8,062 matches
-
practic lucrurile În cazul nostru. În centru Marii Spiralei se afla Christina. Ea ținea În mînă cristalul de cuarț În formă de piramidă, primit de la Joanna-Jeni, și anume, cu vîrful piramidei Îndreptat spre Polul Sud. Între timp, problemelor cauzate de pantofii prea strîmți li se adăugase și o migrenă, nu foarte puternică, dar care Îi provoca oarecare amețeală Însoțită de febră, și o făcea să țină ochii mai mult Închiși. La spatele ei, Joanna Jeni alesese să stea Pablo, În speranța
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de metru deasupra pămîntului; părea că o ține fără nici un efort de creștet sau de păr, dar palma mîinii lui abia dacă o atingea și nici măcar nu era Închisă. Și atunci - cum o ținea? Ea scăpase cristalul din mînă, iar pantofii Îi căzuseră din picioare; trupul fragil, eliberat de propria povară, se legăna ușor ca o foaie de hîrtie, totuși fața, Îmbujorată și fierbinte, Îi era veselă, sau În orice caz zîmbea; de fapt Își zîmbea sieși, ca un copil care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu Kiki de mînă. CÎnd ajunseră foarte aproape, Kiki se desprinse de lîngă Marychka, alergă la Christina și o trase de marginea fustei În jos. — Mami, mami, unde pleci? — Kiki, unde ai fost? Întrebă Christina, Îngrijorată. — Doamnă, v-au căzut pantofii, observă Marychka. — Da, da, mă strîngeau cam tare. Mi-i pun imediat. Și deodată Începu să plouă, iar cineva spuse la Întîmplare: asta e ultima ploaie. Apoi se risipiră care Încotro, tăcuți, grăbiți, mînați de o teamă tulbure; treptat, terenul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de sînge amintind de viitura unui fluviu ieșit din matcă, iar traveling urile urmăreau insistent dîrele lucioase, uscate, pînă În cele mai ascunse cotloane ale Încăperii, sub canapea sau strecurîndu-se pe sub ușă, pe hol și mai departe. O pereche de pantofi se Încleiase, de asemenea, În balta de sînge Închegat din jurul ei, În timp ce vocea expertă a comentatorului explica pe un ton Însuflețit că aceia erau chiar pantofii victimei. Era aproape incredibil ca dintr-un singur corp omenesc să fi curs atîta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sub canapea sau strecurîndu-se pe sub ușă, pe hol și mai departe. O pereche de pantofi se Încleiase, de asemenea, În balta de sînge Închegat din jurul ei, În timp ce vocea expertă a comentatorului explica pe un ton Însuflețit că aceia erau chiar pantofii victimei. Era aproape incredibil ca dintr-un singur corp omenesc să fi curs atîta sînge. Și totuși, imaginile, oricît de crude, nu puteau fi contestate. Ele multiplicau la nesfîrșit dimensiunile tragediei, susținute din off de comentariul precis și competent care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
am fi certat. Apoi, cînd am ajuns aproape de capătul aleii și urma să o luăm la stînga, către Palatul Elisabeta, el s-a oprit, a rămas cîțiva pași În urma mea. Am avut impresia că i se desfăcuse un șiret de la pantofi și am așteptat cîteva momente fără să mă Întorc. Chiar și acum, cînd scriu aceste rînduri, mă Întreb dacă n-a fost totuși o iluzie optică, o proiecție a imaginației mele, provocată de dorința ca lucrurile să se fi petrecut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
siguranță, dînd să deschidă. — în politică e la fel ca-n viață, nu-ți iese întotdeauna exact ce ți-ai propus, zice domnul Președinte. — Ei, și acum ce facem? întreabă Petrică, dînd semne de nerăbdare, uitînd să-și mai șteargă pantofii pe preșul întins în fața ușii, grăbit să intre la căldură. — Sîntem abia pe 14, își amintește Monte Cristo. — Bună seara, săru’ mîna, salută respectuos Sena, plimbîndu-și din nou ochii pe capotul doamnei Mina. Frig al naibii, se gîndește, mai bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îl întrerupe intrigat taximetristul exact în clipa cînd automobilul trece prin dreptul unui semafor. Uite-i cum așteaptă să se facă verde ca să traverseze, izbucnește Roja către pietonii care stau ca niște jaloane pe marginea trotuarului, fuste, pantaloni, ciorapi, sandale, pantofi, adidași. Am înțeles că totul ține doar de atitudine, se face taximetristul că pricepe trăgînd brusc de volan într-o parte ca să evite o gură de canal descoperită. N-ai înțeles o iotă, nu se lasă prostit Roja. O atitudine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pune