7,232 matches
-
unui dandy cabotin și teatral, elogiul lui Gaev țintește, Însă, altceva. Salutul lui este un elogiu [adus-n.n.] frumuseții gratuite a lumii și un avertisment Împotriva amenințătoarelor devastări și parcelări a livezilor de vișini, a bibliotecilor, a iluziilor, a paradisurilor, fie ele chiar și artificiale” p.111 (aici parcă simțim influența lui George Banu din Livada de vișini, teatrul nostru ); și mai e interesant de meditat, așa cum ni se și propune În lucrare, dacă bietul Charles, soțul Emmei, nu a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bine e să lucrezi cu ...corul!”(214). Apoi, pare autocritic :” Invazia regiei de teatru pe scena lirică a avut, ca orice invazie, și consecințe nefaste”(216). Sau face observații de bun simț :” Muzica operelor cu-adevărat mari te Înalță spre Paradis, dar cuvin tele sunt uneori, de neascultat!”(226). Sincer, nu ascunde nici celebrele lui căderi ( Fidelio la Covent Garden, la premiera căruia „unii strigau bravo!, alții buuuu!, dar e greu de spus care era proporția”-254; Lucia de Lamermoor la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rural, cuibărit, în ciuda modernizării prost înțelese, mai ales în comportamentul locatarilor, nenorocirile lumii n-ar ajunge așa de repede. De multe ori dacă ajungea odată în această zonă, trăgea mai repede o raită și prin cimitirul lui preferat - un adevărat paradis al localității, grație întregii lui flore, de la tufele de tuia, buxus și ienupăr până la brazi argintii masivi; de la simple și modeste monumente funerare, proletare chiar, de pe mormintele construite în timpurile noi, la monumentele și chiar capelele valoroase confecționate în urmă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și oameni. Unul și unul. Numai oameni care nu au voie să se supere pe nimeni. Iar începi să te lauzi, domnule director. Vorbește gura fără tine - făcu Finica, apoi se ntoarse către mine-Domnule Gerard, la noi e ca în paradis. Știai? Nu mai ai nevoie nici să mesteci bucătura în gură. Zău așa. Își privi din nou, soțul cu dublă semnificație și adăugă: Știi, Bogdane, că nu-mi place când ești fălos. E-he! Ce să-i faci! Paharele de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Început de rând, din care până acum am pus doar unul, plutesc Într-o oarecare ceață. Ne aflăm În Purgatoriu, loc unde sufletele celor dispăruți care n-au comis În timpul vieții păcate grele se purifică prin suferințe Înainte de intrarea În Paradis. Fiecare dintre aceste coridoare duce către unul dintre corpurile clădirii unde sunt cazați, odată cu Marea Trecere, oamenii importanți din Europa, respectiv America de Nord și Asia. În cealaltă jumătate a clădirii așteaptă accederea În Rai vedetele din Africa, America de Sud și Oceania. Antarctica
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încotro s-o apuci? Pentru Ulise a fost simplu: știa, În ciuda tuturor vocilor de sirenă ce-i răsunau În cap, care era femeia de la capătul drumului. Cum se face Însă primul pas spre infinit? Cum Începi luarea În posesie a paradisului? Altfel spus, dacă ai avea tot ce-ți dorești, cum ai mai ști ce-ți dorești? Aici am avut noroc. Educația protestantă primită, cu accentul ei pus pe etică și pe valorile familiale, m-a scutit de chinurile alegerii. Când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
capete de broască. Alunecarea de teren se oprește Însă la timp, extrăgând un zgomot din adâncuri. „Dormi?“ cârâie Inga, proptindu-mi un viguros picior de pod În stomac. „Nu, vulpița mea“, răspund. „E furtună afară“. „Da, mica mea felie de paradis“. „Du-te să tragi draperiile, ce mai aștepți?“ „Îndată, trufandaua vieții mele“. Părăsesc așternutul conjugal ca pe scena unei crime, atent să nu las urme. Cu coada ochiului, privesc spre cetaceul eșuat În așternut, imaginându-mi negativul imaginii, adică un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din satelit o arată buhăită și mătăhăloasă, dar debordând de energie telurică. Supraponderalii din toată lumea o privesc ca pe o Grădină a Edenului și se face auzită propunerea creării acolo a unui stat pentru cei care au depășit chintalul, un paradis al Titburgerilor. Noii sioniști alimentari susțin proiectul. Când Încep diligențele pentru Înscrierea proaspătului stat pe harta lumii, Tit dispare din nou În miezul uraganelor din Pacific. 3 august. Fierbere la bursa din Wall Street. Sunt zvonuri că, peste noapte, dolarul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În vremurile bune, când de-abia răsărisem În mintea Lui, trebuia să fiu contabil? Visam la o viață confortabilă, În slujba unui mafiot cumsecade, căruia să-i ascund taxele de protecție Încasate prin deconturi ingenioase, să construiesc imperii off-shore În paradisuri fiscale, iar seara, Întors acasă În solitudinea mea plină de cifre, să calculez neîntrerupt impozite și contribuții la casa de sănătate. Și iată-mă, câștigând abia cât să cumpăr două sticle de vodcă pe zi... — Bietul de tine, m-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
