7,718 matches
-
plutea un miros intens de umezeală. Pe cât de năvalnic era pârâul de munte până la barajul natural pe atât de liniștit era dincolo de acesta. Apa se aduna într-un bazin mare aflat la poalele stâncii, după care pornea lin mai departe. Panta terenului scădea brusc iar râul curgea între malurile puțin adânci ce se deschideau larg, acoperite de nisip ca o plajă. Ceva mai la vale, într-un luminiș printre copaci se ridicau câteva corturi din doc, învelite cu folie ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aceștia vântură apa, lucru care i se părea absurd. Ce fac oamenii aceia? întrebă inspectorul cu voce scăzută. Spală nisipul din albie, îl lămuri Vasilică, caută aur. Stai! îl opri Cristi pe colegul său care deja se pregătea să coboare panta spre tabăra de pe malul apei. Deocamdată nu vreau să știe că suntem aici. Hai să ne mai uităm puțin la ei, să vedem ce fac! Vasilică se opri și se apropie de Toma, șoptindu-i conspirativ: Credeți că au vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorba. Nici unul dintre copiii care fuseseră cu o seară în urmă la terasă nu se vedea pe acolo și nici nu le auzea vocile prin preajmă. Ieri văzuse șase copii de diferite vârste alergând gălăgioși printre mese. Reușiseră să coboare panta abruptă și acum mergeau prin nisipul de pe mal spre grupul de țigani. Fără nici o îndoială că fuseseră deja văzuți de aceștia, însă nimeni nu se întrerupea din lucru. Singur, starostele se ridicase de pe scăunelul său și îi întâmpină în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îi spusese s-o facă numai ca să scape de gura lui. Ori poate, cine știe, se punea Vasilică pe treabă și aducea lista? Stătea rezemat de mașină, fumând absent. Privirea îi rătăcea dincolo de drum pe versantul muntelui. Dacă în spatele său, panta cobora abrupt spre vale, de partea cealaltă coasta era mult mai lină. Dincolo de arboretul de pe marginea drumului forestier pădurea se întindea întunecată. Printre molizii de un verde închis ici și acolo se ițeau coroanele stejarilor și fagilor cu frunzișul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
câteva ori îi trecuse prin cap să anunțe el autoritățile de la județ ca să poată demara o anchetă în adevăratul înțeles al cuvântului. Nu se îndurase, însă, să o facă până acum, dar se gândea din ce în ce mai des la asta. Pe măsură ce mergea, panta devenea mai mare. Începuse să respire greu, în timp ce transpirația i se scurgea pe spinare. Apoi pădurea dispăru din jur. Se afla într-o zonă fără copaci. O răritură se întindea în sus pe coasta muntelui. Dincolo de ea se vedea vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
într-acolo. Această decizie însemna să meargă pe un drum necunoscut însă se hotărî totuși să facă așa. Nu știa cât mai avea de mers și cu atât mai puțin cât va dura deplasarea, așa încât nu mai stătu pe gânduri. Panta terenului scăzuse mult iar copacii parcă nu mai erau atât de deși. Se bucura, asta însemna că se apropie de vale. Fiindcă mintea nu-i mai era ocupată cu grija de evita un pericol nevăzut, Cristian se concentra acum asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care o pierduse. Desigur că acest lucru era puțin probabil, dacă nu imposibil, așa încât trebuia să se descurce cum putea. În fața lor pădurea era despicată de un curs de apă. Un pârâiaș ce scurgea la vale de-a curmezișul pantei printre pietre și bolovani acoperiți de mușchi verde. Pe maluri, din loc în loc, mai ales acolo unde albia se întorcea în meandre, crescuseră pâlcuri de arini. Printre ei, câțiva aluni se aplecau peste apă. Coborî pe mal și alese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai simțea atingerea tinerei. Oare i se păruse sau chiar îl sărutase înainte de a pleca? De ce ar fi făcut asta? Ciudat ce întrebări îl frământau acum! Pașii îl purtau mai departe fără să-și dea seama. Mergea din reflex, urcând panta domoală spre vârf. Se afla la mijlocul pajiștii alpine. Se miră și el cât de departe ajunsese, ajunsese lângă pârâul care împărțea coasta în două. Era mai mult un izvor, un firișor de apă ce se scurgea la vale. Păși ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se simțea bine acum și nu mai era speriat de nimic. Fericit că aflase cum să-și învingă angoasa, porni mai departe spre vârf. Știa că panica putea lovi oricând fără nici un avertisment, așa că o păstra pe Ileana în gând. Panta era acum aproape imposibil de urcat. Se afla foarte aproape de stânca cenușie care se ridica drept în fața lui. Nu putea merge mai departe. Se opri și, cu mâna streașină la ochi privi în sus. Nici caprele de munte nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
