1,851 matches
-
Dacă ar fi acceptate, ideile lui ingenioase n-ar face deci să lărgească prăpastia dintre însușirile esențial "literare" ale poeziei și însușirile celorlalte arte, pe care le unește faptul că au mult mai multa "măsură estetica" decât literatura. (a) Problema paralelismului artelor a sugerat de timpuriu aplicarea la literatură a unor concepte stilistice elaborate în istoria artelor. În secolul al XVIII-lea s-au făcut nenumărate comparații între structura operei lui Spenser Fabric Queene și strălucita dezordine a unei catedrale gotice
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
și romantic : de o parte, stilurile gotic, baroc, romantic și expresionist : de altă parte, stilurile renascentist, neoclasic și realist. Stilurile rococo și Biedermeier pot fi interpretate ca variante târzii, decadente, înflorate ale stilurilor precedente, respectiv ale barocului si romanticului. Adesea paralelismele sunt foarte forțate ; și este ușor să găsești absurdități chiar și în scrierile celor mai renumiți cercetători care au folosit această metodă. *19 Cea mai concretă încercare de a transfera categoriile istoriei artei la literatură este aplicarea de către Oskar Walzel
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de astăzi. Unii cercetători, atât arheologi cât și antropologi, caută rădăcinile acestei culturi până în cultura Androvo, din epoca bronzului, urmărind apoi diverse ramificații, care conduc la culturile Ananino, Pianâi Bor, Diakovo, Andronavo, Volosovo, Lomovatovo ș.a., cu care se încearcă diverse paralelisme. Multă vreme vestigiile sarmaților au fost confundate cu cele ale sciților, care locuiseră același teritoriu. Încercări de separare a celor două categorii de antichități au făcut învățații ruși V.A.Gorodčov, D.J.Samosvasov, M.J.Rostovtzeff, B.N.Grakov, dar abia în
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
apreciate decât cele negative; - conduitele morale ale altora sunt mai bine apreciate decât cele proprii; - aprecierile morale sunt organizate dihotomic într-o morală alb-negru, bun-rău; - adeziunea la normele morale este mai mult afectivă decât rațională. Piaget considera că există un paralelism între constituirea conștiinței logice și a conștiinței morale. Copilul se adaptează regulii morale treptat, în funcție de vârsta lui și de dezvoltarea mintală la care se găsește. Astfel, J. Piaget distinge patru stadii succesive ale reprezentării și practicării regulii morale: a) stadiul
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
-n momentu ĂSta: sau TEAmă↑ C: <F mie nu mi-e tea[mă A: [CE vă sperie. C: mie nu mi-e teamă de nimic>. A: nu va e teamă de nimic. (IVLRA: 205). 2.3. Mecanisme pragmatice generate de paralelismul dintre structurile cu dativ posesiv și cele cu sintagme posesive Limba română dispune de două structuri sintactice paralele, echivalente informațional, una cu dativ posesiv (Mi-a venit fratele acasă; Ți-a fost apreciată ideea; I-am văzut cartea în librării
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
general (ca hiper-semne iconice, ori complexe iconico-indiciale), sunt mai aproape de spiritul descrierii și-al clasificării entităților discursive, am putea spune că asocierea logicii În ansamblu cu proceduri ale reprezentării unui tip sau altul de cunoștințe aruncă o nouă lumină asupra paralelismului dintre operațiile constructive cu noțiuni și propoziții, paralelism resimțit, În chipul cel mai elocvent, În cazul definiției (ce contribuie la sistematizarea mulțimilor de termeni) și al inferenței, supralicitate În actul demonstrației (ca succesiune riguroasă a două sau mai multe raționamente
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
mai aproape de spiritul descrierii și-al clasificării entităților discursive, am putea spune că asocierea logicii În ansamblu cu proceduri ale reprezentării unui tip sau altul de cunoștințe aruncă o nouă lumină asupra paralelismului dintre operațiile constructive cu noțiuni și propoziții, paralelism resimțit, În chipul cel mai elocvent, În cazul definiției (ce contribuie la sistematizarea mulțimilor de termeni) și al inferenței, supralicitate În actul demonstrației (ca succesiune riguroasă a două sau mai multe raționamente) și-al axiomatizării populațiilor de enunțuri. Prin aceeași
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
de pian. Dar “primitiv muzicalicește” nu înseamnă în nici un caz “primitiv tehnnicește” și dacă examinăm exercițiile pe coarde libere din acest punct de vedere mai îndeaproape, atunci vedem că nu-i cerem elevului începător deloc puțin. Necesitatea de a menține paralelismul trăsăturii, corelația între apăsare, cantitatea de arcuș, viteza trăsăturii și locul de contact, oprirea vibrațiilor proprii baghetei, dar înainte de toate procedura fiziologică de inversare la schimbarea sensului trăsăturii sunt laolaltă cerințe de-a dreptul grele. Elevul nu are nici o experiență
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
