3,882 matches
-
gaze au provocat moartea instalatorilor care au intrat în căminele de canalizare. Aceste gaze circulă de 64 jos în sus și pot intra în aerul încăperilor: grup sanitar (W.C.), baie, bucătărie, prin conductele de racordare la canalizare a: scurgerilor de pardoseală, a W.C.-urilor, a chiuvetelor și a căzilor. Se pot preveni astfel de poluări (degajări de gaze toxice), prin prevederea de dopuri de apă, în racorduri în formă de U. Este necesară această prevedere, deoarece au fost cazuri de persoane
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
e că prietenii mei au fost nevoiți să se descalțe Înainte de a intra În pagodă, ca toată lumea. Și cum au mers desculți - ca În transă, după cum ni s-a spus - au lăsat sigur urme de miros invizibile, dar grăitoare, pe pardoseala din piatră lustruită. Încălțările din mâna mea conțin mirosurile lor individuale. Vedeți unde bat, desigur. O să le dăm câinilor să miroasă câte un pantof, aceasta fiind mostra de miros, iar ei Își vor folosi nasurile ultrasensibile pentru a găsi același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lustruită. Încălțările din mâna mea conțin mirosurile lor individuale. Vedeți unde bat, desigur. O să le dăm câinilor să miroasă câte un pantof, aceasta fiind mostra de miros, iar ei Își vor folosi nasurile ultrasensibile pentru a găsi același miros pe pardoseală. Așa vor găsi urma. De-acum Încolo, va fi floare la ureche, la fel de ușor ca și cum am urma dâra de firimituri de pâine lăsată de Hänsel și Gretel. Saskia Îl Întrerupse, amintindu-i că În povestea cu pricina, păsările mâncaseră firimiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
păsările mâncaseră firimiturile și din cauza asta copiii se pierduseră. Va trebui să scoatem la montaj bucata cu Hänsel și Gretel, Îi spuse Harry reporterului. Se Întoarse din nou cu fața spre cameră și Începu să se plimbe Încet arătând spre pardoseala de piatră. —Chiar și Într-o zonă atât de circulată ca aceasta, pe unde s-au perindat mii de oameni În ultimele zile, este destul de simplu pentru un câine să depisteze o urmă de miros. Imediat ce o vor găsi, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
învârti o manivelă ce străbătea ușa grea din lemn masiv, punând în mișcare o cârâitoare grea ce răpăi ca o toacă, anunțându-i sosirea. Cineva dinăuntru acționă un mecanism și ușa se deschise încet, lăsându-l pe Bătrân suspendat între pardoseala și bolta unei uriașe săli gotice. Un tobogan cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unui amoraș grăsuliu, cobora într-o cochilie de marmură și, de acolo, în cascadă, într-o vană mai mare, ce avea pe ea, sculptate în relief, trupuri goale de bărbați și femei. în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor tânăr îl freca energic pe pielea înroșită de pe umeri cu un ștergar cu broderii ample, multicolore, cu desene celtice. îmbrăcămintea sa, împachetată cu grijă, stătea pe un scăunel de marmură, aproape de perete, lângă care aștepta un alt servitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Acum, însă, te întreb: când crezi că va ajunge Etius și cu câți soldați? Pentru un moment, Sebastianus, confuz încă din cauza logicii întortocheate și superstițioase a interlocutorului său, lăsă privirea în jos, căutând parcă răspunsul printre plăcile de mozaic ale pardoselii. înțelese că nu mai putea să mintă: cel puțin, nu în toate punctele. Se hotărî și, privindu-l drept în ochi pe regele burgund, răspunse cu voce fermă: — Ei bine, cred că, oricâtă bunăvoință ar avea, nu va fi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fața spre ușă căutară să ridice ochi spre ea, pe când cei care stăteau cu spatele strecurară priviri furișe, neliniștite. Disciplina riguroasă pe care le-o impunea regola îi țintui, însă, cu genunchii pe dalele străbătute de mii de crăpături ale pardoselii și luminate nemilos de soarele filtrat prin mica fereastră, care le scotea în evidență fiecare zgârietură, fiecare adâncitură. Abatele oftă: — Au venit