de-o beție pe cinste, zice Roja. — Altă tîmpenie pe care Bătrînul a învățat-o la pîrnaie, zice Părințelul aducîndu-și aminte de articolul „La mîna altora“ din ziarul Viața militară, scris de un condei îndrăzneț cu mulți ani înainte. — Pantofi și țoale, o ține Curistul pe a lui, serate, sindrofii, chermeze, să le scoți din casă la fiecare sfîrșit de săptămînă, să-ți pape banii, asta e plăcerea lor, ia spune-mi pe cinstite, Părințele, mătăluță încă nu ți s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se întrebe, făcînd cu greu față ispitei de a-și întoarce măcar o clipă privirea peste umăr, chiar și cel mai bun prieten se poate transforma în cel mai mare dușman într-o situație atît de tensionată, lovește cu vîrful pantofului o pietricică desprinsă din caldarîm, pe cine cred ei că fraieresc cu focurile astea de artificii de care nici un copil nu s-ar speria? Simte cum pașii îl poartă într-o direcție greșită, abia acum îți dai seama că tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lucrurile, spune Roja. Degeaba, pentru că tot nu mă convingeți, adaugă. Angelina o aștepta rezemată de gardul Cișmigiului, chiar în fața Primăriei, netezindu-și cutele fustei care-i venea pînă sub genunchi. Cît de bine arată pe tocuri, își spuse privindu-i pantofii de la distanță, iuțindu-și pașii, făcîndu-i semne cu mîna prin aer ca să-i atragă atenția. Se îmbrățișară, se pupară pe obraji, de cînd nu se mai văzuseră? Un an? Aproape doi? Chiar că nu mai conta. Ce bine că se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
arde vouă, cine e? Să știi că nu scapi de mine pînă nu-mi spui cine e prospătura, îl amenință, ca să mă pot ocupa de amîndoi așa cum se cuvine. Mă simt penibil, îi răspunde Roja cu sinceritate, privindu-și vîrfurile pantofilor, nodurile șireturilor, punînd capăt scenei, zău că n-am timp de prostii din astea, de discuții de doi bani, îi mărturisește verificîndu-și curelușa ceasului de la încheietura mîinii, sînt în întîrziere, băieții mă așteaptă deja, ca să nu mai vorbim că în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai mare pricopsindu-se cu Părințelul. Cînd ajungea în fața blocului în care locuia se oprea de fiecare dată să-și tragă sufletul copleșită de greutatea bagajelor ticsite cu marfă. O dureau genunchii, gleznele, îi venea să-și arunce cît colo pantofii cu toc și s-o ia pe scări în sus în ciorapi. Nu putea să nu se gîndească la Părințel, care o aștepta sus la căldurică, trîndăvind, uitîndu-se la Milionarii de la Miezul Nopții sau citind Libertatea. Asta numai viață nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
știam despre el: el era negru și ea spunea că Îl iubește. N-am putut să ne abținem, să-i punem capăt vieții. S-a Întîmplat cînd eram cu ea, Îmbrăcat cu hainele ei. În clubul ăla, purtîndu-i țoalele cu pantofii ăia mari pe care i-am făcut pe comandă specială la magazinul din Newcastle. Golanii ăia s-au pus pe puțoi și i-au tras șuturi pînă l-au lăsat fără cunoștință. Noi n-a trebuit decît să terminăm treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cuprindă cu ochii și limpezimea și măreția cosmică. Își dă seama că n-a zburat niciodată cu avionul. dar, poate, cine știe? Acest ultim gând Îi dă un fior de tainică bucurie, pe care imediat și-o reprimă. Își simte pantofii mizeri, cu tălpi groase din cauciuc, Încălțați pe picioarele goale, ca pe niște pietre de moară care-i macină sângele. Trupul abia mai poate purta hainele, dintr-odată și ele foarte grele. Șuieratul trenului Îl trezește din amorțire. Însfârșit, câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Împreună cu un ceas Vacheron Constantin și trei cocoșei de aur, moștenite de la bunicii paterni, chiar sub fereastra colonelului de securitate, care-ți era vecin. Primăvara, când au săpat pământul ca să sădească flori le-au găsit Îngropate Într-o cutie de pantofi. Biblia purta pe ultima copertă inițialele tale scrise mărunt cu un creion și ai făcut trei ani de pușcărie Într-o celulă igrasioasă, bătut sistematic de anchetatori. Ai fost eliberat la o amnistiere nesperată, dar n-ai mai putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i privi ca pe niște actori ăntr-o piesî de teatru. Ema avea o șuvițî de sănge ănchegat, care-i ieșea din colțul stăng al gurii și coborăse pe găt. Era singurul semn a ceea ce suferise. A, și-i lipsea un pantof, dar nu-mi mai aduc aminte dacî era stăngul sau dreptul. Tata ăn schimb avea chipul schimonosit și brâzdat de tâieturi adănci, iar pârul ăi era nâclâit de sănge. O fășie din sacoul gri, elegant, ți lipsea cu tot cu buzunare. