1,639 matches
-
Acum vedea că nu erau negre, ci mai curând maronii-cenușii. Se apropiară și mai mult. — Vaaaiiii, tremuuur, tremur acum. Și mai aproape. Foarte aproape. Cel mai mare dintre animale se opri la câțiva pași distanță și se uită la Gerard. Papagalul nu se clinti. După câteva secunde, animalul masiv se apropie puțin. — Poți să te oprești chiar în clipa asta, domnule! Animalul se opri instantaneu și chiar făcu câțiva pași înapoi. Celelalte animale din grup se retraseră și ele. Păreau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Gerard, din ce în ce mai aproape ... Creatura mirosea groaznic. Nasul lui era doar la câțiva centimetri depărtare ... Gerard se aplecă și îl ciupi tare pe animal de nasul moale. Creatura urlă și sări în spate, aproape doborându-l pe Gerard de pe stinghia lui. Papagalul își recăpătă echilibrul. — De fiecare dată când te întorci, să te aștepți să mă vezi, spuse Gerard. Pentru că, la un moment dat, te vei întoarce, iar eu voi fi acolo. Și te voi ucide, Matt. Animalul se întinsese la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu le păsa de asta. — Ascultați proștilor, sunteți în pericol, nu vedeți? Sunt pe urmele voastre, sunt pe urmele noastre, ale tuturor! Dar vocile păreau să nu mai aibă efect. Animalele continuau să înainteze, încet. Unul sări în spatele lui Gerard. Papagalul întoarse capul, ca să se uite. Nu era deloc bine. — Întoarce-te acolo unde ți-a fost cândva locul! Gerard bătu din aripi din nou, nervos, dar se părea că anxietatea îi dădea mai multă forță, pentru că se înălță puțin de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
atât de surprins, încât nu răspunse, privindu-l cu ochii mari. — Să mergem, scumpule, zise Dolly. E doar o pasăre. — Doar o pasăre! spuse pasărea. Cui îi spui tu pasăre? — Chiar că vorbești mult, zise Jamie. Iar tu, nu, răspunse papagalul. Cine sunt oamenii ăștia. De ce te țin? — Nu îl ținem, zise Dolly. — Hei, domnilor, doar nu încercați să-mi ucideți fiul, nu? spuse pasărea. — Oh, Iisuse, zise Vasco. — Oh, Iisuse, spuse pasărea, imitându-i perfect vocea. Cum te cheamă? — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
iar cărarea era umbrită. Pe lângă cărare curgea un pârâiaș. Auziră o voce spunând: — Sal’tare din parcare, gașcă. Henry ridică privirea. — Ce a fost asta? — Eu. — E o pasăre, zise Henry. — Scuzați, numele meu e Gerard, spuse pasărea. — Oh, un papagal vorbitor, zise Alex. — Numele meu e Jamie. Bună, Jamie. Eu sunt Gerard. Bună, Gerard, zise papagalul. Alex înțepeni, uluită. — E vocea lui Jamie! — O cunoști pe mama mea? spuse pasărea, cu o voce identică cu a lui Jamie. — Jamie! Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
parcare, gașcă. Henry ridică privirea. — Ce a fost asta? — Eu. — E o pasăre, zise Henry. — Scuzați, numele meu e Gerard, spuse pasărea. — Oh, un papagal vorbitor, zise Alex. — Numele meu e Jamie. Bună, Jamie. Eu sunt Gerard. Bună, Gerard, zise papagalul. Alex înțepeni, uluită. — E vocea lui Jamie! — O cunoști pe mama mea? spuse pasărea, cu o voce identică cu a lui Jamie. — Jamie! Alex începu să strige în grădină. — Jamie! Jamie! Și auzi, din depărtare: — Mamă? Dave o luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cântecul, spuse studentul. — Ce este? întrebă Henry. — De la Eurovision. Gerard, tonurile. În cele din urmă, Gerard repetă tonurile. Studentul formă tot numărul. La prima încercare nimeri la Paris. Răspunse o femeie. — Scuzați-mă, spuse el în franceză, cunoașteți cumva un papagal cenușiu pe nume Gerard? Femeia începu să plângă. — Dați-mi-l să vorbesc cu el, zise ea. Se simte bine? — E foarte bine. Ridicară telefonul spre stinghia lui Gerard și acesta ascultă vocea femeii. Dădea din cap, agitat. Apoi, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
subtilă, dar ușor de recunoscut, de superioară umanitate. Cipriano Algor își întoarse furgoneta spre strada din dreapta, paralelă cu centrul, în timp ce se gândea că nu, nu se poate, centrul nu primește nici câini nici pisici, acceptă cel mult păsări de colivie, papagali, canari, sticleți, mierle, și bineînțeles pești de acvariu, mai ales dacă sunt tropicali, din cei care au exces de aripioare, dar nu pisici, câini cu atât mai puțin, asta ar mai lipsi, să-l lăsăm din nou pe bietul Găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dragostei, înăbușindu-și în această plăcere decepțiile pentru gloria pierdută. Până când femeile au luat-o, ca și în cazul meu, pe urma gloriei. L-au părăsit și ele. Atunci Dodo s-a angajat la un restaurant. Bietul Dodo. Ca un papagal...” De ce ca un papagal, n-am înțeles. Anton fusese judecător. Cum auzea de o ceartă se și înființa. Punea întrebări, cerea lămuriri, vroia să-și formeze o părere. Îi plăcea să-și aducă aminte câte fleacuri îi influențaseră altădată sentințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