aici! observă, profund întristat. Așadar, de ce ne era frică n-am scăpat. Se urni către ușă și imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și că aștepta în capătul scărilor. Furibund, Etius îl trimise să-l caute; puțin mai târziu, cei doi apărură în fugă și-l eliberară pe prizonier, care, între timp, nici nu suflase, mulțumindu-se doar să fixeze desenele mozaicului de pe pardoseală. De îndată ce dispărură cei doi din încăpere, Etius se apropie de omul acela. Punându-i o mână pe umăr, îi spuse lui Sebastianus: — El e Divicone. Cum a spus și plantonul, e un bagaud, sau mai bine zis a fost până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă predau; căci mă gândesc că numai el ar putea să facă ceva, să-i oprească pe demonii ăștia, mă gândeam că pot să îndrept răul pe care l-am făcut și... Glasul i se curmă în gât. Plecă spre pardoseală ochii plini de lacrimi și tăcu. Fără să aștepte să întâlnească privirea stupefiată a lui Sebastianus, Etius făcu câțiva pași prin încăpere, cu mâinile la spate, părând să urmărească în mintea sa o anume idee. în sfârșit, se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
învârti o manivelă ce străbătea ușa grea din lemn masiv, punând în mișcare o cârâitoare grea ce răpăi ca o toacă, anunțându-i sosirea. Cineva dinăuntru acționă un mecanism și ușa se deschise încet, lăsându-l pe Bătrân suspendat între pardoseala și bolta unei uriașe săli gotice. Un tobogan cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu orice preț, instinctul de autoconservare nu dispăruse complet. În nebunia lui de-a Împinge lucrurile dincolo de limita absurdului, Subotin era totuși destul de prudent, urmărind cu atenție fiecare mișcare a „gheișei“...„Hai, hai, curaj“, o Îndemnă el. Șobolănița lunecă pe pardoseala de ciment, privindu-l fix În ochi. „Mai aproape, mai aproape, curaj, Încă un pic, Încă un pic și gata...“ Subotin se simțea stăpân pe situație. În fond, În cazul unei mișcări prea bruște sau a unei agresiuni neașteptate, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spaimă, brigadierul scăpă geanta jos, din care se rostogoliră o mulțime de acte, câteva conserve și o bucată neîncepută de salam. „Gheișa“ Îi Împinse În mână câteva bancnote, după care, tot dezumflându-se și scăzând În proporții, culese salamul de pe pardoseală și se retrase Într-o altă gaură, apărută nu departe de fișet. Un miros ciudat, de chibrit ars, amestecat cu parfum de levănțică, stăruia În urma ei. „Te pomenești, gândi Ippolit năucit cu totul de această nouă apariție a vechii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înjurături la adresa celor doi netrebnici care desigur nu ajută la nimic. Peste alte două ore apăru un gardian care-l conduse Într’o cameră goală, trăgând zgomotos zăvorul. Aici avea să-și petreacă noaptea. Încăperea era slab luminată, cu o pardoseală de ciment umedă În care nu se putea observa, dacă are așternut pentru dormit cel puțin câteva paie de grâu ori ceva similar pentru a evita contactul direct cu răceala pardoselii...! Se ghemui totuși Într’un colț al Încăperii străduindu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-și petreacă noaptea. Încăperea era slab luminată, cu o pardoseală de ciment umedă În care nu se putea observa, dacă are așternut pentru dormit cel puțin câteva paie de grâu ori ceva similar pentru a evita contactul direct cu răceala pardoselii...! Se ghemui totuși Într’un colț al Încăperii străduindu-se să adoarmă, să uite tot. Abea la ziuă realiză de fapt, acea Încăpere era rezervată borfașilor arestați În timpul nopții care deja era plină. Cu oasele Înțepenite de răceala cimentului, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tudose Ion. Se afla Însoțit de maiorul Enache diriginte de șantier al Miliției Capitalei ce răspundea de igienizarea tuturor aresturilor din custodia cirumscripțiilor de miliție În curtea interioară a secției Nr.1 miliție, discutând unele amănunte cu privire la modalitatea Înlocuirii unor pardoseli de beton destul de deteriorate, când Lct.Col.Tudose Ion trecu pe lângă cei doi ca o vijelie. Imediat Însă se opri făcând stânga Înprejur În momentul când realiză cine se află În curtea miliției. Se adresă maiorului. „Cu ce treburi pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
