1,125 matches
-
treisprezece ani după ce a apărut "Proofs and Refutations", în care prezintă celălalt argument expus de noi. Din motive care țin de economia prezentării, noi vom discuta aceste argumente în altă ordine decât cea cronologică. 76 Sunt numite astfel deoarece exemplul paradigmatic de astfel de teorie este geometria euclidiană. 77 Lakatos consideră că intuiționismul nu a urmărit reorganizarea matematicii și, de aceea, nu îl ia în discuție. 78 Editorii articolului lui Lakatos (1976) (J. Worrall și G. Currie) atrag atenția ca filosofia
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
culturale sub regimul defunct nu a fost încă analizată (la acea perioadă, în 1992, n.n.) atent și la rece, fără prejudecăți de nici un fel. Ca orice risc, încercarea merită să fie făcută. Cazul Constantin Noica ni se pare exemplar și paradigmatic mai ales în această privință. El a fost cel mai reprezentativ om de cultură român din ultimele decenii aflat chiar în centrul unei dispute: acuzat și apărat deopotrivă de a fi colaborat cu regimul dispărut. Problema esențială, care transformă un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lăsat prinși de voie, de nevoie în angrenajul situației ireversibile, dintr-un motiv absolut scuzabil: salvarea operei, intenția de a construi, de a produce chiar și în condiții disperate. Am analizat în Cazul Constantin Noica un astfel de caz simbolic, paradigmatic. Am adus și alte exemple. Unii au crezut efectiv, cu deplină convingere, că situația este definitivă, iremediabil pierdută. Că drum de întoarcere nu există. Au refuzat deci să fie autori doar postumi, să se rateze, să se sinucidă literar. Alții
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și nediscriminării, este mai mult decât salutară. Dar nu este totul. Situație deocamdată profund specifică doar Europei occidentale unde se constată o intensificare considerabilă a fenomenului imigrației, dar și în fostele imperii coloniale etc. care tinde să devină tot mai paradigmatică: apariția fenomenului, denumit, după expresia lui Armando Gnisci, metisaj literar. Exemplu său este, bineînțeles, italian: o întreagă literatură scrisă de imigranți din lumea a treia, Africa etc., în limba italiană, dar publicată prin traduceri, colaborări și corectări aduse de jurnaliști
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în linii mari, cu o trăsătură distinctivă a personajului (fizică, psihologică sau socială) care îl caracterizează puternic, Baudelle consideră că raportul de motivare poate să se stabilească dincolo sau dincoace de personaj. La nivelul subprosopografic, adică dincoace de personaj, motivarea paradigmatică ce unește numele cu denumitul este estompată prin motivarea sintagmatică nume/context. Evidențiind lucrări consacrate onomasticii romanești care, atunci când depășesc cadrul eponimiei nume/ personaj, se îndreaptă spre probleme referitoare mai mult la mecanismele textuale ale numelui propriu decât la inventarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și contextului, pe de alta (fie aceluia onomastic, fie aceluia al operei)", M. Ignat traduce adecvarea nu ca pe un raport de corespondență între nume și purtător, ori între un nume și celelalte, ci ca pe o relație de tip paradigmatic - pe verticală - cu personajul, pe de o parte, și cu imaginarul operei, pe de altă parte (realizată mimetic sau antifrastic) și sintagmatic - pe orizontală (presupunând raportul cu celelalte nume din text)172. Numele propriu, oricât ar fi de arbitrar, de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
istorii adevărate, referindu-se la lucruri reale"84. Acest tip de homo religiosus este rezultatul viziunii unui savant care "pune între paranteze judecățile vizînd realitatea ontologică sau metapsihică a figurilor arhetipale și încearcă, printr-o reducție eidetică, să deducă modelul paradigmatic al imaginarului religios"85. Mitul este instituit de arhetip (prototip, pattern)86, este povestea exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale) care obligă la repetiție (act fundamental pentru conștiința omului arhaic, care abolește timpul istoric), imitație (a unor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