această plăcere decepțiile pentru gloria pierdută. Până când femeile au luat-o, ca și în cazul meu, pe urma gloriei. L-au părăsit și ele. Atunci Dodo s-a angajat la un restaurant. Bietul Dodo. Ca un papagal...” De ce ca un papagal, n-am înțeles. Anton fusese judecător. Cum auzea de o ceartă se și înființa. Punea întrebări, cerea lămuriri, vroia să-și formeze o părere. Îi plăcea să-și aducă aminte câte fleacuri îi influențaseră altădată sentințele. „Cei din sală își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Martei, am încercat să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: „E un cerb! E un cerb!” Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: „Nu pe-acolo, pe aici”. Era tata. Avea buzele vopsite cu roșu și făină pe față. „Ți-am spus, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar vrea să revină pe pămînt. — Tipul cu ciocănitul, ce spun picioarele mele despre el? — În realitate el ești tu, spune Îngerul cu voce moale, concentrîndu-se. Mergi pe drumul lui, dar v-ați rătăcit, amîndoi. Grăiește ca un bilețel de papagal. Și se Înșeală, crede el. Nu numai că nebunul nu e el, ba o să-l și strivească sub talpă ca pe un gîndac. Scîrț! — Cum adică el e eu? Wakefield Își pierde răbdarea cu toată poezia asta. — Restaurarea, renovarea, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
singură afară, s-a dus. E jale cu vrăbiuțele, intră. Am văzut la emisiunea lui Adreea Marin că unui copil i-a zburat porumbelul și un vecin n-a mai vrut să-l dea înapoi. I-a dat Adrea alt papagal, și așa e ea papagală... mi-e atipatică rău femeia asta, cu toate că ajută, face bine. Seara dăm drumul la teveu. Cum să vă spun eu, a învățat și Adrea niște cursuri și are invitați din Spania, din Mexic și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aduceam bani acasă. Și ei dormea toată ziua. Decât se scula, mânca, bea cafea toată ziua, se ducea pe la buticuri d-astea, bârliga p-ăla și p-ăla, matoi. Pornea scandal și eu mă duceam și munceam pe șantier. Eram papagalul. Aveam casă în Giurgiu și ziceam să iau o fată și să plec acolo, dar a început mama vitregă să mă dea în primire la Poliție pe ce făceam. Și-a venit poliția... Amenzi peste amenzi, bătăi, îmi dădea bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
autorilor de avangardă. În revistele înființate de poet vor fi publicați majoritatea lor: de la Urmuz, pe care îl „debutează” în Cugetul românesc, pînă la Geo Bogza, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Jonathan X. Uranus ș.a., găzduiți consecvent în liliputana Bilete de papagal (revistă al cărei format este, el însuși, „avangardist”), chiar dacă Arghezi se va ține la distanță de militantismul dogmatic al radicalilor care îl „curtează”. În aceeași perioadă, Guillaume Apollinaire, „critic de direcție” al noilor orientări plastice franceze (purism, orfism, futurism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în linia picturii lui Francisc Șirato. Ea se va accentua după război, odată cu opțiunea „gîndiristă” a autorului (volumele Lîngă pămînt și Cartea țării sînt emblematice, deși autorul va continua să publice la reviste nonconformiste, de la Contimporanul la arghezienele Bilete de papagal...). După cum a observat Ov. S. Crohmălniceanu, și literatura lui Mateiu Caragiale își are rădăcinile în stilul Art Nouveau (filtrat prin bizantinism)... Articolele programatice ale lui Adrian Maniu de dinaintea Primului Război Mondial: „Cicatrizarea rănilor de lance pe pavăza lunii“ (în Noua revistă română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că nu se poate constata după un singur desen dacă ai talent”. Ceva mai jos, amicii din Zürich sînt ținuți la curent cu „ultimele știri” din țară: „Rahat. Iser pregătește o nouă expoziție. Eu public un volum/ 12,250 p. Papagalul sfînt (nuvele). Trimiteți-mi încă două plachete și Dada. Fac reclamă inutilă. Vă sărut”. În ciuda bravadei, Vinea nu va publica însă niciodată un volum cu acest titlu. El se referă aici — probabil — la materialul din Descîntecul și Flori de lampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai publica și alte articole pe această linie - bunăoară, „Gînduri spre o mai limpede înțelegere a problemei mîntuirii“ de Marcel Avramescu, alias urmuzianul ezoterist Jonathan X. Uranus, alias viitorul preot ortodox Mihail Avramescu (colaborator la Ulise, Radical și Bilete de papagal, dar refuzat pentru „confuzie epigonică” la poșta redacțională a revistei unu). Interferențele dintre avangardă și Weltanschauung-ul „noii spiritualități” devin, oricum, tot mai numeroase. Și nu doar la Contimporanul. Este suficient să amintim cunoscutul articol-manifest din unu al ortodoxistului Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
