9,678 matches
-
imediata apropiere a porții, Într-un fel de cabină ce pare cabina unei macarale, pare a fi cineva care poate să-i dea o minimă explicație. O femeie Încă tânără, grasă, cu trei rânduri de burți ce se revarsă peste pantalonii ce pleznesc pe ea, stă pe un scaun În fața unei măsuțe metalice pe care a deșertat un morman de bijuterii de argint, cărora le lipește bucățele de hârtie pe care sunt scrise gramajul și prețul. Femeia vorbește În timpul ăsta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care e scris ,, Neidentificat,, este Înfiptă și ea În pământ, la căpătâiul lui Kawabata. Groparii pleacă, Însfârșit.. Pe movilița care s-a format, deasupra mormântului, Antoniu pune cele două margarete. Antoniu mai are Însă ceva de făcut. Scoate din buzunarul pantalonului un borcănel. Dimineață, a dizolvat În apă câteva gogoloaie de baiț negru pe care le-a cerut de la femeia lui Ben. Își Înmoaie ca pe o pensulă degetul arătător de la mâna dreaptă În concentratul negru ca smoala și scrie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
De curând s-a schimbat și guvernul, dacă vrei să știi,, se aude dincolo de peretele de tablă. -Guvern?, ce e ăla guvern? o șicanează Antoniu, În timp ce mâna lui se Închide ca o meduză ce-a aspirat prada. Strecoară În buzunarul pantalonului bancnota și privește mai departe, indiferent, mulțimea care se scurge ca un șuvoi imens de apă, pe marele bulevard. Se gândește că bătrânul Kawabata a avut ceva noroc, măcar În aceste ultime clipe ale vieții lui de vagabond. A murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
visa o grotă În care se ascunsese de teama unei poteri, când a simțit peste el o greutate care i-a tăiat respirația și părea că-i frânge oasele. Bruta, Încerca să-l sodomizeze și se năpustise asupra lui cu pantalonii În vine, căutând cu disperare să-i sfâșie hainele. Înjura, blestema, și-l lovea cu pumnii lui grei peste cap, cu o furie Înspăimântătoare. Antoniu a rezistat loviturilor, și s-a luptat ca un sălbatic, cu o forță de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pereche de ciorapi albaștri pe care-i dăruisem eu. Îmi plăcea să-i fac lui Georgie cadouri extravagante, articole de îmbrăcăminte, podoabe ieftine și absurde pe care nu i le-aș fi putut oferi Antoniei niciodată: coliere cu aspect primitiv, pantaloni din catifea, lenjerie intimă de culoare roșie, ciorapi cu dantelă care mă scoteau din minți. M-am ridicat și eu și am început să o privesc posesiv în timp ce ea, încordată și conștientă de privirea mea, își aranja ciorapii țipători. Locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe care Palmer mi-l umpluse din nou cu whisky și apă. În timp ce vorbea se plimba în sus și-n jos, înalt și slab, cu mâinile împreunate la spate, iar halatul larg, violet, pe care-l purta peste cămașă și pantaloni scotea un foșnet mătăsos. Se plimba în sus și în jos prin fața șirului de stampe japoneze care împodobeau peretele din față așa încât din spatele lui se strâmbau la mine fețe de bandiți. Capul lui, cu părul tuns scurt, se mișca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în fotoliul verde jerpelit din locuința ei. Lumina rece a după-amiezii învăluia camera dând la iveală patul răvășit, scrumiera plină cu mucuri de țigară, masa încărcată de scrisori deschise, pahare murdare, bucăți de biscuiți și cărți de economie. Georgie purta pantaloni bej foarte strâmți și o cămașă albă și-și strânsese părul într-un coc dezordonat. Era palidă și prin paloarea transparentă a pielii străbătea din profunzime o ușoară îmbujorare. În lumina rece ieșeau la iveală câțiva pistrui aurii pe nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Fără să mă ridic de pe scaun, am întins mâna, am apucat o sticlă și am scos-o din ladă. Mi-a trebuit ceva timp să bag tirbușonul și să deschid sticla. Mi-am turnat niște vin vărsând o parte pe pantaloni și pe jos. L-am băut repede și mi-am mai pus un pahar. Era frig în pivniță și mirosul, pe care-l identificasem ca fiind al ceții, părea că se intensifică. M-a trecut un fior și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Lumina becului fără abajur dădu la iveală o cameră într-o dezordine dezolantă: patul de campanie și grămada de pleduri, podeaua goală, geamantanul din care se revărsau