floricele frumos colorate, printre care Își croia drum, susurând diafan, un pârâu. Câțiva copaci au izbucnit nu departe, iar niște păsări și-au croit drum din aripi pe cerul ca o peruzea. — Vai, a strigat Vera, ce frumos este! E Paradisul. A Început să valseze ușor dizgrațios, azvârlindu-și brațele În sus și țopăind ca o felie de pâine aruncată din prăjitor, dar s-a Împiedicat de un tufiș proaspăt apărut și a căzut grămadă. Aș fi ajutat-o, pe cuvânt
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
își făcea nevoile în parcul public, și-a postat imaginile pe You Tube. Acest vast loc virtual este plin cu fotografii și filme de la orișicine are chef să le posteze acolo. Nu costă nimic, nu implică responsabilități grave. E un paradis al ieșirii din anonimat și al delațiunii. Filmul despre nevoile ziaristului transilvănean a atras atenția. Confrații l-au povestit în ziare, televiziunile de top l-au retransmis fără să pară deranjate că profesionalismul cade în umbră în fața avalanșei anonime de
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
ceea ce se întîmplase în Piața Universității după venirea minerilor. (Nu mai vreau să-mi aduc aminte de asta!) În 1997 îi apare o carte cu un titlu care atunci mi s-a părut forțat și trăgînd a rău, Bagaje pentru paradis. Valeriu Cristea al acelor ani nu mi se părea o persoană cu loc asigurat în Rai și la 60 de ani, cît avea atunci, credeam că se grăbește. Doi ani mai tîrziu Valeriu Cristea moare. Deodată, din el n-au
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
care ne reapropiase oarecum în 1989 și în care știam că l-aș fi putut regăsi pe omul luminos de care îmi plăcea să-mi amintesc. Zilele trecute am deschis cu prudență reeditarea la Cartea Românească a Bagajelelor lui pentru paradis, continuarea cărții din cauza căreia Valeriu Cristea n-a mai vorbit cu mine. Am citit-o ca pe o conversație, mai exact ca pe unul dintre monoloagele sale la care te lua ca martor, fără mare atenție la ceea ce îi răspundeai
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
care se identifica ca și cum ar fi fost propria lui producție ideală. Pe de o parte chinuitul și autoflagelatorul autor al Fraților Karamazov, iar pe de alta seninul și luminosul Creangă din Amintiri din copilărie. De altfel cine citește Bagaje pentru paradis va fi cucerit de această indecisă pendulare a sa între Creangă și Dostoievski, din care apare cel de-al treilea autor, mult chinuitul, dar și uneori mult fericitul Valeriu Cristea.
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
accesele acute ale aceleiași maladii cronice. Precum țîșnirile sporadice ale unui gheizer subteran, boala acestea a recidivat periodic, iar istoria recidivelor cărora le-au căzut victime intelectualii o găsim în cartea lui Sévillia: "În 1945, susțineau că URSS e un paradis și compuneau poeme în care-l ridicau în slăvi pe Stalin. În 1960 pretindeau că decolonizarea va rezolva în mod miraculos problemele popoarelor de peste mări. În 1965, salutau lupta dreaptă dusă de către Fidel Castro, Ho Și Min și Mao. În
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
sale. Memoria lui Noodles este brizată de o lamă de cuțit, în ea se înscriu medalioane serafice și scene de cruzime, scabroase, fără nimic vulgar însă, alcătuind tablouri de gen, o frescă monumentală ca și posterele care invită direct în paradisul de pe Coney Island, postere desenate în stilul Art Nouveau al începutului de secol. La poarta închisorii îl așteaptă Max (James Woods), cu o curviștină goală într-un sicriu pentru a sărbători întoarcerea printre cei vii a lui Noodles al cărui
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