535. Citatul, în care observăm din nou intenția sublinierii grafemelor, aduce în discuție cel puțin trei lucruri: 1) orice repetiție înseamnă repetarea actului primordial (ex. un orfic, prin ceremonialul inițiatic, repetă gesturile originare ale lui Orfeu). Repetarea gesturilor exemplare și paradigmatice înseamnă și o reactualizare a momentului mitic, timpul profan se abolește 536; 2) cântecele Leanei - mesaje ezoterice - pornesc de la versuri străvechi ale căror semnificații sunt adaptate experienței estetice a omului modern 537 pentru a asigura receptarea mesajului; 3) fabricarea automată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prezent. Cu alte cuvinte, aici răul nu mai este gândit ca rezultat al imperfecțiunii creației sau al păcatului originar, ci este un fapt ontologic 431. Aceste legende populare despre facerea lumii au fost considerate "secvențe narative de o însemnătate ultimă, paradigmatică"432, presupozițiile lor metafizice marcând definitiv spiritualitatea acestor locuri. Astfel, acest dualism ce amintește de gnoze poate fi recunoscut în gândirea filosofilor români de mai târziu 433. La Eminescu, în cosmogonia și speculațiile sale metafizice, cuprinse în diferite poeme (de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
temerare întreprinderi metodologico-filosofice din acest ultim sfert de secol"832. Aici, noul spirit științific bachelardian își găsește cea mai bună reprezentare. Tot aici, antinomicul își află o deplină justificare, fiind una dintre diferențele cu care se înfățișează noua paradigmă. Reforma paradigmatică pe care o anunță Edgar Morin vizează, în sens mai restrâns, paradigma științei clasice, iar în sens mai larg, modul de gândire occidental din ultimele trei secole, pe care gânditorul francez îl numește "marea paradigmă a Occidentului"833. Prin ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în fapt aspirații religioase: nevoia de certitudine, voința de a înscrie în lumea însăși perfecțiunea și armonia pierdute odată cu expulzarea lui Dumnezeu..."841. Marea paradigmă a Occidentului traversează o criză profundă, susține Edgar Morin, și suntem în faza de revoluție paradigmatică 842. Este o criză generalizată, în care paradigma aceasta este asaltată din toate părțile, în care limitele ei devin evidente și deranjante, în care normele ei încep să devină obstacole. Peste tot, principiul de simplicitate slăbește în fața unei complexități din ce în ce mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pentru om. Altfel spus, omul poate folosi din natură orice dorește, dar natura ca atare nu a fost făcută de-a gata pentru folosul omului. Îi revine omului sarcina de a o transforma pentru a-i fi de folos. Exemplul paradigmatic este cel al bucății de ceară care este transformată de om după cum dorește. Bacon vorbise deja despre transformarea practică a naturii cu ajutorul tehnologiei bazată pe știință. Putem cunoaște și înțelege natura, o putem transforma cu ajutorul tehnologiei. Această înțelegere a fost
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
1. Criteriul structural de clasificare a formanților de sursă greco-latină / 147 VI.2. Criteriul conceptual de clasificare / 149 VI.3. Criteriul interdisciplinar de clasificare a formanților greco-latini / 150 VI.4. Criteriul etimologic de clasificare a formanților / 152 VI.5. Relații paradigmatice la nivelul afixoidelor / 153 VI.6. Prefixe neologice în terminologia medicală / 156 Capitolul VII. Studii interdisciplinare de terminologie. Transferul metaforic / 163 VII.1. Conceptul de interdisciplinaritate în limbajele specializate / 163 VII.2. Tipare de interdisciplinaritate / 165 VII.3. Criteriul contextual
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
