1,096 matches
-
de mare succes În lumea antică și se va reflecta și În interpretările moderne ale fenomenelor religioase. O asemenea religiozitate, În conotația ei specifică universalistă, Își află expresia În celebrul „Imn către Zeusxe "Zeus"”, al lui Cleante, În care suveranul panteonului grec capătă trăsăturile puterii cosmice ce conduce totul și ordonează viața umană după legile Logos-ului universal, parametru și măsură de inflexibilă a conduitei morale a individului. Știrea lui Diogenes Laertios referitoare la experiența lui Zenon, În ciuda tonului ei anecdotic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
timp, Își cinstesc divinitățile locale. Ea apare și mai decisivă În Întemeierea noilor cetăți elenistice, ca Alexandria În Egipt, Seleucia, Antiohia și celelalte mari centre orășenești create În Siria și În Asia Mică de către dinastiile greco-macedonene care implantează acolo Întregul panteon al patriei-mamă, nu fără să lase un spațiu larg tradițiilor religioase ale popoarelor supuse, ai căror legitimi moștenitori și protectori se prezintă adesea noii suverani. În acest sens, este deosebit de semnificativ cazul Lagizilor, care, acceptând ideologia regală faraonică, asumă prerogativele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultului și ale adoratorilor lor. Se poate observa doar că acest cult Îmbracă forme destul de variate ce merg de la asimilarea regilor și reginelor elenistice, Împăraților și Împărăteselor și a altor membri ai familiei imperiale cu o zeitate sau alta a panteonurilor tradiționale la o asociere a acestora cu zeitățile titulare ale sanctuarelor și cu practicile rituale celebrate În ele În calitate de sșnnaoi (locuitori ai aceluiași templu), de la oferirea de victime animale „pentru sănătatea” sau Înseși persoanei respectivului theòs/divus suveran la Înființarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
totală În eficacitatea artei teurgice. Ea este mijloc de purificare a trupului pneumatic asumat de suflet În coborârea lui spre materie. În acest fel, sufletul se obișnuiește cu condiția de imaterialitate și cu unirea cu zeii. Acestea sunt figurile diferitelor panteonuri tradiționale față de care Proclus manifestă cea mai adâncă devoțiune, Înțelese ca expresii ale acelei unice esențe divine care Își are prima origine În Unu, inefabil și incognoscibil. La acest Unu omul aderă cu o credință „unitivă”, superioară oricărei facultăți raționale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
IRANUL ANTIC" 1. Probleme de interpretaretc "1. Probleme de interpretare" Este aproape imposibil să reconstituim religiile Iranului antic făcând excepție de zoroastrism. Natura izvoarelor și numărul lor relativ insuficient permit urmărirea doar a câtorva elemente singulare și fragmentare, privind riturile, panteonul, mitul și epica, cosmologia, moartea și lumea de „dincolo”, inițierea, dar nu și un cadru organic al acestei religii aparținând unor populații vorbitoare de limbi iraniene; evident, cu excepția zoroastrismului. Pe de altă parte, există tradiția zoroastriană care poate fi de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trăsături războinice, a spațiului atmosferic, intermediar Între pământ și cer, zeul suprem al unui cult oriental; pentru G. Widengren (1968, pp. 174 sqq.) Zurvan (Zurw³nxe "Zurwa>n" În pahlavi) este marele zeu al timpului și al destinului, situat În fruntea panteonului unei străvechi religii iraniene occidentale, ai cărei preoți ar fi putut fi la origine din tribul sacerdotal med al Magilor (cu zurvanismului au fost puse apoi În legătură Misterele lui Mithra, având În vedere Îndepărtatele lor rădăcini iraniene, sau maniheismul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1.2). În epoca profetului, lumea religioasă iraniană era probabil caracterizată de o mare diversitate de culte. Desigur, este improbabil ca această diversitate, favorizată de situații sociale și culturale diferite, să se fi reflectat În religii propriu-zise distincte, dotate cu panteon și zeu suprem propriu (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 182, cu diferite evaluări): este posibil În cazul lui Mithraxe "Mithra", improbabil În cel al lui Vayuxe "Vayu", neverosimil pentru Zurvan. G. Windengren (1968, pp. 176 sq.) a susținut că mărturiile din epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din G³th³ (cf. mai jos, subcapitolul 2.8), a avut loc cu puțin Înainte de instaurarea monarhiei iraniene ca ordine mondială. Comparația indo-iraniană permite deci reconstruirea unor trăsături esențiale ale lumii religioase iraniene străvechi, care - așa cum s-a spus - privesc riturile, panteonul, mitul și epica, cosmologia, moartea și viața de „dincolo”, inițierea. Cât despre rituri, acestea erau libații (zoathra) În cinstea apei și a focului (Âtar, În Iran, Agnixe "Agni", În India): pentru apă se folosea un amestec din trei elemente, lapte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de inițiere a tinerilor preoți și a groparilor (și ritualul legat de moarte, foarte important