este deschis până aproape în continuarea brațului. Palma își micșorează unghiul față de antebraț iar degetele, în special degetul mic și degetul mare se întind ușor și fără a-și părăsi locul din poziția inițială. Numai astfel, se va putea menține paralelismul trăsăturii cu scăunelul, condiție esențială a realizării unui sunet de bună calitate. La trasătura cu porțiunea mică la talonul arcușului, întreg brațul se ridică din articulația umărului. În timpul trăsăturii “în sus” încheietura palmei se curbează ușor spre direcția de mers
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
este necesar ca degetul mic să apese bagheta iar degetul mare să răspundă acestei apăsări printr-o contrapresiune. Ușoarele mișcări de întindere și rotunjire a degetelor sunt necesare ca mișcări compensatorii, mișcări ce corectează direcția de mers. Se asigură astfel paralelismul trăsăturii cu scăunelul. Abia după ce aceste mici porțiuni ale arcușului sunt suficient stăpânite, se trece la unirea lor în trăsătura cu jumătatea superioară a arcușului și cu jumătatea inferioară ( aceleași exerciții). Prezentăm în continuare un număr de exerciții cu trăsături
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
limba română pornesc de la aceeași tendință eufemistă, manifestată la alte popoare. "Și aceasta în primul rând pentru numele lor cel mai general, Iele... Forma paralelă Dânsele se explică celelalte nume dezmierdătoare: Frumoasele, Măiestrele, Milostivele, Puternicele, Sfintele etc. care-și găsesc paralelisme la albanezi și la grecii moderni, ba chiar și la grecii cei vechi, la cari Eriniile sau Furiile devin Eumenide, adică Zâne binevoitoare [...]." Rolul ielelor este subliniat astfel de Antoaneta Olteanu în Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară: "[...] sunt duhuri
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
temă favorită a lui Dostoievski. Aș fi putut, la fel de bine, să studiez și alte opere 19. Dar în problema aceasta este tratată direct, în sensul măreției și al emoției, ca și în cazul filosofiilor existențialiste despre care am vorbit. Acest paralelism îmi servește argumentarea. KIRILOV Toți eroii lui Dostoievski se întreabă asupra sensului vieții, iată prin ce sunt moderni: nu se tem de ridicol. Sensibilitatea clasică se deosebește de sensibilitatea modernă prin faptul că prima se hrănește din probleme morale, iar
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
poet prin excelență al mamei și al maternității, unul dintre cei mai importanți în contextul literaturii române. Mama poetului, concretă, reală, veghetoare și însuflețitoare a spațiului copilăriei, devine Mama Naturii și a Cosmosului, Muma generică. Identitatea ontologică se exprimă prin paralelismul dintre mișcările sufletești materne și cele cosmice: „Ușoară, maică ușoară,/C-ai putea să mergi călcând/ Pe semințele ce zboară/ Între ceruri și pământ/ În priviri c-un fel de teamă,/ Fericită totuși ești-/Iarba știe cum te cheamă,/Steaua
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
întruchipările ei, același idealism moral propăvăduitor, mărturia acelorași decepții din care îl trezesc hotărâri noi de viață și luptă, aceleași iubiri în care poetul apare ca victima sentimentalismului său, aceleași tablouri ale vieții de la țară. Dacă există un astfel de paralelism între versurile și proza lui Vlahuță, lucrul se explică prin faptul că aceasta din urmă era ea însăși străbătută de un curent liric de netăgăduit. Metodele mai noi ale realismului nu se stabiliseră încă, și, ca urmare, deși proza narativă
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
totuși în epopeea sa. Miezul cărții îl alcătuiește analiza consacrată trilogiei istorice care l-a impus ca maestru al genului în Polonia. Pornind de la părerile lui Sienkiewicz, Z. insistă convergent asupra genezei, a problematicii și a tipologiei. Fără a neglija paralelismele cu reprezentanții romanului istoric din alte literaturi, cu westernul modern ori cu folclorul, autoarea păstrează detașarea necesară pentru a formula cu finețe și scăderile celor trei părți componente, fundamentând o ierarhizare valorică, în fruntea căreia se află Potopul. Celelalte scrieri
ZAICIK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290688_a_292017]
-
nevoie traversând apa peste un pod. Racordarea curbelor unei alei se face printr-o linie dreaptă de o oarecare lungime. Dacă în jurul unei construcții trebuie să se creeze un spațiu de circulație mai largă, această lărgire se face respectându-se paralelismul între axele aleilor. Alee care se termină cu o construcție, cu o terasă, cu o poartă sau cu un alt element arhitectural, trebuie să fie trasată întotdeauna perpendicular pe acest element. Aleia care trece de-a lungul fațadei unei clădiri
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
pe terenuri înclinate apele fac meandre mici și produc rupturi în albie, iar pe terenurile foarte înclinate apele au caracter torențial, formând căderi de apă. Malurile apelor curgătoare pot să se apropie sau să se depărteze între ele, păstrând un paralelism aproximativ, astfel că atunci când un mal este concav, cel opus apare convex. Nu este normal ca o apă curgătoare să prezinte ambele maluri concave în raport cu firul apei. Chiar dacă se admite că, dintr-o cauză oarecare, se creeză astfel de situații