permită mașinii să se strecoare pe acolo. Probabil că în trecut fusese un drum de exploatare forestieră, acum abandonat. Se cunoștea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multă vreme. După câțiva metri, drumeagul cotea ușor la stânga într-o pantă foarte ușoară. Ileana îi făcu semn să meargă mai departe. Se auzea un fâșâit neplăcut de la ierburile peste care treceau și care se frecau de burta mașinii. Inspectorul conducea încet, atent să nu nimerească în vreo groapă ascunsă de vegetație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inspector mai aproape de el, ridicând totodată toiagul înainte. La nu mai mult de douăzeci de metri, siluetele fantomatice ale copacilor începeau să se estompeze. Ceva trecea prin fața lor interpunându-se între ei și aceștia. Cristian pricepu că vâlva cobora repede panta muntelui. Porniră și ei după ea. De data asta era mult mai mică, un bulgăre de negură ce părea să se rostogolească la vale. Alunecau tăcuți după arătarea cețoasă la o distanță care să le permită să nu o scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu infraroșii. Nu-și dădea seama ce se întâmplă dar nu mai pierdu vremea căutând explicații. Bănuia că tot toiagul era de vină. După direcția în care se deplasau, Toma își dădu seama că se îndreptau spre drumul forestier. Coborau panta muntelui cu o viteză incredibilă. Alunecau pe lângă trunchiurile albicioase ale copacilor cu repeziciune. Inspectorul se strânsese lângă Moș Calistrat, temân du-se să nu se lovească de acestea. În curând se aflau pe drum. Se opriră câteva clipe scrutând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dură o eternitate până ce legătura se formă și apoi sunetul de apel răsună mult în receptor. Cât timp vorbise la telefon cu necunoscutul, trecuseră de culmea dealului. Aici drumul era ceva mai bun și mașina prinsese viteză. Coborâseră destul de mult panta mai dulce de aici. Acum, după ce întorseseră, se îndreptau din nou spre vârf. Da, șefule! auzi în sfârșit vocea omului său. Anulăm totul, zbieră el în telefon, opriți-vă și întoarceți pe loc! De ce? întrebă celălalt. Nu mai pune întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era agățat un cablu gros, se înșiruiau pe margine, paralel cu drumul. Locurile prin care trecea îi erau complet străine, peisajul suferise schimbări majore, ce îl făceau de nerecunoscut. Pe măsură ce urca, o ceață ușoară se așeza peste pădure. Judecând după panta abruptă, inspectorul se îndoia că un camion putea urca pe acolo. O mașină de teren sau un tractor ar fi putut străbate dar un alt mijloc de transport probabil că ar fi întâmpinat greutăți, mai ales dacă ploua. De acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privind conspirația - că ar fi autentic, căci prin gura mediumului, grăia Însuși diavolul. Prințul N.D. Jevahov (care va ajunge la Novi Sad prin Istanbul, aflînd sub cerul Frușkăi Gora un ținut aidoma celui din copilăria sa, unde șesul urcă lin panta colinei, ca un talaz verde) nu se Îndoise o clipă În argumentele Conspirației, ca fiind „creația hulitorului, scrisă sub dictatul Necuratului, căruia i se arătase felul În care puteau fi distruse statele creștine și modul În care putea fi stăpînită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
drumuri principale: vechiul drum moldovenesc cu două variante: Lvov - Iași, Valea Bârladului - gurile Dunării și drumul de pe Valea Siretului. Nu s-a încercat o traversare est-vest și chiar pe distanțe mai scurte, de la un sat la altul, peste dealurile cu pante repezi, cu drumuri de pământ, rupte de ape, legătura se făcea anevoie. Mai lesnicioasă era legătura dea lungul văilor, până la capătul culmilor de deal, care dădea în altă vale: de pe Valea Dunavățului în Valea Berheciului pentru a ajunge din Lunca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a Colinelor Tutovei, având, din punct de vedere geografic, caracteristicile zonei: dealuri - cu puține păduri acum, așezate în șiruri paralele de la nord spre sud, despărțite de văile înguste ale unor pâraie, care, în îndelungate ere geologice, au drenat văi cu pante abrupte, măcinate de vânturi și ploi. în partea de nord, atunci când administrativ comuna Filipeni includea Mărăști, Brad și Balaia, era delimitată de dealul Glodișoare de unde izvorăște pârâul Dunavăț. Dacă din punct de vedere geografic și pedoclimatic se putea vorbi de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
