2,874 matches
-
recunoaste decât vag, un Apărător din grupul spadasinilor de elită, care se antrenau Într-un loc special din tabăra de la Tudora. În schimb, Îngerul Îl cunoștea foarte bine. - Alexandru... Nu intra În panică. Vom scăpa de aici! Îi spuse repede, parând lovitura unui iatagan. La semnalul meu treci lângă zid, urci pe balcon și ieși pe acoperiș! Ai o scară pregătită! Apărătorul atacă scurt ienicerul din stânga lui, pe care Îl ucise din două rotiri iuți de sabie, dezechilibră un altul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru are tot mai puține șanse... Sunt acolo sute de achingii. - Urmărește-l pe Alexandru. Descrie-mi gesturile și efectele. - Până acum e atacat doar din față. Dar alți akingii vin din spate. Lovește de sus cu sabia. Un achingiu parează cu iataganul și se rotește, Îl atacă pe Alexandru jos, lateral... Alexandru blochează cu buzduganul, face un pas la stânga, lovește cu spada, nimerește În platoșă, rotește brațul stâng... - Așa, copile... - Izbește cu buzduganul... din capul achingiului nu mai ramâne nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dintr-o coadă legată la spate. Fără chip. Fără anatomie. Fără oase. O făptură de fum, care se mișca asemeni vântului, dispărea, reapărea, despica spahiii cu lovituri mai repezi decât privirea putea să Înregistreze, se rotea, făcea salturi neașteptate, nu para nici o lovitură. Dar ochiul exersat al pictorului remarcă un alt lucru ciudat. Stilul de luptă al Umbrei era făcut din linii drepte și din zigzaguri exacte, ca niște forme geometrice. Așa ceva nu exista nicăieri. Nu era scrimă, nu era duel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
departe, spre dealurile Ilișeștilor. Înțelesese prea târziu. Nu era vorba de o bătălie adevărată. Era vorba de asasinarea domnitorului. Ștefănel se afla la patru sute de pași și se apropia uluitor de repede. Voievodul lupta cu trei ieniceri. Erina reuși să pareze o lovitură de iatagan venită deasupra capului și, cu mișcarea Învățată de la căpitan, răsuci Încheietura și tăie scurt Încheietura gâtului. Ienicerul se prăbuși. Cercul În jurul voievodului se stângea. O mie două sute de pași. Prea departe pentru atac cu săgeți. Ștefănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zice că tu ești ,,de la țară". Văd eu că povestea de anul trecut, cu Mika-Le în rolul "fiicei blestemate", îți era mai pe gust. N-ai instincte materne. Poate mai găsim la dosarul lui Mika-Le o poveste ca să ți se pară drumul mai scurt. Mini, în adevăr, începuse a da semne de nerăbdare. - Povestea mică și veche cu un popă catolic caterisit de Mika-Le. E o faptă, cum vezi, ortodoxă. Știi că a învățat un timp la Notre-Dame. Monseniorul avea, pare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pat și să aștepte ca această senzație să dispară. Din nefericire, starea de rău se accentuează. După o oră, îl apucă o durere cumplită de cap, greu de neluat în seamă, și-o venă începe să-i pulseze între sprâncene, parând să răspândească vestea morții sale iminente, sub forma unui tatuaj crestat direct în scalp. După două ore, deși băuse mai multe pahare cu apă, bagă de seamă că-i e foarte cald, că are febră. Își trece degetul peste buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
evidente. — Vă rog! îi imploră el. Vă rog, lăsați-mă înăuntru! De partea cealaltă, paznicul mârâie la el să dispară. — Vă rog! Deschideți! Nici un răspuns. Unchiul meu, strigă cu glas tremurat, o să vină și o să vă biciuiască. Atunci o să vă pară rău. Spre încântarea lui, se aude cum este tras zăvorul și poarta albastră se întredeschide. Apare o mână care aruncă o fotografie sepia în praf. Apoi poarta se închide din nou. Pran ridică fotografia, continuând să lovească poarta cu pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și noi. 8. Și chiar dacă m-aș lăuda ceva mai mult cu stăpînirea, pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărîmarea voastră, tot nu mi-ar fi rușine. 9. Zic așa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoșez prin epistolele mele. 10. "De fapt", zic ei, "epistolele lui sunt cu greutate și pline de putere; dar, cînd este de față el însuși, este moale, și cuvîntul lui n-are nici o greutate." 11. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