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și Îndepărtați din când În când de felcerul roșcovan. Kawabata a fost În fine, Închis și cusut ca un sac, spectacolul terifiant s-a Încheiat de data asta cu o Înjurătură a medicului legist care și-a pătat cu sânge pantofii. Se așează În mașină, pe scaunul șoferului, cu picioarele Înafară, pe pământ și Începe să scrie ceva, pe genunchi, Într-un fel de registru. Certifică probabil, rezultatul autopsiei. -Hei, tu de colo, cum Îl cheamă? Antoniu Își dă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ard mâinile de atâta scris, au luat foc, și din ele flăcările se Înalță spre cer dicolo de șandramaua lui Ben, care cântă la muzicuță toată ziua, pentru că ori cum, ceva mai bun nu are de făcut. Are cârje noi, pantofi noi, și șosete noi, ceas de mână nou. Totul e nou la el, cred că și creierul, chiar și cu-vin-tele-s noi, nu mai dă nici bună-ziua, pentru că n-a găsit pentru asta, un cuvânt nou, În schimb femeia lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cețoasă, luând treptat forma unei seri ce păstra încă un soi de abur luminos care nu reușise, nici măcar în miezul zilei, să fie cu adevărat lumină. Georgie oftă, se întoarse și își lăsă capul în poala mea. Era îmbrăcată, numai pantofii și ciorapii nu și-i pusese. — Când trebuie să pleci? — Pe la cinci. — Să nu te prind cumva că-mi umbli cu minciuna. Asemenea comentarii erau cele mai clare izbucniri ale laturii amare pe care ajungeam să o și uit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de lângă Hyde Park ne arătau drumul spre Knightsbridge și în lumina lor mi-am aruncat o scurtă privire spre însoțitoarea mea. I-am văzut umerii puțin aduși și apoi, dezvăluit doar pentru o clipă, spatele piciorului întors și încordat, un pantof solid cu talpa de crep, și curba durdulie a gambei acoperite de un ciorap tricotat, în dungi albe și cafenii, traversate de o cusătură neagră. M-am concentrat din nou asupra drumului. Cusătura arcuită îmi aminti doar pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu spatele de ușă și mă privi insistent, iar chipul ei trăda o concentrare calculată. Purta un costum verde închis care cândva, probabil, fusese considerat elegant și, îmbrăcată astfel, parcă arăta mai puțin rău decât ieri, la gară. Își lustruise pantofii cu bot pătrat. Părul scurt, drept și unsuros, îi înconjura fața palidă ca de ceară, cu trăsături evreiești, ca o perucă tunsă. Ochii înguști semănau cu două așchii negre. Mă întreb, zise ea, dacă vă dați seama câtă consternare le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
decât tine, spuse Antonia. Nici dacă ai vrea, n-ai izbuti să fii rău. Ai un caracter mult mai frumos decât fratele tău. Doamne, ce mult te iubesc! Mă îmbrățișă cu un gest teatral, ridicând puțin un picior încălțat în pantoful cu toc înalt. Am acceptat îmbrățișarea ei. — Și Palmer ce părerea avea despre giumbușlucurile tale cu Alexander? am întrebat peste umărul ei hotărât să o fac să sufere. S-a depărtat de mine și, pierzând ceva din aerul actoricesc, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pună la loc tabachera În care le ținea și să prelungească dulcea agonie cu Încă ceva minute - fumând Într-unul din scaunele de lângă geam, picior peste picior, astfel Încât soarele care apunea să i se prelingă pe fluierul piciorului și pe pantoful din piele neagră și lucioasă, ca uleiul de motor. Apoi va stinge vârful țigării pe marginea scrumierei și Îmi va rosti Încet numele. Țineam oare aceeași cămașă de noapte violetă cu care am Îmbrăcat-o cândva, trăgându-i cămașa peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Să ies din șifonier și să verific? Sau poate că imaginația Îmi juca feste? Eram cât p-aci să izbucnesc În râs, dându-mi seama de un lucru cât se poate de evident: Dora se Întorsese În vârful degetelor, cu pantofii În mână, ca să vadă cât aveam să rezist fără să-mi Încalc promisiunea! Mi-am Încleștat pumnii și mi-am Închis ochii, reușind astfel să mai rămân calm un pic. La un moment dat Însă n-am mai putut suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]