1,988 matches
-
peșteră cu mai sus menționatul „psihiatru“. Chestia asta Îi amintește Diavolului de vremurile În care a mai trecut prin astfel de Încercări: Înlănțuit pe fundul unei fîntîni, Închis În interiorul unui labirint, legat de un bolovan cu vulturi ciugulindu-i ficații, paralizat de Ioan din Patmos, aruncat În hău de Milton. Dar În toate acele nenorociri a fost singur. Nu a avut niciodată alături pe cineva cu care să vorbească În timp ce Își analizează singularitatea, cu siguranță, nu un doctor demonic de boli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
învălui în privirea ei albastră ca marea - mă întrebam dacă n-am putea să rămânem aici. Văzu ușoara grimasă a lui Jack și continuă imediat: — Doar pentru câteva zile, desigur, până când găsim ceva definitiv. Pentru o clipă, Jack se simți paralizat de un vârtej de emoții contradictorii. Îl năpădi un val de furie cruntă, acidă și explozivă, amintindu-și cum dispăruse Carrie și îi luase fiica cu ea, fără să-i spună măcar unde se afla, promițându-i de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
urmat instrucțiunile lor, la dezarmat pe un gardian, dar ceilalți doi au dat greș. În această situație băiatul a fost obligat să-și apere viața: la omorât pe unul dintre gardieni și la rănit grav pe celălant care a rămas paralizat pe viață. Când gardianul a murit, am știut că sa sfârșit cu mine, mi-a șoptit cap de miel. Câteva minute am călătorit în tăcere, apoi și-a reluat povestirea. Teama mi-a dispărut și acum eram fascinat de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
făcut ce-a făcut, e pe moarte omul. Ce să faci? Iartă-l acum. Asta e! L-am iertat eu, poți să-l ierți și tu. Poți să ai grijă de el.“ Avea 140 de kile - 150 de kile și paralizase, avea pareză pe partea dreaptă, mâna și piciorul, nu mai putea să meargă la veceu, nu mai putea să mănânce. După o săptămână a zis doctorul „În trei luni moare. „Stătea în Vitan, la Poșta Vitan. El avea apartament acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu se poate, banii sunt în casă. S-a dus peste bătrân. Singur. Nu s-a auzit nimic, omul avea căluș. A venit de-acolo plin de sânge. Avea sânge pe mâini, pe piept. Și privirea turbată. Și-atuncea, am paralizat, cum se zice. Și când m-am dus eu să văd, deja dădea în ea angro. Șaișpe lovituri i-a dat. El zice, Costică zice, c-a dat și el trei. Că i-ar fi zis Leo „Ia și omoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
inventa, inova și influența („fecunda”) creațiile viitoare: „E un fapt curios (printre atîtea ale istoriei culturii!) că un mediocru original, sau numai bizar, poate avea o influență mai mare asupra altor scriitori decît un geniu a cărui operă copleșește și paralizează o întreagă epocă (...) Dar condițiile receptării unui artist în conștiința altora urmează anumite reguli speciale care nu țin întotdeauna seama de valoarea absolută a operei primului. În genere, scriitorii se interesează de literatura altora mai curînd pentru a găsi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
față îi vorbea în șoaptă celui îmbrăcat cu pelerină. Ce s-a întâmplat cu bătrânul ghicitor? Îți explic mai târziu. Dă-i drumu’! Bărbatul din față a tras portiera și a pornit motorul, ignorându-l pe uriașul Gaston, care era paralizat de uimire. Mașina a început să vibreze încet și apoi s-a urnit. — Eu nu... — Eu nu... îl imită Endō pe Gaston. Te luăm cu noi. — Câine-san! — Ce? — Napoleon-san... Gaston privi în urmă și, la lumina palidă a felinarului de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai mult decât orice instrument de tortură. Pe deasupra, ea lucrează igienic, fără sânge, fără țipete. Discret. La drept vorbind, Inchiziția nu e doar o instituție. Sau e mai mult decât o instituție. E ca o boală, ca o molimă, care paralizează în oameni sinceritatea. Ea își are sediul în fiecare dintre noi. ― Ciudată exactitate e în cuvintele tale. ― Toți sau aproape toți lucrăm pentru Inchiziție prin spaimele noastre, chiar dacă nu ne place s-o recunoaștem. Lăsîndu-ne înspăimîntați, am încurajat-o să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