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
sus apare și un altul: psihologul poate face o analiză temeinică, amănunțită asupra corespondenței dintre activitățile organizației și compartimentele create în vederea realizării lor. Se știe că o asemenea corespondență este esențială, căci altfel asistăm la o serie de fenomene neplăcute: paralelisme în activitatea compartimentelor, birocratizarea lor excesivă, slăbirea responsabilităților etc. De obicei, se creează compartimente pentru fiecare activitate specializată a organizației. Nu este exclus însă ca activitatea principală, esențială, să fie subîmpărțită în mai multe subactivități pentru care să se creeze
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
al sintezei abordărilor. Fiecare dintre ele este la fel de pertinent sub raport teoretic și practic. În același timp, fiecare dispune de o serie de limite : primul sugerează imposibilitatea elaborării unui model unitar, complex și comprehensiv al deciziei ; al doilea postulează oarecum paralelismul abordărilor, în timp ce al treilea deschide drumul spre un oarecare eclectism. Viitorul va arăta care dintre ele se va impune. 2.4. Un model propriu al deciziei În literatura de specialitate găsim descrise și analizate mult mai multe modele ale deciziei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și femei, nu trebuie să ezităm să facem și pasul următor, Înspre recunoașterea drepturilor culturale. Aceste ipoteze de lucru sunt, fără Îndoială, prețioase. Totuși, problema fundamentală este recunoașterea instituțională a acestor drepturi. După cum remarcă Dominique Schnapper, nu este sigur că paralelismul dintre revendicarea drepturilor economice și sociale și revendicarea drepturilor culturale, așa cum ni-l propun Mesure și Renaut, ar fi pe deplin convingător (Schnapper, 2000, pp. 258 și 264): „Cultura ține de domeniul simbolicului, nu este o realitate concretă asemenea economicului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
în scopul realizării unui efect de contrast: Ea un înger ce se roagă -/ El un demon ce visează;/ Ea o inimă de aur -/El un suflet apostat (Mihai Eminescu). Existența ei presupune, pe lîngă ideea de opoziție, și prezența unui paralelism al construcțiilor. Ca act de vorbire, realizat prin contrapunerea a două obiecte sau prin situarea unui obiect față de el însuși, antiteza se poate institui ca procedeu argumentativ la nivel discursiv, ce favorizează, menține și sporește contactul între locutor și interlocutor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
responsabili de realizarea coeziunii: a) repetarea (în mod obligatoriu cu același sens) a elementelor lexicale în propoziții diferite ale aceleiași secvențe: Am cumpărat o mașină. Mașina e de culoare roșie.; b) relativa unitate a sistemului pronominal, ceea ce presupune apariția unor paralelisme în schema sintactică, asociate cu înlocuirea elementelor lexicale (trebuie să se țină cont de compatibilitatea semantică). El repetă rolul lui Romeo. Ea pe cel al Julietei. Amîndoi sînt actori (dar nu și Amîndoi sînt blonzi); c) pro-formele, adică substituirea unor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mintă, dar o face adesea; d) relativa unitate a sistemului timpurilor verbale și a aspectului, contribuie la organizarea secvenței de propoziții/fraze în text; condiția ține însă mai mult de aspectele semantice ale unității textuale decît de cele sintactice; e) paralelismele și anaforele (în sens larg), ca formă de reiterație percepută la toate nivelurile: conjuncțiile (copulative, conclusive, cauzale), demonstrativele care reiau un substantiv/pronume deja exprimat, cuvintele al căror sens trimite la o frază anterioară: Astăzi e o căldură insuportabilă. De
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al perspectivei sociolingvistice asupra noțiunii de "persoană", conceptul de "față" este exploatat atît în studiul interacțiunilor verbale, cît și în cel al politeții în limbaj. Conceptul îi aparține lui E. Goffman, care îl opune celui de "teritoriu". Plecînd de la un paralelism între comunicare și jocul de scenă, acest cercetător vorbește despre fața pe care fiecare vorbitor o afișează în momentul interacționării, definind-o ca "imagine a eu-lui, valoare socială pozitivă pe care o persoană o revendică prin linia sa de acțiune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvisticii textuale, perioada este unul dintre planurile de organizare a textualității (prag maxim al descrierilor lingvistice), fiind rezultatul mai multor forme majore de conexiuni: a) conexiuni ritmice ale propozițiilor (prin repetarea fonemelor, grafemelor, lexemelor sau a sintagmelor), b) conexiuni lexico-semantice (paralelisme, chiasme, antiteze) și c) conexiuni propriu-zise, realizate prin conectori la nivelul frazei. V. frază, text. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO-LINARES 2004. DH PERSOANĂ. Emile Benveniste a menționat, în 1966, că distincția realizată în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]