impresionat de nemărginirea frumuseții ei. Doamne, ce frumusețe ai creat! Valurile îi împleteau în păr panglici de un albastru diferit (de la întunecat până la verde deschis), iar norii adunați în grabă o păzeau discret, printr-un paravan, de privirile curioase ale Soarelui. Din respect pentru Marea Albastră pe care astăzi o întâlneam pentru prima dată, când am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ele s-au uitat cu atenție la ce haine aveam și le-au găsit nesatisfăcătoare. A urmat o nebunie de spălat, reparat, cusut. Rahela a vrut să-i facă o tunică nouă unicului ei fiu. Haina care a ieșit, cu panglici galbene și roșii, l-a făcut ținta unei bășcălii nesfârșite din partea celorlalți frați. El s-a ținut tare și le-a spus că îi plăcea de o mie de ori mai mult podoaba pe care i-o făcuse mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și într-adevăr, femeia și-a dat jos și juponul, nu mai avea pe ea decât ciorapii, sutienul și chiloții, dar ciorapii nu erau ca ciorapii adevărați, îi ajungeau doar până la jumătatea coapsei, iar de acolo erau fixați de niște panglici prinse de un cordon din jurul taliei, așa, ca la indieni jambierele din piele, ei, și atunci Feri a încercat să rotească și mai repede discul, mișcările femeii s-au accelerat, devenind sacadate, dar ciorapii tot n-a vrut să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că pe ambele părți ale trotuarului erau parcate mașini, poarta din fier forjat negru era larg deschisă, înăuntru, în jurul tarabei cu flori și a capelei, era foarte multă lume, toți aveau buchete de flori, buchete de flori și coroane cu panglici tricolore și negre și roșii, atunci am întrebat-o pe mama că noi de ce n-am adus flori, la care ea mi-a zis că pot să văd și eu că sunt flori destule aici, noi o să punem o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că unul din ei avea pantalonii plini de noroi, la genunchi, și am știut că așa e, că am dreptate, și m-am dat un pas înapoi, pentru că nu vroiam să mă atingă, între timp groparii, cu îndemânare, au aranjat panglicile coroanelor să se vadă bine scrisul, să se știe de la cine-i fiecare, am și citit câteva nume, dar nici unul nu-mi spunea nimic, între timp primul gropar a adus o scăriță cu trei trepte și o damigeană, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lui de geografie - Întîlnirea front rece-front cald -, În căutarea unei explicații plauzibile, cînd exclamația Înăbușită a lui Jeanne Îi reteză elanul. Mama Mariei, Înlemnită, fixa una dintre coroanele de flori așezate pe sicriul lui Loïc. Aceasta era Înconjurată cu o panglică. Textul era În dialect breton. Litere de aur pe fond roșu: Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura Iar lumina brusc va apărea. - Cine a putut face una ca asta? exclamă Marie lividă, privindu-i rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deschid ușa de la intrare. Tocmai ies din casă, cînd, În fața mea, oprește o dubiță. Din ea coboară un tip În uniformă albastră, care are În mînă cel mai mare buchet de flori pe care l-am văzut vreodată, legat cu panglică verde Închis, și care mijește ochii spre numărul de pe clădirea noastră. — Bună ziua, zice. O caut pe Emma Corrigan. — Eu sînt ! zic surprinsă. — Aha ! ZÎmbește și-mi Întinde un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de douăzeci de ani și să n-ai habar că știe să danseze ? Tocmai a făcut niște mișcări contorsionate și lente absolut uluitoare cu un tip mascat, care bănuiesc că e Jean-Paul, iar acum sare și se Învîrte În jurul unei panglici, și Întreaga asistență a rămas cu ochii la ea, care pare să radieze de fericire. De luni de zile n-am mai văzut-o atît de fericită. SÎnt atît de mîndră de ea ! Spre groaza mea, simt că-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cap