va disprețul ― Și nu te-ai dus s-o scoți din ghearele lor? ― După arestarea Juliei, am trăit câteva zile și nopți de coșmar. Am pornit de mai multe ori spre Inchiziție, hotărât să mă autodenunț. Pe drum, însă, mă paraliza frica . Îmi ziceam că n-o puteau reține la nesfârșit, văzând că n-o interesau porcăriile alea. Nu-mi imaginam că... Dar, firește, asta nu mă dezvinovățește... Odată m-am dus, ros de remușcări, chiar seara. Închipuindu-și că venisem
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și tot mai multe animale scăpau din mâna longobarzilor vlăguiți și sleiți de foame. Eu, Grimoald și Rodoald am reușit în fine să încălecăm. Multe femei însă, văzându-i pe avari apropriindu-se, și-au strâns copiii la piept, rămânând acolo, paralizate de spaimă. L-am căutat din ochi pe Gumbert și l-am văzut pierit. I-am hotărât soarta și am ridicat spada de care făcusem rost în luptă, ca să-l omor. La vârsta lui fragedă, n-ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Valley of Death“, cântă ea puțin cam tare, căci toți pasagerii se Întoarseră. „Some of us are really born to die.“ Emma Încercă să deschidă fereastra, dar era blocată. Reuși doar să vadă un lung șir de mașini și camioane paralizate pe strada Boccea. Autobuzul Înainta cu o lentoare descurajantă. În douăzeci de minute, abia trecuseră de două semafoare. Tot acest timp pierdut. Viața care trece astfel - un șir fără legătură de momente care nu Înseamnă nimic. Dar imediat ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fața - și În gură simți gust de sânge. Îngrămădit la pământ, Zero aruncă o privire tristă spre paznicul tatălui său. Un bărbat negricios, cu țeasta rasă, cu o mustață triunghiulară, cu nasul proeminent și privirea Înfierbântată. În ciuda durerii care-i paraliza spatele, nu reușea să-l urască. Era doar o slugă amărâtă - devotat stăpânului, nu din dragoste sau din gratitudine, ci numai din datorie. Pentru un salariu și o uniformă. Câți ani avea? Purta verighetă. Era căsătorit, cu siguranță că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oamenii lor Înșiși. — L-am prins cu o creangă, Îi explică Aris, surprins de interesul tatălui său. Se oprise la baza piciorului de la Ponte Sublicio. L-am tras până la mal. E bolnav, știi, l-au abandonat pentru că e bătrân și paralizat la ambele picioare din spate. I-am făcut un fel cărucior, o placă pe roți, așa se poate mișca. E foarte gras și are o fire veselă. Am să-i spun Falstaff. Elio Își scoase ochelarii și-i curăță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plicul pentru avocatul Fioravanti. Dar Valentina nu se mișcă. — Tati, Începu ea - căci era o fetiță foarte perspicace și Îi observase neatenția - ai deschis boilerul? — Da, bineînțeles, șoricel, minți Antonio, m-am gândit că ați avea nevoie de apă caldă. Paralizat de teama că putea fi surprins de ea, chiar de ea, care Îi citea gândurile și intențiile, paralizat că ea ar fi putut să știe. Își interzise să privească Înspre sertare. Dar chiar fără s-o vadă, știa că arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aștepta un alt moment. Nu voia să-i vorbească. Când l-a văzut, nu i-a spus nimic. — Atunci Înseamnă că voia doar să-i ducă acasă. Nu mai locuiește cu el. — De unde știi? — Știu. Elio Își Întinse piciorul, aproape paralizat de poziția incomodă În care Îl ținuse. Îi păreau absurde insistențele Camillei. Iar teama ei Îi părea morbidă. Nu-și imaginase niciodată că Îl cunoștea atât de bine pe fiul lui Buonocore. Nu știa că sunt prieteni. Dar, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ai învârti o roată. Totul se petrecuse cu o viteză de neînchipuit și, de aceea, când calul amețit țâșnise printre copaci, încă doi porniseră derutați în urma lui. Zogru se uita acum spre ceilalți trei călăreți care îl priveau și ei, paralizați de frică și uimire. Talpă ridicase ochii spre stăpânu-său și-l văzuse încercând să scape de haina verde, răsucită în jurul unei crengi. Cum se zvârcolea acolo, în înaltul copacului părea un gândac mic și pierdut. Așa că Talpă lăsase ușurel spada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aplecat asupra lucrului său. Se gândea încă la drumul anevoios pe care îl făcuse. După ce