ale micului magazin din colț, numit „La Baba“, unde ne duceam să cumpărăm penare, penițe, gume, culori, tuș, caiete, unele mai tentante decât altele. — Cum era atmosfera culturală în Parisul acelei perioade? — Eram fericită, trăiam un adevărat vis, mă com param cu Alice în Țara Minunilor, dar trăirile ei erau pa lide pe lângă ce simțeam eu în acea epocă de glorie. Aveam o poftă de viață extraordinară în Parisul lui Sartre, al lui Simone de Beauvoir, în locul de naștere al existenția
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
izvorând din adâncul sufletului său. Suferință Mă doare și acum neîmplinirea Iar trupul meu nu are nici o vină, Atârna în idei dezamăgirea Cu lipsa mea acută de morfină. Mi-s brațele de vreme obosite Și nu mai pot să mai parez atacul, Iar zilele sunt frunze răvășite Și visele-s de sânge ca și macul. Iubirea mi-e corabie uitată Pe mările cu vânturi liniștite, într-unul din fiorduri ancorată La țărmul împlinirilor menite. Mă doare timpul și mă dor și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și alte produse pe care le cunoașteți foarte bine. E, cu ouăle cumpărate din Hală, făcea În felul următor: dacă nu erau destul de murdare, le mai mânjea el cu puțin nămol și cu găinaț, azvârlea Între ele un pai-două, ca să pară că taman le-a cules din cuibar, și le lega câte zece În ștergare țesute În casă. Le punea Într-un coș pe bicicletă și se pornea către școală, cam când știa el că trebuie să fie pauză. Bătea cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ori arma netotului și o lăudă: „Țeapănă, ca lumea!”. Vânătoarea pe Vale fusese plănuită de mai multe zile și Blondul (căruia unii Îi ziceau Ectoraș), deși Înspăimântat de ceea ce ar fi putut să i se Întâmple, nu putuse - ca să nu pară nevrednic să dea Înapoi. Ba chiar se pomenise că ațâța nerăbdarea vărului cu imaginea unui morman de guguștiuci vânați, răsturnat pe masa de sub șopron. Bunica ar fi fost din cale-afară de mulțumită și le-ar fi făcut ciulama și friptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arzătoare a telefonistei de a vedea nenorocita de centrală făcută praf și pulbere de o bombă -, Vieru se arăta un izvor nesecat de idei tâmpite, spre neliniștea și chiar spaima lui Ectoraș, care nu Îndrăznea să-l Îndărătneze ca să nu pară un papă-lapte: Încerca să prindă pe casă porumbei cu firimituri de pâine Înfipte În cârlige de pescuit, voia să opereze pisica pe burtă ca să vadă ce are Înăuntru, se punea ore Întregi la pândă Împreună cu Ectoraș În spatele vreunei haznale turcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Însă, de sărăcăcioasa Îngropare, pe când țiganca jelea cu fruntea În țărână, tractoristul care se fălea că se suia pe ea la fiecare drum pentru apă de băut nu știuse ce și cum să facă atunci când o văzuse prăvălită. Ca să nu pară atins de slăbiciune, spusese cumva cu o veselie miloasă: „Se duse și asta dracului pomană...”. Această Întâmplare - al cărei miez viu era copilul topit În Apa Morților și În care tractoristul căzuse mai mult sau mai puțin din nimereală - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mitsuhide. Cu o viteză alarmantă, toată zona fu înconjurată complet de soldați. Pe chipul lui Mitsuhide se putea citi prudența, iar în ochii generalilor se concentrase, foarte limpede, un avertisment fără cuvinte. Mitsuhide spuse: S-ar putea să vi se pară cam ciudat din partea mea că iau asemenea măsuri de prevedere când discut cu vasalii mei, și mai ales cu cei pe care mă bazez. Să nu interpretați greșit această acțiune; o fac numai în scopul de a vă dezvălui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cică ar duce-o ca-n sânul lui Avraam. Toate discuțiile din anul acesta, s-au învârtit în jurul sacului acela de bani, căruia politicienii și mai ales cei de la Finanțe, îi spun cu duioșie Buget (observați cu B mare, ca să pară mai rotofei). Cei de la Finanțe, într-un schimb de experiență cu șoferii din industria zahărului, au aflat o metodă infailibilă de a se înfrupta și ei din ditamai sacul. Așa cum șoferii, când transportau zahăr vrac în saci dădeau sacului doar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cuie, ce nu ar putea fi combătute de nimeni. Departe de individul cu pricina, ideea de dezbatere, ceea ce ar însemna conform cărții scrise, argument și soluție. Se folosește tot într-o veselie, comentariul-constatare, cu pretenție de intelectualizare, care ca să nu pară totuși prea pașnic și steril, este bine condimentat la articulații, cu înjurătura românească, izvorâtă din sfânta mânie proletară. Dar din păcate, acest mod dea privi lucrurile, este nepericulos pentru cei de sus și nici determinant a vreunei schimbări oarecare, deci