prosoape, lenjerie, pachete de scrisori și un aparat de ras electric. Sacoul și pantalonii mei zăceau grămadă acolo unde îi aruncasem de pe mine amețit de băutură. Într-un colț era o sticlă de whisky pe jumătate goală. Peste tot mucuri de țigări. Paharul pe care tocmai îl răsturnasem cu piciorul se rostogoli până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am dat-o Antoniei prin ușă. Am auzit muncitorii plecând. Îmi doream să-l văd pe Palmer plecat. — Am să cobor cu tine, i-am spus. O să oprim un taxi în stradă. A acceptat dând din cap. Mi-am tras pantalonii și sacoul peste pijama și am ieșit. Antonia dispăruse. În lift Palmer își tot tampona ochiul cu batista și spunea întruna: — Ia te uită! Ia te uită! Am ajuns în stradă, ținându-l de braț și imediat a apărut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vag cu Georgie; așa cum zăcea, complet nemișcată, cu gura căscată, respirând regulat dar părând lipsită de viață, mi-a amintit de o figură de ceară. Era întinsă pe o parte, cu o mână deasupra capului. Purta o cămașă albastră și pantaloni negri. Pe acestea le recunoșteam. Era desculță. I-am privit labele picioarelor. Și pe acestea le recunoșteam. Le-am atins. Erau reci, și ele parcă de ceară, și i le-am acoperit cu o pernă. I-am privit picioarele lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
adormită. Honor ținea încă mâna pe umărul lui Georgie. Ca și cum acest gest o recompunea logic pe fata cufundată în somn, am simțit că acum pot să o ating și eu și mi-am trecut mâna peste coapsa ei. Prin materialul pantalonilor am simțit piciorul cald și moale. Dar în primul rând am simțit, ca pe un curent electric, fiorul legăturii dintre mâna lui Honor și a mea; și mi-am amintit cum mâinile noastre aproape s-au atins pe lama sabiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Ar fi drăguț să ne Întâlnim la Apollo, spusese ea „În circumstanțe diferite“ - și, după o pauză de efect, Încărcată de subînțelesuri, adăugase: „cu adevăratul tău eu“. Adevăratul meu eu, care-o fi ăla, mă Întrebam frecându-mi palmele de pantaloni. Ochii Dorei erau limpezi ca apa adâncă, dar când arunca priviri Într-o parte, simțindu-se privită, mi-am dat seama că și ea putea fi agitată. Probabil era așa din cauza a ceea ce s-a Întâmplat ultima dată când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care acoperea parțial o pereche de chiloți cu mânecuțe. Cât se poate de răbdător, fără să ating umerașele, am pipăit hainele de pe acolo până am găsit despicătura adâncă a fustei și am reușit să-mi strecor degetele tremurânde printre picioarele pantalonului, ca să pot pipăi crăcăna din piele cu palma mea lucioasă. Încetul cu Încetul Însă, nădușeala din șifonier Începu să mă calce pe nervi. Nu mai rămânem și noi singuri? Cât avea să mai dureze până să-mi rostească numele? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca peste câteva secunde să se Întoarcă, de data asta dinspre colțul din stânga jos al ecranului, de parcă ar fi dat turul cinematografului, unde au fost Întâmpinate cu steagul ridicat la linia de sosire, una după alta, de un om În pantaloni scurți bufanți, fluturând steagul cu pătrățele. În cinematograf Otto făcea praf finalul piesei În timp ce câștigătorul s-a Îndreptat spre Junek și a Îmbrățișat-o ca-n filme. (Rezultatul? Două coaste rupte și câteva degete Învinețite. Vorbesc serios. Apoi se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prietenul lui nu-i punea o mână pe braț, seara putea să sfârșească așa cum se sfârșea uneori la Crama Albastră. — Trebuia să-i Învăț minte, se scuză Anton, punându-și berea jos. Sunt ca Maier, adăugă, ștergându-și mâinile pe pantaloni. Sunt interesați doar să corecteze. Nu prea-mi era clar ce treabă avea fostul nostru profesor de atletică cu cele Întâmplate, dar mă gândeam că-i mai bine să mă retrag din peisaj. Tinerii ne aruncau priviri ucigașe și prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de ciclism, pasiunea noastră de atunci. Nu știu mulți, dar În viață cel mai bine avansezi orizontal, și nu vertical. La un an după ce Anton renunțase la școală, sărbătoream ziua mea de naștere. Îmi dăruise o pereche de cleștișori pentru pantaloni pentru când mergeam cu bicicleta, gravate pe dinăuntru cu numele meu, cu caractere germane. Acum stăteam În fața