pentru simbolismul său, datează dintr-o epocă străveche atât În Iranul arhaic, cât și În India vedică: cf. Gonda, 1962, pp. 49 sq.). Cât despre panteon, există multe elemente comune pe care comparația indo-iraniană le pune În lumină, cu toate că și acestea au fost, În multe cazuri, marcate de dezvoltări independente și caracteristice celor două lumi religioase de o parte și de alta Indului. Aceeași diferență care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1, și 95 sqq.) al unui titlu onorific atribuit În mod special, probabil (cf. mai sus, subcapitolul 1.1) unui zeu antic suprem prin excelență, Ahuraxe "Ahura" și unor divinități pe care zoroastrismul a ajuns să le absoarbă În propriul „panteon”, cum ar fi Mithraxe "Mithra" și Apam Nap³t, ambele fiind cu certitudine indo-iraniene (despre ahura și da¶va În general, cf. Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 189 sqq.; Boyce, 1975a, pp. 23 sqq.; Kuiper, 1985). Informația lui Herodot (I, 131) despre divinitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiind cu certitudine indo-iraniene (despre ahura și da¶va În general, cf. Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 189 sqq.; Boyce, 1975a, pp. 23 sqq.; Kuiper, 1985). Informația lui Herodot (I, 131) despre divinitățile persane reflectă, desigur, o situație arhaică și deci un panteon care s-ar putea defini ca fiind indo-iranian: soarelui, lunii, pământului, focului, apei, vânturilor, sau chiar Întregii bolți cerești le corespund numeroase zeități atât În India (cf. Gonda, 1962, pp. 65 sqq.), cât și În Iran, unde sunt atestate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pp. 177 sq.). Desigur, nu este lipsit de semnificație faptul că tradiția zoroastriană Îl prezintă pe Indra ca arhidemon prin excelență: aceasta este urmarea condamnării da¶va și a exponentului lor cel mai ilustru. Alături de el, Între divinitățile comune ale panteonului indo-iranian, se află asemenea demonilor da¶va (Gray, 1929, pp. 181 sqq) și alte zeități care, În India, au avut o soartă foarte diferită: Saurvaxe "Saurva" (Œarva) și N³nhaithyaxe "Na>nhaithya" (cei doi N³satyaxe "Na>satya" indieni) (cf. mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reprezinte, după un timp, victima, preotul și zeul jertfei zoroastriene (Zaehner, 1961, pp. 93, sq.; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 95). Panxe "Pan"teonului iranian Îi mai aparțin și alte divinități, amestecate printre yazataxe "yazata" zoroastrismului, care nu au paralele clare În panteonul Indiei antice, deși, cel puțin parțial, nu par să se sustragă unei posibile și utile comparații indo-iraniene. Printre acestea trebuie menționate Fravașixe "Fravași" și Khvarenahxe "Khvarenah" cărora li s-au dedicat două dintre cele mai importante yașt din Avesta. Numele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rădăcina, iar g¶tșg este rodul (cf., mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.3). Pentru importanța pe care doctrina celor două existențe o are În privința conceperii Nemuritorilor Buni, trebuie luat În considerație și faptul că aceste abstracții-entități corespund, În sistematizarea panteonului și a pandemoniului (probabil, În mare măsură, opera teologilor care i-au urmat lui Zoroastruxe "Zoroastru"), elementelor omoloage din creație; ba mai mult, În existența spirituală se opun simetric. Acest fapt se datorează naturii lor doar spirituale sau imposibilității care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu este Însă vorba nici despre un proces evolutiv, nici de o reformă, ci mai de grabă despre o revoluție propriu-zisă) este respingerea unei divinități ca Indraxe "Indra" (cf., mai sus, subcapitolul 1.2), cel mai ilustru dintre devaxe "deva" panteonului vedic, căruia, În mod semnificativ, i se adăuga epitetul divin și eroic adhrigu, „puternic, ne-slab, non-dhrigu” (cf. avesticului drigu, În G³th³ sau drighu), și care se afla În centrul unui complex ritual și mitologic, În cadrul căruia jertfa animal și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celei greco-bactriene mai la est, a imperiilor part și sasanid, a cuceririlor arabă și mongolă, a hegemoniilor locale ale stăpânitorilor islamici turci și persani, până la comunitățile zoroastriene din Iranul modern și India, mai Întâi colonială și apoi independentă. 2. Teologia: panteonul și pandemoniultc "2. Teologia \: panteonul și pandemoniul" Teologia zoroastriană este dominată de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" (În limba pahlavi, Ohrmazdxe "Ohrmazd"), zeul suprem, unic În G³th³, creator a tot ceea ce există În viața materială, cauza ultimă a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a imperiilor part și sasanid, a cuceririlor arabă și mongolă, a hegemoniilor locale ale stăpânitorilor islamici turci și persani, până la comunitățile zoroastriene din Iranul modern și India, mai Întâi colonială și apoi independentă. 