mai mari și mai periculoase, însă totul strălucește în jur și dintre toate cel mai frumos diamant este chiar Deborah (Elisabeth McGovern), devenită o femeie de o frumusețe răpitoare cu acel ceva enigmatic care nu poate fi prins decît în paradisurile artificiale. Este timpul ca Noodles să facă alegerea vieții lui și să urmeze dragostea, însă el ezită, prietenii îi propun o lovitură, iar Max (James Woods) îl cheamă, vocea prieteniei are propriul ei glas de sirenă. Și încă o dată, Noodles
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
voi spune că pe o comparație care ar fi de o lipsă de modestie monstruoasa și derizorie, dar personajele lui Racine sau Shakespeare mărturisesc pesimismul de un negru total al grecilor. Shakepeare este mai complicat pentru că în el întâlnim totul, paradisul cât și infernul. În cea mai frumoasă, preferata mea, Hamlet, totul este negru. Singura care răscumpără, Ofelia, moare. Nu este o întâmplare! Ea trebuie să moară! Finalul este și el de o lipsă de speranță absolută. Nu există replică mă
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
de ușor le era lor, bărbaților, începu să se apere Delfina. La ce se referea oare? La igiena personală, bineînțeles, ce știți voi despre mecanismul feminin care se pregătește la nesfîrșit pentru ca să vă primească și să vă facă existența un paradis pentru cîteva clipe? De aceea aveau ele nevoie de băi călduțe, măști cosmetice și clisme. Dacă ar fi dat atunci cu piciorul situației favorabile ar fi însemnat să și bată pur și simplu joc de un moment cu care nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe mine acum. Tresăream deseori, când auzeam În liniștea nopții, cum merele prea coapte cad strivindu-se de pământ. Ziua, vedeam grauri Înfruptându-se lacom din carnea parfumată a fructelor și mi se părea că livada, este o bucată din Paradisul, despre care ne vorbeau preoții și cărțile. Tatăl meu a apărut de câteva ori În vara aceea În casa bunicilor, slăbit, abătut, cu o expresie de om Îndurerat pe chip, Îmbrăcat neglijent și fumând fără Încetare țigară de la țigară, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îl imploră Antoniu cu glas stins. Nu te teme de Uniunea Europeană. N-o să-ți facă nici un rău. Nu te va civiliza cu forța, nu-ți va curăța unghiile dacă tu nu vrei, nu te va urca În avioane cu destinația Paradis și nici nu Îți va spăla hainele dacă tu ții morțiș ca ele să miroasă a transpirație râncedă. Uniunea Europeană e sfioasă cu călugării gunoaielor ca tine și Îi lasă să privească luna și stelele cât au chef, cu mațele ghiorăindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să stai aici? spuse el. Nu ești obligat să te ocupi de afacere, nu? — Și ce să fac aici? — Nimic. Fii serios! — De ce nu, în fond? spuse Alexander. Îți poți petrece timpul în chip idilic. Locul ăsta este cu adevărat paradisul pe pământ după cum știm cu toții foarte bine încă din copilărie, de când încă nu ne lăsaserăm corupți de lume. Dacă chiar îți dorești să ai o ocupație pot să te învăț să modelezi lutul și să faci șerpi și nevăstuici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
La un moment dat Însă n-am mai putut suporta. Chiar dacă agonia aceasta excitantă era delicioasă, am simțit că vezica stă să-mi explodeze. Ceasul deșteptător de pe noptieră indica 6. 25, când am deschis larg ușile și am ieșit din paradisul meu involuntar - cu bluza galbenă spânzurată peste un sutien umplut până la refuz cu batiste, cu părul vâlvoi și cu mâinile puse precaut pe șolduri, bâțâindu-mă cu curaj pe tocuri, cu o fundă de satin roșu legată de sexul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din nou spre proiector. Am dat din cap neputincios. Desigur, dacă așa zicea ea. Cu antene radio, imaginația putea fi scoasă din ecuație. Se auzeau primele fluierături din sala de cinema. — Unii nu Înțeleg că ecranul argintiu e ca un paradis. Ca Înăuntrul pleoapelor. Totul e posibil, toate proiecțiile. Cel puțin, conform doctorului Froehlich. Trebuie să se fi referit la Martin Froehlich, faimosul Sanitätsrat și creierul Fundației pentru Cercetări Sexologice. Dar ce legătură avea el cu operatorii de filme? Am mormăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
meu nu avea nici un amestec În treaba asta - mi-am dat seama, recunoscător, că orice protest ar fi fost În zadar. Oare din același motiv atunci când, În sfârșit, după câteva ore am deschis ușile șifonierului și am scos capul din paradisul meu personal, nu am scos un cuvânt? Imediat ce mi-am dat seama că nu mai era nimic de făcut, mi-am dat jos bluza, mi-am șters machiajul și am Încercat să-mi calmez nervii. Un pic mai târziu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]