timp, formând șuvoaie, torenți care spală solul, facilitează eroziunea și distrugerea straturilor granulare a acestora și formarea de anțuri și viroage. Iarna, stratul de zăpadă constituie o rezervă importantă de apă pentru agricultură, însă atunci când zăpada se topește brusc, pe pante se formează viituri puternice care spală solul, producând mari pagube în agricultură. în zona noastră, zăpada cade neuniform, în funcție de circulația atmosferică și temperatura aerului. Ninsorile încetează când temperatura zilnică depășește 50C. Fenomene meteorologice cu urmări asupra desfășurării normale a vieții
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cerealelor. Pentru secolele VII-IX d.Hr. în Moldova întâlnim două tipuri de așezări: a) așezări deschise și b) așezări întărite cu valuri de pământ și șanțuri de apărare Suprafața așezărilor deschise putea ajunge la 20 ha și erau situate pe pantele line și însorite din apropierea râurilor sau a lacurilor, pe terasele lor inferioare și mijlocii și mai rar în zonele inundabile. Asemenea așezări au fost cercetate parțial prin săpături la Văleni, Epureni, Fălciu, Bogdănești în județul Vaslui la Spineni și Roșiești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
săpături la Văleni, Epureni, Fălciu, Bogdănești în județul Vaslui la Spineni și Roșiești, același județ, la Prodanca Bârlad, unele cu mai multe niveluri de locuire. Așezările întărite, mai rare, apar în secolul al VIII-lea, așezate pe promontorii înalte, cu pante abrupte. Dintre aceste așezări întărite mai bine structurată a fost FunduHerței, județul Botoșani, pe lângă cele cercetate parțial: Baranga-Hudești, Ibănești, Cobâla, Dersca, Horodiștea și Tudora (jud. Botoșani).43 Aceste așezări întărite arată un anumit grad de organizare politică și militară a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
arboricolă, impropriu agriculturii, folosit la izlaz pentru oi și pentru vite mari). Dealul Velniței (dealul în partea de răsărit unde a fost „Velnița” lui Rosetti) este o prelungire a Dealului cuprins între Pârâul Roșu și Dunavăț, coborând spre sud în pantă lină, aplatizându-se și dispărând la confluența celor două pâraie, în Fruntești. Pe acest deal CAP-ul Fruntești avea 33 de ha vie nobilă care, după 1989, a fost abandonată de proprietari; acum e loc de păscut oile de la stâna
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pârâului Dunavăț și Pârâului Roșu, de la hotarul cu Slobozia - Filipeni, din nord spre sud se întâlnesc următoarele denumiri: Fundu Bârnii (pământurile frunteștenilor se întindeau și peste zona Bârnii, spre Poieni de care îi desparte o pădure), Bobeica (un deal cu pante repezi), Fundu Văii (locul situat pe valea pârâului Fruntești care curge de la apus spre răsărit, venind din pădurile de la Zarea Poienilor (sat în comuna Parincea), Pornituri (indică alunecări de teren, dând naștere la viroage, teren accidentat, impropriu culturilor agricole) și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
folosire, din neolitic până în epoca modernă, a fost bordeiul. Acest tip de locuință a fost folosit de țiganii robi și după ce au fost eliberați din robie, deoarece putea fi construit cu resursele materiale aflate pe loc. Pe un teren în pantă se detașa prin săpătură la suprafață de 2,53/3m (suprafața locuibilă), se fixau niște pari la colțuri și mijloc și în față unde se monta o ușă, peste care se așeza o structură de lemn dispusă în două ape
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Vv., în baza legii votată de Obșteasca Adunare, a dezrobit robii țigani ai Statului, Mitropoliei și mănăstirilor) își aveau sălașele lâng curțile boierești. Chiar dacă au fost împroprietăriți în 1864 și 1921, locuitorii din Valea Boțului au primit pământuri neroditoare, pe pantele dealurilor, cu producții mici, insuficiente pentru întreținerea familiei. Din această cauză, cea mai mare parte erau lucrători cu ziua la boieri și la răzeșii din Fruntești. Câteva familii, prin hărnicie și multă muncă, s-au desprins din rândul celor de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în vedere că legea prevedea că țăranii vor fi împroprietăriți cu pământurile aflate în folosința lor. Aceste suprafețe erau situate cât mai aproape de sat și de locuința fiecăruia. Nu numai țăranii din Lunca au primit pământuri slab productive, așezate pe pantele dealurilor. Luncașii au fost împroprietăriți cu pământul aflat pe coastele dealurilor din dreapta și stânga pârâului Dunavăț: Dealul Morii, Tureatca, dealurile de la nord-vest de satele Slobozia și Valea Boțului. În legătură cu această realizare generalizată la întreg teritoriul de atunci al țării (oficial
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]