2. Teologia: panteonul și pandemoniultc "2. Teologia \: panteonul și pandemoniul" Teologia zoroastriană este dominată de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" (În limba pahlavi, Ohrmazdxe "Ohrmazd"), zeul suprem, unic În G³th³, creator a tot ceea ce există În viața materială, cauza ultimă a victoriei Binelui asupra Răului. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și creatorul unor divinități minore, pentru care calificativul divin nu este folosit, În Iranul antic, În sens strict, ci mai degrabă ca baga, „zeu” În Iranul antic (Boyce, 1975a, p. 196). În Avesta târzie, Ahura Mazd³ domină un fel de panteon bogat și complex, compus dintr-un grup de entități demne de cult (yazataxe "yazata"), care au un statut oarecum intermediar Între cel de divinități autentice ( În unele cazuri este vorba despre divinități ale unui așa-zis „păgânism” prezoroastrian sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
par să constituie adevărate inovații ale noii religii - În cazul specific al unui stăpân al rugăciunii, protector Împotriva răului, a impurității și a morții, judecător al inimilor În lumea de „dincolo” (cf. Kreyenbroek, 1985) - ocupă o poziție bine reliefată În panteonul compozit zoroastrian și divinități precum Mithraxe "Mithra" (În limba pahlavi, Mihrxe "Mihr") și An³hit³xe "Ana>hita>" (În limba pahlavi, Anahșd) care, Împreună cu Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", se găsesc În vârful ierarhiei divine, atât În zoroastrismul ahemenid cât și În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
originea - Într-un mod Încă neclar, probabil din cauza legăturii cu răspândirea doctrinelor astrale și astrologice - religiei misterice, care la sfârșitul secolului I d.Hr., s-a afirmat În Imperiul Roman (Cumont, 1913; Vermaseren, 1959; Turcan, 1981; Beck, 1984). Deosebit de importante În panteonul zoroastrian sunt și alte entități divine sau angelice, cum ar fi Verethraghnaxe "Verethraghna", yazataxe "yazata" victoriei (În limba pahlavi, Wahr³mxe "Wahra>m", În persană, Bahr³mxe "Bahra>m"); Da¶n³, yazata (feminină) a Religiei (Însă numele Înseamnă propriu-zis „viziune”, iar conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pp. 16 sq., 90; Benveniste, 1970). Universul răului este totuși plin de entități demoniace care contaminează existența materială (ga¶thya, În limba pahlavi, g¶tșh). La fel ca În cazul angelologiei, și În ceea ce privește demonologia, zoroastrismul este o religie foarte prolifică: panteonul și pandemoniul se Înfruntă aproape În oglindă, Într-o analiză minuțioasă a puterilor, a forțelor, a influențelor benefice sau malefice care pătrund În toată creația și În toate manifestările sale. Da¶va, la fel ca tovarășii lor druj, locuiesc În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
persan antic, destul de bine atestat, dar incomplet. De asemenea, este atestat, din epoca primului imperiu persan, și un calendar religios, cu referințe clare la teologia zoroastriană. Acest calendar stabilește o legătură specială Între fiecare lună și o anumită entitate din panteonul zoroastrian: Fravașixe "Fravași" (martie/aprilie), Așaxe "Așa" (aprilie/mai), Haurvat³txe "Haurvata>t" (mai/iunie), Tiștrya (iunie/iulie), Ameret³txe "Amereta>t" (iulie/august), Khașathra (august/septembrie), Mithraxe "Mithra" (septembrie/octombrie), Apele (octombrie/noiembrie), Focul (noiembrie/decembrie), creatorul Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru credincios, esențialul era să găsească zona corespunzătoare nevoii pe care o avea În clipa respectivă; numele zeului care se ocupa de ea fiind o problemă de importanță secundară. 2. ZEII PRIMEI FUNCȚIITC "2. ZEII PRIMEI FUNCȚII" Structura tripartită a panteonului indo-european este foarte bine conservată În India antică. În ceea ce privește funcția sacrală, o trăsătură deja tipic indo-europeană, ea era deținută, complementar, de două divinități majore; În India acestea sunt Varuna și Mitraxe "Mitra". Nu este vorba Însă despre o simplă dublură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
demonilor (da¶va) și a rămas pentru totdeauna acolo, fapt atestat de două texte târzii (Vd. X, 9 și XIX, 43), fără a mai fi recuperat printre zeii zoroastrismului ulterior, cum s-a Întâmplat cu alte figuri, mai norocoase, ale panteonului inițial indo-iranian (nu este cazul să presupunem, asemenea lui Gnoli ș1980ț, că Indra ar fi fost exclus deja din panteonul iranian prezoroastrian). În locul său apar două figuri divine. Una dintre ele este Vayuxe "Vayu", ușor de comparat cu vedicul V³yuxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
43), fără a mai fi recuperat printre zeii zoroastrismului ulterior, cum s-a Întâmplat cu alte figuri, mai norocoase, ale panteonului inițial indo-iranian (nu este cazul să presupunem, asemenea lui Gnoli ș1980ț, că Indra ar fi fost exclus deja din panteonul iranian prezoroastrian). În locul său apar două figuri divine. Una dintre ele este Vayuxe "Vayu", ușor de comparat cu vedicul V³yuxe "Va>yu". Acesta din urmă era propriu-zis zeul Începuturilor (care poate fi deci comparat cu latinul Ianu, cf. Dumézil, 1947
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]