discursul de legitimare al „contimporanului” Ion Vinea... Tudor Arghezi, „botezătorul” Postum, Urmuz intră cu adevărat în atenția publicului printr-un mic scandal de presă, înscenat - postum - de către nașul său literar Tudor Arghezi. Acesta acuzase, într-un „medalion” din Bilete de papagal, I, nr. 16, 19 februarie 1928, un presupus plagiat după Urmuz în cazul piesei Omul cu mîrțoaga de George Ciprian. Avizat, dramaturgul îi va răspunde cu umor, semnînd... Demetru Dem. Demetrescu-Buzău... „Scandalul” - foarte probabil regizat de cei doi, cu secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sora lui Sașa Pană) pînă la autori afini precum Jacques G. Costin, Grigore Cugler sau Jonathan X. Uranus. Acuzat de epigonism, ultimul va simți nevoia să se delimiteze de model („Către Ionathan X. Uranus, autorul lui Totog”) în Bilete de papagal, nr. 435, 11 iulie 1929, p.3., apud. Ionathan X. Uranus, În potriva veacului. Textele de avangardă (1926-1932), ediție îngrijită de Mariana Macri și Dorin-Liviu Bîtfoi, Ed. Compania, Buc., 2005, pp. 126-127; textul, semnat Ionathan X. Uranus, Polițist, are următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însemnat o serie de lămuriri și alte date despre omul și opera urmuziană, notîndu-și-le pe pagina de gardă a cărții” (op.cit., pp. 411-412). Într-o scrisoare din 1937 către același Sașa Pană, pictorul Dimitrie Vârbanescu — fost colaborator al Biletelor de papagal, aflat pe atunci în Franța — afirmă că prietenii săi (printre care Jean Giono) „au fost așa de agreabil surprinși” de textele lui Urmuz, încît au proiectat o traducere completă a operei acestuia. Tot în 1937, Ion Biberi își publică eseul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eu îi spun lui Tomoe-san au revoir. Atât Takamori, cât și Tomoe, au insistat să mai stea la ei. Gaston a ascultat politicos, cu capul plecat, iar apoi a răspuns: — Mulțumesc, mulțumesc, dar eu... A continuat să repete ca un papagal „dar eu...“, însă nu s-a simțit în stare să continue. — Gas, spui că vrei să cunoști mulți japonezi, dar poți face asta și dacă stai la noi. Takamori încerca să-l convingă să nu plece. Da, așa e, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nesfârșită, o cameră de joacă și atâtea gânduri frumoase pentru el. Dar când doamna baby-sitter Îi descărcase la Palazzo Lancillotti și ajunseseră și invitații, iar magul Îmbrăcat În negru Începuse să facă să dispară și să reapară iepurași albi și papagali vorbitori, ei bine, de când Începuse petrecerea, Camilla fusese sechestrată de un roi de fetițe roz ca niște confeti, care o trăgeau dintr-o parte În alta. În ceea ce-l privește pe viteazul prinț Nikor, acesta făcea slalom prin salon Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
privește pe viteazul prinț Nikor, acesta făcea slalom prin salon Încercând diverse manevre pentru a se apropia de prințesa Althea, dar nu reușea. — Ce meserie are tatăl tău? se informă Carlotta În timp ce magul introducea Într-o cutie iepurașii dresați și papagalii vorbitori. Patru animatori Îmbrăcați În clovni săreau de jur Împrejur, strigând că acum trebuiau să formeze două echipe, căci Începea vânătoarea de comori - chinuindu-se de mama focului, căci cei șaptezeci de copii, vrăjiți de iepurași și de papagali, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și papagalii vorbitori. Patru animatori Îmbrăcați În clovni săreau de jur Împrejur, strigând că acum trebuiau să formeze două echipe, căci Începea vânătoarea de comori - chinuindu-se de mama focului, căci cei șaptezeci de copii, vrăjiți de iepurași și de papagali, nu mai ascultau, iar În salon confuzia creștea la un nivel alarmant, periculos pentru siguranța frescelor și a prețiosului parchet. — Po-po-polițist, se bâlbâi Kevin cu greu, căci orice aluzie la existența tatălui său Îi crea ostare de panică, ce Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]