neplăcută surpriză. Se frecă la ochi, Încercând să pătrundă cu privirea Întunericul Încăperii. Fu necesare alte câteva secunte ca să realizeze totuși: Încăperea era luminată de un bec atârnat Într-o parte a peretelui și care oferea o lumină destul de palidă. Pardoseala Încăperii din ciment avea crăpături și pete de grăsimi ori de alte ingrediente, În timp ce Întreaga Încăpere nu puteai afla o bancă ori ceva primitiv pentru a te așeza În așteptarea celor ce aveau să urmeze. Într’un colț al Încăperii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și România, ajungea la o concluzie deloc lăudabilă pentru țara lui unde pentru acești bani, trebuia să muncească, două săptămâni...!! Munca se dovedi a fi nu prea ușoară, În mod special spălarea W.C.-urilor, a pereților și mai ales a pardoselilor placate cu faianță glazurată dar, nu se plângeau. Munceau cu plăcere, iar atunci când primeau săptămânal banii, bani buni cu o forță economică suficient de puternică - Tony Pavone Îi săruta, economisind aproape tot ce câștiga...! Jugoslavul șef era mulțumit. Așa de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iernei, agresorii - În număr de doi ori trei - nu au reușit să pătrundă În buzunarele mele, s-au mulțumit cu jumătate ori mai mult din banknota de 10 dollary, dispărând instantaniu...! Am mai rămas Încă amețit căteva minute pe cimentul pardoselii dupa care m-am ridicat și am privit către platforma de Îmbarcare În metrou unde mai mulți călători priveau la mine fără să-mi adreseze un singur cuvânt ori În timpul atacului să intervină dând alarma pentru a speria agresorii...! Puteam
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe care i-l întindeam. — Hai, intră. Hai să-ți dăm ceva de băut. Am intrat printr-un hol lung spre living care ocupa cam aceeași suprafață cât tot apartamentul meu. Totul în el era foarte mare - covoarele care acopereau pardoseala de lemn, tăbliile mobilelor vechi, șemineul adânc. M-am așezat, la insistența Shebei, într-un fotoliu de piele, dar șezutul era așa de adânc că, atunci când m-am lăsat pe spate, picioarele și-au pierdut contactul cu solul și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
erau credincioase și ascultătoare. Clienții se simțeau În largul lor aici, rupți de lumea de afară. Își vărsau oful nu pe scrumiere, ci pe mese, În toată lărgimea lor, nu pe coșurile de gunoi, ci pe dușumeaua spațioasă care imita pardoseala din gresie. Aș fi avut chef să vorbesc cu cineva despre farfurii zburătoare, dar detașarea de restul lumii constituia caracteristica principala a acestui local. Și cum nu-mi displăcea nici mie această regulă, m-am resemnat și am introdus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
m-am hotărît să arunc Întîi o privire la oficiul poștal. Uși cu două canaturi proaspăt vopsite, cu mînere din alamă, mărginite de un strat mic de flori În care nu se plantase Încă nimic... și o cutie de scrisori. Pardoseala era din beton; În dreapta se găsea o băncuță și În stînga, o cabină telefonică. Între cele două ghișee din față stătea scris: MANDATE POȘTALE CEC ASIGURĂRI PE VIAȚĂ La ferestre atîrnau perdelele din bumbac, murdare. Într-un colț se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În picioare, rămen, cîrnăciori, oden, saké. În spatele tejghelei se găsea o mașină de gătit și un bucătar cu șorț alb În față, așezat pe călcîie, pe o pernă destul de grosuță. Cum tejgheaua se Înălța doar la vreo zece centimetri de pardoseală, trebuia să te apleci destul de mult ca să-ți iei mîncarea. Erau vreo șase microbuze În total (oare muncitorii aceia de la serviciul de combustibil m-au mințit sau doar astă-seară erau mai puține decît de obicei ?); la trei dintre ele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]