în coș acum zece ani. CĂLĂUL (Pierdut.): L-o fi pus cineva... Am dușmani... Vă rog... ARTUR (Neînduplecat.): Nimic! Scrie mai departe! Vreau covor roșu! Vreau preot! Vreau cămașă albă, vreau toboșari! Vreau! Vreau! Vreau! GARDIANUL: Să pun și panglică neagră din mătase naturală pentru ochi? ARTUR: Pune!... Nu voi ceda nici un pas, nu voi renunța la nici un cuvânt! GARDIANUL: Nu... ARTUR: Dă-mi să semnez! CĂLĂUL (Dureros.): Nuuu... ARTUR: Sigur! Scrie un post-scriptum... Nu mă puteți prosti. Posed regulamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
german german și care a trebuit să scrie la Indianapolis ca să obțină dovezi că nu avea sânge evreiesc. Primarul din Indianapolis o cunoștea din liceu și de la școala de dans, așa că s-a distrat garnisind documentele solicitate de nemți cu panglici și parafe oficiale, ceea ce le-a făcut să arate ca niște tratate de pace din secolul al optsprezecelea. După un timp a venit războiul și am participat și eu la el și am fost luat prizonier, drept care am ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
erau douăzeci la număr, cu vârste între șaisprezece și douăzeci de ani. Erau toți blonzi. Aveau toți înălțimea peste un metru optzeci și doi. Erau îngrijit îmbrăcați, purtau costume, cămăși albe și cravate. Singurul mijloc de identificare era o mică panglică aurie trecută prin butoniera de la reverul drept al fiecăruia. N-aș fi observat acest detaliu bizar al existenței butonierelor pe reverele din dreapta, revere care în mod obișnuit nu au butoniere, dacă dr. Jones nu mi-ar fi atras atenția. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
detaliu bizar al existenței butonierelor pe reverele din dreapta, revere care în mod obișnuit nu au butoniere, dacă dr. Jones nu mi-ar fi atras atenția. — E un mod al lor de-a se identifica unul pe altul, chiar dacă nu poartă panglica, îmi explică el. Pot vedea cum le cresc rândurile, zise el, fără ca nimeni altcineva să mai observe. — Trebuie să se ducă toți cu hainele la croitor și să insiste să li se facă butoniere la reverul drept? m-am mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
capătul celălalt al orașului. Fusese cândva o pușcărie nouă, modernă, etalon pentru închisorile Județene. Se inaugurase pe 6 mai 1966, în cinstea celor 45 ani de înființarea partidului Comunist din România, chiar în ziua în care, la București, Ceaușescu tăia panglica de deschidere a Muzeului de Istorie a Partidului Comunist, a Mișcării Revoluționare și Democratice din România, devenit din 1990 Muzeul Țăranului Român. Acum, în fosta pușcărie funcționa o o sucursală a Băncii Umanitariste Cooperativiste Inter-Județene „Brandaburlea & Brandaburlea“, la care generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nici el nu putea să spună ce și cum, că-l băga la ilicit, a făcut congestie la creier de supărare, l-a internat fiu-su la sanatoriu nou ce-l deschisese partidul, chiar Ceaușescu a venit de-a tăiat panglica, în decembrie opt’șipatru, era cam nervos Ceaușescu, bășicat, supărat, se vedea pă fața lui, numai ce-i condamnase la moarte la Târgoviște pă niște speculanți care furase carnea poporului, adică de-asta nu era carne pă piață, că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
curte. SCHWARZE MIRAKEL Kristine Walpurger, care era foarte bătrână, ieșea uneori la plimbare. Îi plăcea să se plimble pe faleză și să petreacă minute de reverie cu ochii la marea murdară, deasupra căreia se învârtea un avion purtând o uriașă panglică publicitară. Avionul trecea aproape în fiecare zi pe acolo și Kristine, deși nu-l observa conștient, devenea iritată dacă nu venea. I se părea că ceva nu e în regulă, fără să poată preciza ce anume. Întoarsă acasă, în asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]