spătarul își dăduse sufletul în brațele lui, coborâse iadul. Din toate părțile se auzeau vâjâituri și încleștări de arme, strigăte de tot felul care îl paralizaseră, la cap, la cap, da-ți-le la cap se auzea de o parte și kazâclu - kazâclu de cealaltă parte. Într-un târziu, îl pusese pe spătar în căruță și le spusese Savetinei și încă unui argat să ia drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cum vine spre el un fuior de vânt ca o sabie, care l-a lovit drept în inimă. Și a și țâșnit imediat, împins de ceva ori de propria frică, pe trotuarul întins ca o dâră de zahăr ars. Stătea paralizat de groază, cu aripa răsfrântă peste un firicel de măturică, ieșit prin asfalt. Cineva se mișca încet dincolo de porți, un bărbat pe care abia reușea să-l vadă printre crengile unui măr. Apoi, bărbatul a intrat în casă, iar groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vedea. Zogru nu știa că-l mai văzuseră cândva Ghighina și, apoi, Talpă și, accidental, câte un om care crezuse că are halucinații. El simțise doar ochii lui Achile și aceasta pentru că mai era, în plus, frica enormă, care îl paraliza. - Fata asta, de exemplu, habar n-are că exist. - Nu e conștientă de discuția noastră? - Ba da. Își va aminti tot ceea ce spunem și va fi mirată că ți-a spus astfel de bazaconii, pe care va crede că le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că în apă îi este greu să se descurce, însă în apa mării nu știa exact ce-o să i se întâmple și-a aflat într-un mod dramatic. Mai întâi, apa l-a supt ca pe o bomboană, apoi a paralizat. S-a răsucit ore în șir pe loc și dintr-odată a început să cadă lent, ca un tirbușon beat. Mai era totuși conștient când a atins pământul. Și-a urmat un somn de douăzeci de ani. Prin urmare, Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aproape că era rușinat de toată vremea pe care o risipise fără să se gândească prea mult la sine. Își făcuse o idee, dar ca s-o rumege avea nevoie de o plimbare. A dat să iasă, însă ceva îl paralizase. Nu se putea mișca spre ieșire. Era prins în Giulia ca într-o carapace. 35. Prizonieratul lui în Giulia îl schimbase fundamental. Știa că se putea elibera doar prin moartea ei, iar acest gând îl tulbura și-i aducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
suflă mai tare. Violetta îl simte dușman nemilos. Îl iartă, îl acceptă, îl înfruntă și urcă. O peșteră întunecoasă cu țurțuri ascuțiți precum niște săgeți i se arată la câțiva metri. Strânge din dinți și, cu un efort care îi paralizează neputința, ajunge în dreptul găurii. Oboseala o doboară. Nici gând, nici rugăciune, nici speranță în glasul și în gândul ei. Fără să fi decis asta, se lasă jos și, în câteva minute, somnul o copleșește. Noroc că a reușit să pătrundă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
masă care se usca pe o frînghie, Îl Împinse la o parte pe Loïc care Îi bara trecerea și, sărind În cercul de foc, o aruncă peste Marie ca să Înăbușe flăcările, În timp ce Loïc, În fine ieșit din amorțeala care-l paralizase, venea să-i dea o mînă de ajutor. Polițistul se aplecă peste tînăra femeie lividă. Și brusc Îi răsări În minte chipul Valentinei. Se Întîmplase acum zece ani. Ea Își făcea ucenicia ca polițistă, cu inconștiența și optimismul unei tinereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar somnul Îl va elibera. Degetele lui noduroase agățară cuvertura și o dădură la o parte. Spaima Îl paraliză. Pumnalul cel vechi al lui Erwan-Marie, jefuitorul, era pus pe cerceaful alb. Pătat cu sînge. Bătrînul se lăsă să cadă În genunchi la piciorul patului și Începu să plîngă. Marie nu dormise mai mult de un ceas și se trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Asta nu e bine deloc. Nu e bine deloc. Va trebui să vorbesc rapid cu cineva. Trebuie să fac ceva cât mai repede, înainte să se înregistreze și alte împrumuturi. Trebuie să... îi spun lui Arnold. Dar simplul gând mă paralizează de frică. Nu pot s-o fac. Nu pot să mă duc pur și simplu să anunț că am făcut cea mai idioată și mai elementară greșeală și am pus în pericol 50 de milioane de lire din banii clientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]