legi specifice imaginarului, legi ce propun un anumit tip de echivalențe (în funcție de Școală poetică, de curent literar etc.) desfășurate la nivel sintagmatic. Poetul transferă emoția contemplativă în planul expresivității deliberate. Funcția poetică se întemeiază pe proiectarea principiului echivalențelor din planul paradigmatic, în planul sintagmatic. În versul: "Argint e pe ape și aur în aer" (Mortua est, Mihai Eminescu) principiul echivalenței a fost proiectat de pe axa selecției pe axa combinării, iar paradigmaticul a trecut în sintagmatic. Selecția numelor de materie (metaforele "argint
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Funcția poetică se întemeiază pe proiectarea principiului echivalențelor din planul paradigmatic, în planul sintagmatic. În versul: "Argint e pe ape și aur în aer" (Mortua est, Mihai Eminescu) principiul echivalenței a fost proiectat de pe axa selecției pe axa combinării, iar paradigmaticul a trecut în sintagmatic. Selecția numelor de materie (metaforele "argint" "aur") din "clasele de ocurență" și combinarea în planul expresiei poetice pun în valoare o prelucrare specială a sinonimiei (argint/aur = luminozitate cosmică). În constituirea mesajului poetic, în general, selecția
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în sintagmatic. Selecția numelor de materie (metaforele "argint" "aur") din "clasele de ocurență" și combinarea în planul expresiei poetice pun în valoare o prelucrare specială a sinonimiei (argint/aur = luminozitate cosmică). În constituirea mesajului poetic, în general, selecția (din planul paradigmatic al limbii) - realizată în baza unor principii de echivalență (sinonimie, antonimie etc.) - și combinarea (în sintagmatic) - realizată prin contiguitate - se succed. În versurile lui V. Voiculescu: Atunci singurătatea se scoală-ngândurată/ Și umblă, visătoare, prin streșini de-nălțime" (V. Voiculescu
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
RACAI) al Academiei Române. Direcții de cercetare în terminologia românească actuală În sens larg, trei sunt direcțiile de doctrină consemnate în literatura de specialitate (I. Druță, 2013: 31): 1) direcția lingvistică (orientarea "descriptiv-lingvistică") privind termenii și sensul lor, analizați din perspectivă paradigmatică și sincronică. Urmărește "standardizarea conceptuală și denominativă"; 2) direcția traducerii specializate, a cărei prioritate este stabilirea echivalențelor terminologice în două sau mai multe limbi. Este relevantă pentru optimizarea /calitatea traducerii textelor specializate; 3) direcția planificării și a normalizării terminologiei, a
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
terminologia cognitivă (pe care se bazează în realitate, terminologia descriptiv-lingvistică). Dintre argumentele aduse de Angela Bidu-Vrănceanu, care susțin orientarea teoretică reținem: termenul este "semn lingvistic viu" (L. Depecker, 2002: 21); analiza termenilor se poate realiza prin mai multe metode lingvistice (paradigmatice, sintagmatice etc.); exploatarea relației dintre lexicul comun și lexicul specializat este una dintre direcțiile predilecte de cercetare; analiza termenilor se realizează în uzaj; terminologia descriptiv-lingvistică nu este limitată la termenii-etichetă din nomenclatoarele specializate, ci are în vedere studiul termenilor în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
uzaj; terminologia descriptiv-lingvistică nu este limitată la termenii-etichetă din nomenclatoarele specializate, ci are în vedere studiul termenilor în uzaj (în texte și contexte). Școala Universității din București admite variația în terminologie. Variația se produce pe axa sintagmatică, "dar are efecte paradigmatice, ducând la o dinamică a sensului specializat [...]". Relația dintre dicționare și texte pune în valoare dinamica sensurilor specializate în terminologia lexicalistă /lexicalist-semasiologică. Formele de variație terminologică se datorează circulației sociale a termenilor, fenomen ce trebuie supus "unui reglej reprezentat de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cele extralingvistice" (A. Bidu-Vrănceanu, 2012: 40-41); criteriul extralingvistic, având diferite reflectări lingvistice este considerat ca fiind relevant pentru interpretarea neologiei /schimbării semantice, mai ales în cercetarea evoluției conceptuale a unor termeni. Este criteriul care "se concretizează lingvistic atât la nivel paradigmatic, cât și sintagmatic, cele două aspecte intercondiționând în exprimarea neologiei semantice" (A. Bidu-Vrănceanu, 2012: 44). Metodologic, Angela Bidu-Vrănceanu propune utilizarea metodelor lexicologiei generale, de unde denumirea de "terminologie lexicală descriptivă". De aici derivă rolul dicținarelor generale și specializate, rolul lecturii definiției