barului unde tocmai dădusem peste cap primul pahar de absint. Ca gest de adio, Anton vru să mă inițieze În câteva mistere ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am dat seama că bătea cineva la ușă, repetându-mi numele. Confuz, am ridicat perna de pe cap. (Dimineața soarele pătrunde Înăuntru și nu am perdele. ) Apoi m-am ridicat și, țopăind Într-un picior, am Încercat să-mi trag pantalonii deloc cooperanți, să-mi Îmbrac maioul și să deschid ușa - toate În același timp. — Vă rog, puteți să-nchideți ușa, spuse un bărbat de vârstă mijlocie, intrând direct În apartament și așezând o servietă elegantă pe masă. Numele meu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de vineri la sfârșitul lui ianuarie, anul trecut. Când i-am dat vestea, Dora a declarat că o asemenea „emancipare“ trebuie sărbătorită... — Tu ce zici? Mă jucam cu cravata, fără să fi Înțeles ce-a spus. Băgându-mi cămașa În pantaloni, am repetat distrat: — Nu? Ce zici? Deși, continuând să-mi Îmbrac sacoul, am observat că Dora se uita la mine În oglindă, de parcă aș fi spus un lucru a cărui semnificație nu o descoperise până acum. Treptat, mințile mi - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
avea ceva rigid și prea corect, de parcă ar fi fost decupat din carton. Observându-ne, Își Întoarse palmele În afară și grăbi pașii. Dora Îl Întâmpină În capul scărilor, rotindu-se cu el pe podeaua de marmură. Fiind Îmbrăcată În pantaloni și cu jacheta din Berchtesgaden, câteva secunde era să nu-i mai deosebesc. — Și acesta este Însoțitorul tău? — Anton, răspunse Dora, radiind. — Încântat de cunoștință. Felix, Felix Karp. Doctorul Îmi strânse mâna cu afecțiune nesimulată. Șoptindu-i ceva prietenei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o asistentă Îmbrăcată Într-o uniformă simplă, neagră, ocupată să culce o femeie Într-un pat. Aparent, fiecare membru al fundației avea specialitatea sa. Froehlich prefera versiunea bărbătească a femeilor la care tocmai ne-am uitat, nu neapărat Îmbrăcate În pantaloni sau jachetă; Röser avea și el slăbiciunile sale despre care nu-i plăcea să vorbească, dar care, având În vedere interesul său pentru atleții tineri, nu constituiau un secret pentru colegii săi - „și eu, mă rog, mă dedic surorilor“. Karp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu mă slăbea din ochi, ceea ce mă cam deranja. Voia să mă sugereze că n-aș fi binevenit la fundație? Sau era vreo problemă cu felul În care m-am Îmbrăcat? Mi-am lăsat repede În jos cracul drept al pantalonului. Când În sfârșit am ajuns la etajul doi, l-am zărit pe bărbatul care Între timp ajunsese la recepție, sprijinindu-și coatele pe tejghea. Întorcându-se spre mine, răsfoi cartea cea mare, căutându-mi probabil numele. În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În lumina incredulă a unui hol străin, nu făcea altceva decât să ne Înfioare și mai mult. Când În sfârșit am ajuns la apartamentul Dorei, mi-am dat seama că era aproape goală, pe când eu rămăsesem Îmbrăcat cu majoritatea hainelor: pantaloni, chiloți, șosete și pălărie. — De ce nu ți-ai dat jos sutienul? — Așa. Închizând ușa, Dora stinse lumina. Și acum e rândul tău să te descotorosești de restul hainelor. Libertate, egalitate și așa mai departe. Am așezat hainele pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sau de excitare sau micșorându-se În cadă și contractându-se ca o prună uscată. De regulă, când n-aveam ce face cu mâinile, una era ascunsă Între picioare. Când, dintr-un motiv anume, eram nervos, Îmi strângeam sexul prin pantaloni, ca pe un mâner. Când eram Îngrijorat sau nesigur pe mine, trăgeam de el până când Agnes mă privea cu dușmănie, exprimându-și speranța că nu voi mânca cu mâinile alea oribile. Nici o parte a corpului meu nu era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că și fetele au ce am eu. Oricum, e mai mic, nu trebuie circumscris și se numește „clitoris“. Nu prea eram sigur că am Înțeles la ce se referea. Dar, odată ajuns acasă, m-am Încuiat În baie și, cu pantalonii lăsați, am cercetat problema mai Îndeaproape. Dacă fetele aveau ce am și eu Între picioare, chiar dacă era o chestie mai mică cu câteva numere, nu era exclus să am și eu, la rândul meu, ce aveau și ele. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]