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
privire rapidă. ― Hai În cameră! O să-ți fac un rezumat, deși nu meriți. Ne-am tolănit amândouă pe patul Mariei, În timp ce eu tremuram de nerăbdare. Ea, În schimb, era perfect liniștită. ― Totul a Început acum două săptămâni. O să ți se pară o poveste clasică, mă preveni ea. ― Îmi plac chestiile clasice! am asigurato. ― S-a Întâmplat Într-o seară târziu, când alergam disperată să ajung acasă Înainte ca mama să se panicheze și să cheme poliția. Deși felinarele de pe stradă erau
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fie egumenul de Triah Svetâtile a-l trimte la sfintele lavre”. Auzi dumneata vorbă!: „de la care sfinte lavre călugării... toți așteaptă agiutori a avea de la această sfântă mănăstire”... Cu alte cuvinte, sfințiile lor - călugării de la Sfântul Munte - așteptau să le cadă para mălăiață în gură făra a ridica un deget pentru asta! Strașnică treabă!!! O vacă de muls pe gratis! Ba aveau și pretenții, din câte îmi amintesc, părinte. Cum o dai, cum o dregi, dar iar ai dreptate, fiule. Ca să shimbăm
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe lângă bucătărie. Unde, spre marea mea surpriză, Misty O’Malley spăla o cratiță uriașă. Pentru asta, fusese nevoită să se cațăre pe un scaun. Deși eram convinsă că nu era de fapt nici o nevoie și că o făcuse doar ca să pară dulce și neajutorată. Am regretat imediat că nu insistasem să-i ajut și eu la curățenie. întotdeauna am avut sentimentul că făceam totul taman pe dos. Dacă i-aș fi ajutat eu și nu Misty O’Malley, aș fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai mult decât propria-mi viață. Și, de când decupasem dintr-un ziar un articol despre modalitățile de vindecare a impotenței și-l lipisem pe dulapul șefului meu alături de o hârtiuță pe care scrisesem „M-am gândit c-o să ți se pară interesant“, simțisem că făcusem câțiva pași înainte pe calea șomajului. Cu toate astea, momentul în care am fost concediată n-a fost plăcut. Iar situația a devenit și mai puțin plăcută când am ajuns acasă și am găsit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a se lansa într-un nou asalt. Parcă mă jucam de-a invadatorii spațiali. Amintirile mă loveau ca niște proiectile. Erau din ce în ce mai dese și fiecare nou proiectil era mai umilitor și mai dureros decât cel dinainte. La început, le-am parat destul de ușor. Brigit plângând și implorându-mă să termin cu drogurile. Am distrus amintirea aia cu un PUF! împrumutând bani de la Gaz atunci când știam că era lefter, pentru ca apoi să nu-i mai returnez datoria. BANG! Trezindu-mă pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în secunda aia, James să vrăjească o gagică indie-rock, care i s-a aruncat probabil în brațe în timpul cântării din deschiderea concertului. Slăbiciunea lui pentru genul ăsta de tipe fusese unul dintre factorii care precipitaseră despărțirea noastră. — N-o să-ți pară rău, Claire, a exclamat Bea încântată. Să-ți iei rochia roșie, da? Rochia roșie? Bea a închis telefonul înainte s-apuc să zic că nu mă mai duc la petrecere. Asta fiindcă simțisem imediat duhoarea inconfundabilă a unei lipeli. * * * Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Randall. Sigur că nu asta făceam. — Ascultă, Luke. Să știi că poți să mă refuzi, am început eu. Sunt conștientă că timpul e foarte scurt... poate că ți-ai făcut deja alte planuri, sau poate că n-o să ți se pară deloc distractiv... sau poate că trebuie să lucrezi, sau altceva... în orice caz, vorbesc serios, nu trebuie să te simți obligat... Luke a scos un sunet bâzâit. — Tocmai ai depășit limita de scuze pe care ai voie să le plasezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se face c-a ajuns să plece în mijlocul furtunii. — Acum încerci să mă sperii, nimic altceva, zise Sally. N-am făcut-o eu să plece. N-am făcut nimic. — Eu nu zic decât că dacă i se întâmplă ceva, o să pară ciudat. Iar tu spune-mi cum să facem să plecăm de-aici. Dacă te gândești că am de gând să plec înot și fără vestă de salvare, te înșeli. Eu nu-s Spitz. — Of, eroul meu! zise Sally. Gaskell coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]