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Jean Cohen realizează distincția între conceptul de "nepertinență semantică" și acela de metaforă, prima fiind o modalitate de pervertire a codului vorbirii - la nivel sintagmatic, iar a doua, în speță metafora, fiind o modalitate de pervertire a codului - la nivelul paradigmatic al limbii. Emile Benveniste (E. Benveniste, 1966), M. Black (M. Black, 1962) etc. - adepți ai "teoriei tensiunii" - abordează problema din perspectiva semanticii, considerând că efectul metaforei trebuie cercetat la nivelul enunțului, nu la nivelul cuvântului. Benveniste realizează distincția necesară dintre
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
termenii unor echivalențe accesibile unui public inegal (intelectual/ cultural); fenomenele cele mai simplu de conceptualizat prin strategiile specifice sunt cele legate de experiența culturală a unei comunități, de experiența senzorială și corporală. Mecanismul acestor transferuri este de natură conceptuală. Analiza paradigmatică ne-a permis interpretarea sensurilor, iar metoda sintagmatică privind textele și contextele în care echivalența are un rol fundamental permite cercetarea dinamicii metaforei jurnalistice. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât variația conținutului conceptual și informațional în funcție de contextele în care
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de evoluția domeniului medical, de nevoile comunicării, iar compunerea a devenit un mijloc de creare a noi termeni. Tipologia compuselor tematice este deosebit de variată. Frecvente sunt cazurile de monoreferențializare prin afixoidare secundară (cardiotirotoxicoză): fr. oesogastroduodénofibroscopie (ro. esogastroduodenofibroscopie). VI.5. Relații paradigmatice la nivelul afixoidelor Excerptând datele din textele de specialitate și din Dicționarele medicale ce acoperă diferitele subramuri ale terminologiei, observăm că identitatea și opoziția sunt raporturi paradigmatice de sens care leagă numeroase unități terminologice (E. Mincu, 2009). Relațiile paradigmatice de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de monoreferențializare prin afixoidare secundară (cardiotirotoxicoză): fr. oesogastroduodénofibroscopie (ro. esogastroduodenofibroscopie). VI.5. Relații paradigmatice la nivelul afixoidelor Excerptând datele din textele de specialitate și din Dicționarele medicale ce acoperă diferitele subramuri ale terminologiei, observăm că identitatea și opoziția sunt raporturi paradigmatice de sens care leagă numeroase unități terminologice (E. Mincu, 2009). Relațiile paradigmatice de sinonimie nu sunt acceptate în limbajul științei. În general, acest tip de relație se manifestă doar din perspectiva unor factori specifici, dintre care: (1) Termenii generici, de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Relații paradigmatice la nivelul afixoidelor Excerptând datele din textele de specialitate și din Dicționarele medicale ce acoperă diferitele subramuri ale terminologiei, observăm că identitatea și opoziția sunt raporturi paradigmatice de sens care leagă numeroase unități terminologice (E. Mincu, 2009). Relațiile paradigmatice de sinonimie nu sunt acceptate în limbajul științei. În general, acest tip de relație se manifestă doar din perspectiva unor factori specifici, dintre care: (1) Termenii generici, de bază, pot fi cvasiechivalenți, diacronic și/ sau sincronic. În locul termenului boală înțeles
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]